*Acest articol a fost trimis mai întâi către abonații la newsletter, acum câteva luni. Acolo trimit, de obicei, conținut exclusiv, care nu apare pe blog sau apare mult mai târziu.*
Filozofia mea în legătură cu banii nu mai e frugalitatea extremă. Bine, nu ajunsesem chiar la extremă, însă am fost o perioadă excesiv de atentă la cheltuieli.
Ca și cum ăsta ar fi fost singurul meu scop.
Filozofia mea de acum cu banii e să dau banii pe lucrurile care îmi plac cu adevărat, pe care le iubesc mulți ani, pănă acel lucru se uzează sau trec eu printr-o schimbare adâncă și îmi schimb stilul.
Să îi dau pe lucruri care îmi fac viața mai frumoasă și mai ușoară.
Am avut o poveste de dragoste cu un pulover verde. Era un pulover așa, mai larg, cumpărat de la H&M.
Nu a costat cine știe ce avere, dar a fost un pulover pe care l-am purtat cu mare drag, mulți ani, în multe combinații, la multe ocazii.
Pur și simplu, în acel pulover mă simțeam eu. Acum am hotărât să îl port pe acasă, dar tot pentru că e fain și pentru că mă simt bine în el, nu pentru că e o vechitură.
Cam ăsta e sentimentul pe care vreau să îl ating cu obiectele mele personale. Să îmi placă să le port. Mult.
Să simt că mă reprezintă. Să nu îmi vină să mă ascund de ele. Sau le ascund pe acestea de mine (într-un teanc uitat de haine).
Vorbesc aici de haine, dar același lucru e adevărat și pentru o geantă. Pentru o lenjerie de pat. Pentru un ac cu ață.
Uneori facem compromisuri la cumpărături, cumpărăm ceva ce știm că nu ne place sută la sută și ne gândim: „hai că nu merită oboseala” sau „hai că merge și așa” sau „hai, că e la reducere”.
Probabil uneori chiar nu merită să ne obosim să căutăm un ac perfect.
Dar, cu acele lucruri pe care le purtăm/folosim des,
nu are rost să ne păcălim.
Adevărul va ieși la suprafață…
Nu vreau să îmi mai cheltuiesc banii pe lucruri inutile, care-mi încarcă viața, însă nu vreau nici să drămuiesc banii, pentru că da, îmi permit luxul ăsta, după ani de economisire și de învățat obiceiuri noi.
Mai devreme sau mai târziu, adevărul – dacă am iubit acel lucru sau nu – va ieși la suprafață.
Ori o să-l vedem aruncat pe undeva, neîngrijit, ori o să-l tot evităm, până ajunge să se uzeze de la nepurtare.
Mi s-a întâmplat cu o geantă, acum mulți ani. Am cumpărat-o așa, într-o doară, la shopping. Am simțit de la început că nu e chiar ce trebuie (însă am cumpărat-o să fie). Am ținut-o într-un dulap mult timp până am găsit-o toată ferfeniță – s-a descompus de la atâta stat.
Nu cred că trebuie să tindem la perfecțiune la cumpărături – să căutăm cel mai cel produs care o să ne îndeplinească absolut toate condițiile.
Trebuie să știm doar ce condiții sunt importante pentru noi. Câteva, esențiale, ca să nu mai avem acel sentiment că facem compromisuri.
Criteriile importante pentru mine
- Prefer calitatea bună, spre premium (acuma…nu te gândi la branduri de mii de euro, acest „premium” e relativ)
- Cumpăr puține lucruri, dar pe care le port des, cu bucurie
- Prefer să cumpăr din materiale naturale (mai ales când e vorba de lucruri pentru corp)
- Cumpăr lucruri care se întrețin ușor (oricât de mult îmi place un anumit obiect, dacă trebuie să petrec mult timp ca să-l întrețin, voi evita să îl folosesc, deci nu-și merită banii)
- Cumpăr lucruri pe care le pot îmbina ușor între ele (mă gândesc aici la haine, încălțări și alte accesorii de femei, dar și la ustensile și obiecte din casă).
Încă nu-mi respect mereu principiile. Din diverse motive: că sunt uneori pe fugă, că vreau să testez anumite lucruri, că încă ajung în capcana economisirii excesive, că uneori nu-mi pasă de rezultatele pe termen lung și prefer să rezolv repede. Dar la cumpărăturile mari sunt atentă și încerc să o împac și pe Natalia cea din viitor, care ar fi mulțumită că își respectă valorile.
Cred că ne ajutăm noi pe noi înșine când acordăm atenție cumpărăturilor. Când le gândim, când cercetăm ce e mai bun, când ne asigurăm că avem cu ce să combinăm acel lucru.
Citește și: Cum am debarasat garderoba familiei și concluziile de după
În tot acest proces – dacă ne dăm timp să trecem prin el – ajungem la esențial.
Ajungem să facem cumpărături din inimă și pe care le purtăm/folosim tot din inimă, fără să le evităm.
Și acum o întrebare, ca să nu simt că vorbesc singură. 🙂
Tu cum știi că un obiect (pe care l-ai cumpărat) e cel mai cel pentru tine?
Care sunt principiile tale?
Problema mea e ca oferta e asa de mare incat deseori nu ma pot decide, nu mai stiu ce voiam cand plecasem de acasa, si mai ales nu mai stiu ce e de calitate si ce nu dupa ce pun mana pe zeci de plasticoase. Da, sunt o femeie adevarata ce nu poate decide intre 3 rochii toate frumoase.
Asa ca raman blocata in cateva haine ce imi sunt dragi si le port pana la uzura.
Interesant :). Eu din motivul asta am inceput sa imi reduc foarte mult numarul de magazine, prefer unele magazine si intru doar in alea si gata. Chiloti ok imi iau de la H&M, pulovere faine am descoperit la un magazin din afara (nu stiu daca o sa mai fac comanda, dar imi place mult ce vad si am testat calitatea). Pentru blugi va trebui sa mai caut (nu mai e magazinul ala la noi, probil doar online), insa momentan nu e cazul. Am 3 perechi (una de iarna si una de vara si unii mai vechi, pe care i-am pastrat de drag) si o sa-mi ajunga pentru o perioada.
am mare noroc ca primesc de la prietene si selectez ce vreau de acolo si daca nu imi vin si imi plac ma duc direct sa le cumpar, dar in ultima perioada pe aici se inchid din magazine (lockdown serios a dus la falimente sau mutat tot online) asa ca sunt mult mai in deriva.
La multe le iau second hand fix din aceasta indecizie, asa daca le iau cu 3 euro nu ma doare sufletul sa o dau dupa 2 sapt ca nu e exact ce voiam dar si garage sales au fost suspendate de un an….