Vreau să am o viață domoală, în care nu trebuie să mă trezesc cu alarma. O viață în care reușesc să fac tot ce îmi pun în plan.

O viață în care fac un lucru, dar îl fac bine.

O viață în care diminețile noastre nu sunt pe fugă, iar serile nu sunt frântă de oboseală și în care îmi permit să dorm la prânz când am nevoie.

Vreau o viață domoală în care nu trebuie să îndeplinesc standardele nimănui, o viață în care sunt ok cu ce reușesc să fac. O viață în care nu mă compar cu nimeni și în care pot să mă concentrez pe esențial.

O viață domoală în care mă bucur cu puțin.

Mă bucur de lumina zilei, de căldura de afară când ies din casă primăvara. De păpădii și de furnici. De joaca în nisip cu copiii, de săritul în trambulină.

Și de multe alte bucurii simple.

Vreau o viață domoală în care nu trebuie să mă grăbesc nicăieri decât poate să mă grăbesc să ajung în dormitor ca să văd, pe geam, apusul.

Vreau o viață domoală în care să îmi fac timp să mă bucur de ce am. De sănătatea mea, de evoluția mea, de Natalia aceea suficient de bună care iese la suprafață.

În căutarea echilibrului

De când lucrez de acasă caut să mă acomodez cu noul statut. Am făcut un pas mare și mi-am dat demisia în septembrie anul trecut ca să lucrez doar pentru blog, dar asta nu e tot ce îmi doresc.

Sunt în căutarea unui echilibru care mi-ar permite să lucrez pentru mine și la ce îmi place mie, dar și să pot să am o viață domoală și simplă, cu o balanță bună între lucru și familie.

Am constatat în acest timp că am și multe prejudecăți care nu mă lasă să mă bucur de viața aceea domoală pe care mi-o doresc. Îmi spun că nu merit sau că cine sunt eu să pot să mă bucur de acel echilibru. Acel echilbru e viața pe care am descris-o mai sus:

Să pot să lucrez la ce îmi place, să pot să mă întrețin din această muncă, dar și să fiu întreagă/dedicată și în familie, să am timp și de hobby-uri (călătorii, citit, teatru) și de prieteni.

Cred că te-ai prins despre ce vorbesc.

Ce fac să ajung la viața domoală la care râvnesc

Din ianuarie anul ăsta am început să aplic diverse lucruri care să mă ajute să duc o viață domoală și m-am gândit să le pun într-un articol.

#1. Primul lucru la care am lucrat intens a fost să învăț să acord somnului prioritate. De ce tocmai somnului? Dacă sunt nedormită, nu reușesc să mă organizez și nu reușesc să mă țin de planurile mele. Dacă sunt nedormită, procrastinez, amân treburi pe care oricum trebuie să le fac.

Mă aglomerez singură pe mine și apoi mă simt neputincioasă.

Dacă mai vrei un motiv: dacă nu dorm, sunt furioasă și mă las agațată de orice fleac de vas nespălat ca lumea și atunci viața mea numai domoală nu se cheamă.

#2. Al doilea lucru care mă ajută e să reduc din sarcini. Am redus din sarcinile casei (fac mai rar curat, nu calc haine) și reduc cât pot și din sarcinile pe care mi le stabilesc pentru blog. Când am început să lucrez pentru blog eram atrasă de tot feluri de lucruri pe care aș fi putut să le fac. Sunt o grămadă de feluri în care poți să monetizezi un blog. E, eu voiam grămada toată.

Acum învăț să mă limitez la esențial.

Tot în acest context, ca exemplu, am renunțat la rolul de moderator pentru clubul nostru de carte. Iubeam acel rol, însă a trebuit să accept că nu am cum să le fac pe toate.

#3. Spun Nu fără să îmi cer scuze și fără să dau explicații. De fiecare data când cineva îmi propune o colaborare pentru blog, o trec prin filtrul:

Se aliniază cu ce vreau eu pe termen lung?

De ce nu dau explicații și de ce nu îmi cer scuze? Pentru că învăț să mă pun pe primul loc. Cândva, îmi venea foarte greu să refuz oamenii. Îmi era frică că nu o să mai vină la mine, că nu o să mă placă sau că o să pierd ceva important.

Prin acele scuze și explicații, încercam să îndulcesc situația.

Acum nu mai vreau să îndulcesc nimic pentru că știu că oamenii care mă vor înțelege nu se vor supăra din atâta lucru.

#4. Al patrulea lucru care mă ajută să încetinesc ritmul e să lucrez mai întâi la lucrurile importante. Povesteam și aici cum îmi puneam pe listă to do-urile și apoi alegeam doar 3 sarcini pe care le marcam cu MIT (Most Important Task). Mă ocup de cele importante și apoi, dacă îmi rămâne timp, le termin și pe restul.

Cum mă ajută să încetinesc ritmul? Dacă, spre exemplu, în a doua jumătate a zilei sunt obosită și nu mai pot să mă grăbesc, pot să îmi dau o pauză, pentru că lucrurile importante sunt deja făcute.

