Asta e o părticică din povestea mea de debarasare de anul ăsta. Mi-am tot zis că o să adun detalii despre ce am făcut, cum am făcut, ce am simțit și o să scriu ordonat despre toate. Dar articolul ăsta – despre cum am ales ce cărți pleacă și ce cărți rămân în biblioteca mea – mi-a venit foarte ușor și nu mai am răbdare să aștept. În plus, e un exercițiu pentru mine de a renunța la perfecționism. Voi scrie articolele cum vor veni și le voi ordona la sfârșit. Până acum am trecut prin haine (ale noastre și ale copiilor) și prin jucării. Despre asta am povestit, pe scurt, aici.

Revenind la cum am făcut cu cărțile, dacă ați citit „Magia Ordinii”, o să vedeți că am respectat întocmai pașii recomandați de autoarea Marie Kondo. Tot ea zice că e important să începem cu lucrurile de care ne dezlegăm cel mai ușor. Cât ne eliberăm de lucruri vom fi mai siguri referitor la ce vrem să rămână în casa noastră. Confirm teoria ei, am simțit asta pe pielea mea.

Cum am ales ce cărți pleacă și ce cărți rămân în biblioteca mea

Am strâns toate cărțile din casă și le-am pus grămadă. M-am așezat în mijlocul lor și am început să le mângâi una câte una. Am luat fiecare carte în mână și m-am întrebat:

Îmi aduce plăcere?

La marea majoritate a cărților răspunsul a fost:

„Mi-a adus, dar nu îmi aduce plăcere acum. Acum e doar un lucru, pe care se așează praful.”

Așa am simțit chiar și la cărțile care mi-au plăcut mult-mult, cum ar fi „Hoțul de cărți” de Markus Zusak sau „A trăi pentru a-ți povesti viața” de Gabriel Garcia Marquez. Ășa că le-am pus în grămada de donat. Da, nu am crezut nici eu vreodată că o să pot să fac asta. Tot în grămada asta de donat au ajuns și cărțile primite cadou, dar neapărat citite. Îmi place mult să văd de ce mi-a cumpărat cineva o carte anume, de ce a crezut că se potrivește cu mine, dar pentru că nu le voi mai reciti, am decis să le dau și pe acestea. Vor ajunge la alți oameni cu tot cu mesajele de pe prima pagină dedicate mie. Mie îmi place să citesc mesaje scrise de mână pe cărți vechi, sper să le placă și altora.

În grămada „de păstrat” au rămas cărțile pe care o să vreau să le recitesc sau răsfoiesc, câteva cărți necitite (și pe care încă vreau să le citesc), un ghid turistic, un dicționar vechi de când lumea și 4 cărți pe care vreau să le păstrez pentru copii.

Și a mai rezultat o grămadă – ultima – cea cu cărți împrumutate. Vreo 12. Nu mi-am imaginat că am atâtea cărți împrumutate. Pe unele încă le citesc, pe altele le-am citit, dar încă nu le-am înapoiat. Dar o să o fac numaidecât.

Mi-am dat timp și le-am răsfoit pe cele care mi-au plăcut mult și care vor pleca. Am deschis la pagini îndoite și am încercat să îmi amintesc ce paragraf mi-a plăcut, unde mi-a vibrat inima. La unele am știu din start de ce am îndoit pagina acolo (chiar dacă citisem cartea acum câțiva ani), la altele am stat mult și așa și nu am reușit să îmi amintesc. Mi-am adus aminte de mine, de cum eram acum câțiva ani, de lucrurile care mă bucurau atunci și pe care le căutam cu însetare. Am devenit nostalgică, dar nu am simțit nicio greutate pe suflet când le-am pus în grămada de donat. Am simțit că o să mă eliberez când o să văd câteva rafturi goale.

Pe post de concluzie

În cifre situația arată așa: 28 de cărți vor rămâne în biblioteca mea, 60 de cărți voi dona (chiar vouă, cititorilor mei, dar încă mă gândesc în ce context), iar pe cele împrumutate le voi returna cât de curând.

A fost mai ușor decât mi-am imaginat eu, dar nu vă recomand să începeți direct cu cărțile, începeți debarasarea cu ce vă este mai ușor. În cazul meu, îmi rămâne să mă eliberez fizic de cărți, însă știu sigur că nu voi mai da înapoi. Pentru că ochii minții mele văd deja o casă mai goală, mai ordonată, unde fiecare obiect își are locul său. Mai am mult până să ajung acolo și mă mișc greu (am început debarasarea la începutul anului), dar sunt într-o direcție bună și simt că într-o zi voi avea o casă mai primitoare. Pentru mine, nu pentru ceilalți.

Photo preview: Photo by Thought Catalog on Unsplash