Povestesc despre cum am făcut marea debarasare în garderoba mea, a copiilor și a soțului și despre concluziile pe care le-am tras după 1 an de la debarasare. Disclaimer: Acest articol include link-uri afiliate, ceea ce înseamnă că, dacă tu cumperi ceva și pornesti de la ele, eu voi primi un mic comision, fără ca pe tine să te coste ceva în plus. Mulțumesc!

Munți de haine care zăceau pe fotolii și canapele și o mamă copleșită de câte lucruri avea de făcut. Ăsta era lightmotivul casei noastre înainte de marea debarasare. M-am apucat de citit cartea Magia Ordinii, am aplicat și am reușit să ies la mal.

În primul articol din această serie, am povestit cum mă ajută simplificarea casei să economisesc. În al doilea am povestit despre lecțiile pe care le-am învățat din această carte. Azi povestesc despe marea debarasare din garderobă.

Ce am făcut înainte de toate

În primul rând, mi-am eliberat câte o zi întreagă pentru fiecare garderobă. O zi pentru hainele mele, o zi pentru hainele copiilor și o oră pentru hainele soțului – atât de puține are el.

Am mai citit articole care promit că poți să debarasezi casa într-un weekend. Eu nu cred în soluții rapide. Nu cred pentru că am văzut cât mi-a luat să ating fiecare haină, iar pe unele le-am atins mai mult, de dor și nostalgie.

În al doilea rând, am respectat principiul KonMari – fiecare obiect trebuie să treacă prin mâna ta, să îl simți. Eu am început debarasarea casei cu hainele, deci nu aveam experiența de a mă baza doar pe bucurie. Însă, mai târziu, am învățat să fiu selectivă.

Marea debarasare în hainele mele

Primul pas a fost să le adun pe toate într-o grămadă. Da, am adunat toate-toate hainele mele (inclusiv geci și chiloți) într-o grămadă mare. Și abia apoi le-am luat la mână. Marie Kondo pune accent pe asta și eu îi dau dreptate, pentru că atunci când le-am adunat pe toate s-au întâmplat următoarele lucruri:

• Am înțeles că am o tonă de haine (deși întrebarea eu cu ce mă îmbrac era la ordinea zilei)
• Mi-a fost ușor să văd dublurile și să scap de ele, acolo unde era cazul. Aveam multe tricouri și purtam doar câteva. Când am văzut câte am în total, mi-a fost ușor să renunț la cele vechi sau nepurtate.
• A fost un proces terapeutic – era ca și cum mi-aș fi văzut personalitatea mea într-o grămadă de haine (cu anumite limitări). Vedeam haine prea mici ca să le mai pot purta vreodată (și a trebuit să accept asta), haine care nu aveau legătură între ele (și aici se vedeau cumpărăturile impulsive), haine noi ținute mulți ani în dulap (și aici am văzut frica de a pierde ocazia și apoi vina de a le ține, deși nu le purtam).

Cât am sortat, am făcut 3 4 grămezi: Una pentru cele care rămân, una pentru cele care pleacă, una pentru cele care sunt de aruncat și una pentru cele pentru care vreau să îmi dau timp de gândire.

Le-am pipăit pe toate

Luam haina în mână, o pipăiam, o admiram sau nu și mă întrebam:

Îmi aduce bucurie?

Deși mi-a fost ciudat la început să aplic întrebarea asta și la hainele de casă (sau la cele care sunt doar utile), am avut încredere în sfaturile lui Marie Kondo și m-am întrebat la fiecare haină.

Unele haine îmi aduceau bucurie, dar nu îmi mai veneau și știam că era puțin probabil să îmi mai vină vreodată. Altele le țineam doar pentru că erau încă noi și mă gândeam că o să le port cândva, însă atunci am înțeles că nu îmi aduceau bucurie, din motivul ăsta stăteau neatinse.

Altele, îmi aduceau bucurie, dar aveau defecte prea evidente ca să mai poată fi purtate și le aruncam direct în grămada de aruncat. Nu le-am oprit pentru cârpe (cu mici excepții 🙂 ), nu le-am păstrat să le dau cuiva sărac.