#5. Nu mai lucrez serile și nopțile. Se spune că în viața unui antreprenor limita dintre personal și profesional e aproape inexistentă. Am căzut și eu în capcana asta.

Credeam că dacă lucrez seara voi reuși să fac mai multe.

Din păcate nu e așa.

Pentru că lucram până târziu, nu reușeam să dorm bine și a doua zi pierdeam din cauza oboselii. Acum prefer să mă culc devreme și să profit de orele dimineții după ce pleacă copiii la grădi.

#6. Pe lângă ajustările pe care le fac programului meu, încerc să ajustez și programul copiilor. Nu i-am dat până acum la niciun fel de opțional pentru că vrem să ne încetinim ritmul. Pare că punem confortul nostru înainte de toate, însă eu cred că și pentru copii e important să aibă câteva ore în care să nu fie grăbiți.

Mă tem că pierd că nu îi dau la opționale? Da, mă tem, însă nevoia noastră de viață domoală e mai presus de toate.

#7. Mă asigur ca sarcinile zilnice să fie legate de obiectivele pe termen lung. În felul ăsta, știu că merg în direcția în care vreau, nu mă las la mâna sorții sau a dispoziției. Încă ajustez metoda și încerc să o fac parte din rutină (eu, care am fost mereu dezorganizată), dar când îmi reușește, văd pe loc rezultatele. Planificarea în detaliu mă ajută să nu mă simt copleșită și grăbită pe termen lung.

Am povestit mai multe aici: Cum mă asigur că îmi îndeplinesc obiectivele (financiare sau nu)

#8. Învăț să iau lucrurile așa cum sunt. Îmi este foarte greu să accept că asupra unor lucruri nu am nici un control. De fapt, controlez cu adevărat foarte puține. Însă cu cât reușesc să iau lucrurile cum vin (fară să le interpretez și reinterpretez), cu atât sunt mai lucidă și iau decizii mai bune.

Deciziile bune mă ajută să merg înainte fără să mă simt aglomerată și copleșită.

Citește și: Cum învăț să las controlul din mână și de ce o fac

#9. Mă pun pe mine (și pe famila mea) pe locul întâi. Eu sunt o veșnică pleaser. Vreau să fac pe plac la toată lumea. De când caut să avem o viață domoală, a trebuit să accept că nu pot să îi mulțumesc pe toți și că e ok să fie așa.

Încerc să nu îmi cer scuze, să nu mă justific, încerc doar să fiu sinceră și clară despre intențiile mele. Când reușesc să mă pun pe primul loc, îmi este ușor să îmi gestionez timpul și să renunț la sarcini atunci când mă simt depășită.

# 10. Stau mai puțin pe facebook și învăț să mă nu mă compar cu alții. Facebook e sursa mea de gânduri de genul: Ah, ce aș vrea să fac și eu asta!(să merg la un eveniment anume, să arăt într-un fel anume, să merg într-o vacanță anume).

Când limitez statul pe facebook, știu mai puține despre prietenii mei virtuali și, respectiv, nu prea am cu cine să mă compar. Cu excepția cazurilor când îmi fac rău cu mâna mea și mă duc pe bloguri mai bune ca să îmi fac inimă rea :).

Citește și:

• Ce fac ca să-mi limitez timpul petrecut pe Facebook (și să elimin neesențialul)
• 6 lucruri pe care să le faci în loc să te compari cu alții

#11. Acord prioritate lucrurilor importante. Când simt că o zi (cu toate sarcinile ei) devine copleșitoare, reduc din sarcini în funcție de importanță sau în funcție de termenele stabilite. Dacă o anumită sarcină poate fi amânată pentru altă săptămână, o amân și îmi eliberez ziua.

#12. Învăț să îmi dau voie să mă relaxez. „Cum? Păi nu e ușor să te relaxezi?” ar putea să vină întrebarea. Îmi era ușor să mă relaxez când lucram pentru alții. Acum, când lucrez pentru mine, luni întregi m-am fugărit fără să îmi dau voie să respir.

Mă impuneam să lucrez la orice ar fi, doar să lucrez.

Din luna mai, după ce am revenit din vacanță, am înțeles cât de importantă e odihna și relaxarea.

Gânduri de final

De când tind spre o viață în care apusurile contează, sunt mai împăcată cu ce am, cu ce primesc și ce nu primesc.

Când sunt recunoscătoare pentru ce am și reușesc să văd bucuriile simple ale vieții, nu mai sunt nerăbdătoare să cheltuiesc pe lucruri care nu sunt de mine.

O viață domoală și simplă e tot ce îmi doresc. Și tu la fel?

Pentru mai multe idei de economisire, abonează-te la newsletter-ul meu: Năravu-i totul! (click pentru abonare). Îți voi trimite obiceiuri care o să te ajute să economisești și să trăiești conștient. Mulțumesc pentru încredere!