Am stat 1 zi să trec doar prin hainele mele

Când am avut în față cele 3 grămezi care au devenit 4, am luat iar la puricat grămada 4 – cea în care erau hainele cu care nu am putut să mă decid.

Câteva au ajuns în grămada de donat, câteva  – la aruncat, câteva mai stau și astăzi într-o pungă, pentru că atunci nu eram sigură că vreau să le dau. Stau de 1 an acolo și nu le-am simțit lipsa. Acum sunt sigură, le voi dona.

Ce am făcut după ce le-am sortat

După ce le-am selectat, pe cele de donat le-am dus la primărie (știam că strângeau haine pentru o familie care trecuse printr-un incendiu), pentru cele de păstrat mi-am cumpărat o comodă (nu aveam un loc bun unde să le țin) și le-am depozitat în poziție verticală cum recomandă Marie Kondo.

Mi-a rezultat o comodă cu 3 sertare, 2 rafturi într-un șifonier (puse tot pe vertical) și câteva umerașe (cu geci, sacouri și rochii). Cele de sezon le țin în comodă, cele extra-sezon le țin pe rafturile din șifonier.

Cum am simplificat garderoba copiilor

Aici a fost mai ușor.

Am avut tot 3 grămezi – chiar 3 de data asta: de păstrat, de aruncat și de donat. Am aruncat tot ce a fost pătat, cât de puțin rupt etc. Spun asta pentru că într-o vreme păstram hainele puțin pătate în ideea că le mai folosesc și în alte situații “generatoare” de pete.

Scenariul din capul meu era următorul: Copilul se apucă să mănânce sfeclă cu mâinile goale, eu sar și îl îmbrac cu o haină mai veche pătată, pe care o arunc după ce el își face treaba.

Ei, bine, realitatea a fost alta. Când copilul se apuca de o treabă din asta „murdară”, ori era prea târziu să schimb haina, ori n-aveam chef să intervin și lăsam lucrurile în voia sorții.

Le-am aruncat pe toate cele pătate, iar acum când o haină se pătează iremediabil, aterizează la gunoi, nu mai zace prin dulap.

Câteva principii pe care mi le-am impus singură

Cu hainele copiilor am respectat câteva principii pe care mi le-am impus singură:

• Nu am păstrat haine pe care nu le îmbracă niciodată (Lia avea niște rochițe cochete și incomode pe care nu le îmbrăca), le-am pus fără regrete în sacul de donat.
• Am păstrat doar strictul necesar. Pentru Lia aveam multe body-uri, dar foloseam doar câteva pe săptămână. Le-am donat pe cele în plus, nu am vrut să țin haine doar ca să fie acolo multe.
• Hainele primite care încă nu le vin le-am pus la vedere într-o comodă separată. Aveam multe pachete cu haine primite pe care nu reușeam să le scot la purtat, pentru că era greu accesul la ele (pentru că erau în pachete, daaa). Acum, pentru că le am în comodă, îmi este ușor să mă uit peste ele.

Am o comodă în care stau hainele pe care le îmbracă copiii curent și o comodă în care stau hainele care le sunt mari sau extra-sezon.

Am aplicat aceleași reguli KonMari și la hainele copiilor

La fel înainte să mă apuc de sortare le-am adunat pe toate pe o saltea.

Altă regulă KonMari de care m-am ținut: nu le-am așezat la loc în comodă până nu am terminat de tot sortarea.

Încă o regulă: le-am așezat în comodă în poziție verticală. După ce spăl hainele, le împăturesc direct de pe sârmă după metoda KonMari, le pun în cutii și le duc sus, în dormitoare, unde avem comodele.

Descarc cutiile și încarc comoda. În felul ăsta reușesc să evit munții de haine de pe fotolii care așteaptă să fie împăturite (relax, nu întotdeauna reușesc 😉 ).

Și garderoba soțului?

Am fost tentată să mă ocup singură de ea, dar nu ar fi fost corect. Și Marie Kondo recomandă să respectăm proprietatea celuilalt, deși poate să fie foarte ispititor să arunci tricourile vechi ale soțului. Dacă vrei să îi dai un exemplu, începe cu garderoba ta.

Așa am făcut și eu. Apoi într-o zi împreună am adunat toate hainele lui și le-am sortat împreună. El a decis ce rămâne și ce pleacă, eu doar mi-am adus my two cents atunci când am simțit nevoia. Deși eu aș fi fost mai drastică, i-am respectat alegerile și am mers mai departe.

Oricum a fost ușor, pentru că garderoba lui și înainte de debarasare era foarte mică. Acum are doar 2 rafturi de haine (aranjate oarecum pe vertical, nu pline cu teancuri) într-un șifonier, vreo 10-12 cămăși pe umerașe și câteva geci. I le-am aranjat și pe ale lui pe vertical, însă nu reușește să le mențină așa și nu e nicio problemă pentru că are foarte puține.

Concluzii după 1 an de la marea debarasare

Așa. Să zicem că la marea debarasare am rămas doar cu hainele care îmi aduc bucurie.

Știi ce am realizat 1 an mai târziu?

Mă îmbrac cu doar vreo 30 de haine dintre toate cele păstrate (nu pun la socoteală chiloții, dar pun gecile, ok? ). Deci 30.

Asta înseamnă că am nevoie de o nouă rundă de debarasare. M-am uitat așa peste ele și mi-am dat seama că pe unele le-am păstrat din vină.

Cum să dai/arunci haine bune-bune?

Am umplut o cutie nouă de haine de donat și le voi da cu prima ocazie (pe care sper să o găsesc repede).

Am stopat (cât am putut) cumpărăturile pentru că nu mai vreau să cumpăr haine care zac în șifonier. Visez la o garderobă capsulă alcătuită din câteva piese calitative pe care să le pot combina în câteva minute, fără să am stresul alegerilor. Încă lucrez la idee.

Păstrăm ordinea mult mai ușor decât înainte

Asta pentru că am simplificat cât am putut de mult, dar și pentru că le depozitez pe verticală și le văd mereu pe toate (nu trebuie să scotocesc).

La copii (aici îmi făceam eu griji), ordinea se păstrează foarte ușor, de 2 ori pe an (înainte de cumpărături) le cercetez și văd ce mai rămâne și ce mai e de dat. Între timp, îmi vin uneori pachete cu haine purtate de la verișori și uneori nu le fac față, nu reușesc să le pun în comoda pentru viitor și le-am rugat pe cumnatele mele să nu îmi dea haine fără să le cer.

Sunt foarte selectivă cu tot ce intră în casa noastră, pentru că îmi respect munca de până acum și pentru că doar așa pot să ating un echilibru.

Serialul Magia ordinii va include următoarele articole:

# 1. Cum mă ajută simplificarea casei să economisesc.

#2. Lecții pe care le-am învățat de la Marie Kondo sau cum debarasăm casa ca la carte.

#3. Cum am facut debarasarea la haine și încălțăminte.

#3.1 Cum am simplificat garderoba familiei (+concluzii de după)

#3.2 Cum am sortat încălțămintea

#4. Cum am ales ce cărți pleacă și ce cărți rămân în biblioteca mea.

#5. Cum am debarasat jucăriile și cum le-am organizat ca să avem acces ușor la ele.

#6. Cum am debarasat bucătăria.

#7. Cum am făcut ordine prin hârtii și lucrurile cu o încărcătură emoțională.

#8. Concluzii după marea debarasare și ce greșeli am făcut.

#9. Cum menținem ordinea după debarasare.

#10. Cum mă ajută simplificarea pe alte planuri.

Abonează-te la newsletter-ul meu: Năravu-i totul!  Îți voi trimite obiceiuri care o să te ajute să economisești și să trăiești conștient și vei primi, drept cadou, o listă de 50 de idei de economisire. Mulțumesc pentru încredere!