Disclaimer: Acest articol poate include link-uri afiliate. Dacă tu cumperi folosind acele linkuri, eu voi primi un comision din vânzare, fără ca tu să ai un cost adițional. Îți mulțumesc pentru ajutor!

Relația mea cu jucăriile e una conservatoare. Le luăm jucării copiilor doar la zile de naștere, de Crăciun și de prin deplasări de serviciu.

Decizia asta a venit și din nevoia noastră de a simplifica casa (și de a nu mai înota prin tone de plastic în fiecare seară), dar și pentru că ai noștri copii preferă să se joace cu lucruri din casă (forme de brioșe furate din bucătărie, cabluri, instrumente de ale lui tati, ustensile de la bucătărie, coșuri de haine murdare, perne, clești de rufe și tot ce îți vine în minte).

Acum, pentru Tudor, băiatul nostru de 5,5 ani, cel mai important lucru e să aibă un partener de joacă. Jucăriile (și jocurile) le inventează pe loc. Dă-i voie la diverse lichide (de vase, săpun, sucuri etc) și poate să stea ocupat ore întregi.

Cu Lia, fetița noastră de 2,5 ani, e aproape la fel, cu excepția faptului că ea iubește păpușile (are 2) și căruciorul pentru ele.

Încă nu pot să zic că avem puține jucării în casă, pentru că primesc cadouri și de prin alte părți (bunici, mătușe, prieteni care vin în vizită) și pentru că mama lor, adică eu, încă nu reușește să țină jucăriile organizate. (Știu, nu e doar sarcina mea, doar că nu reușesc nici să-mi aloc timp să îi învăț să le organizeze ei. 😀)

Prima strategie e să limităm numărul de jucării și asta am și făcut când ne-am dat seama că pentru ei tot părinții sunt cea mai tare jucărie. Până ce-o fi…

În plus, am limitat numărul de ocazii pentru care cumpărăm jucării, iar pentru jucăriile scumpe am analizat bine înainte să le cumpărăm. Cum am analizat? Am observat interesul copiilor.

Azi vreau să vorbesc despre acele jucării care merită banii. Pentru că da, aplicăm strategii, dar există și jucării fără de care nu ne putem descurca.

#1. Magneții pentru construcții

La una dintre grădinițele la care a fost Tudor aveau magneți de tipul ăsta. Când mergeam să îl luăm seara de la grădi, trebuia să duc o luptă să îl conving să meargă acasă. Nu voia să meargă pentru că avea de construit și pentru că se temea că cineva avea să îi doboare construcția. Era super entuziasmat de culorile acelor magneți și de felul în care aceștia se lipeau unii de alții.

L-am analizat câteva luni cum se juca cu acei magneți, am strâns banii și i-am cumpărat unii la fel.

Au trecut 2 ani de atunci. Tudor încă se joacă cu acei magneți. Se joacă și Lia și sunt cei mai apreciați când vin alți copii pe la noi.

I-am testat și pe aceștia și au fost faini.

#2. Lada cu nisip

În 2015 ne-am mutat la casă (în chirie) și prima noastră jucărie după ce ne-am mutat a fost lada roșie cu nisip fin, fin.

Înainte să iau jucăria asta, care nu e chiar jucărie, dar e tot o activitate pentru copii, l-am urmărit pe Tudor, de vreo 2 ani pe atunci, cât de mult îi plăcea să se joace în nisipul din parc.

Putea să stea câte o oră acolo, fără să îl intereseze nimic altceva. L-am analizat și am luat decizia, ladă cu nisip avea să fie.

Pe atunci eram pe un grup de mame expat care vindeau diverse chestii când plecau din țară. Noi am dat vreo 150 ron pe varianta sh, cu tot cu acest nisip fin special pentru copii. Ce mi-a plăcut la acest nisip e că nu făcea praf și că e plăcut la atingere, ca cel kinestezic aproape.

O lădiță nouă costă mai mult, dar merită toți banii dacă ai copii mici.
A noastră e modelul ăsta și îmi place că e dintr-un plastic mai moale, care nu zgârâie. Mai e și modelul ăsta mai ieftin, însă nu știu cum e, nu l-am testat.

Tudor și acum, la 5 ani, tot se joacă mult în nisip. De Lia nici nu mai zic.

Dacă aș sta la apartament, mi-aș pune o lădiță mică pe balcon. Mizeria este inerentă și la casă și la apartament. Oricum aș face, copiii tot intră în casă plini de nisip, nu-i interesează că se pot scutura sau că au apa afară unde să se spele.

#3. Trambulina

Culmea, cu trambulina am făcut la fel. Am observat cât de nerăbdători erau copiii să meargă la vecina ca să sară în trambulină. Ar fi stat toată ziua la ea. Bine, nu doar pentru trambulină, ci și pentru ciorbele ei bune, dar totuși…

Trambulina o avem de vreo 2 ani. Este la fel de dorită ca la început.

Bonus: Și eu iubesc să sar în ea, iar o perioadă am folosit-o pe post de țarc pentru Lia. Când era bebe și mergea de-a bușilea, o puneam în trambulină (cu intrarea blocată), iar eu îmi făceam treburile în bucătărie. Noi avem modelul ăsta, pentru apartament se poate lua modelul ăsta.

#4. Mașina de interior

Mașinuța asta am primit-o cadou când avea Tudor 1 an. S-a bucurat mult de ea atunci, iar interesul nu a scăzut deloc, deși e o mașinuță foarte simplă.

Seamănă cu asta, numai că e roșie.

La un moment dat, mașina asta a avut rol de animal de companie pentru Tudor. O spăla, o curăța, o repara, avea și nume: Pilsan. Se joacă și acum mult cu ea. Uneori o transformă în tren sau alte invenții.

Acum îi place mult și Liei și e mare bătaie pe ea.

Ca și în cazul magneților, mașina e una dintre primele jucării pe care sar copiii când vin la noi (mă refer, nu doar ai noștri). Ce o face interesantă e faptul că o folosim doar în interior și am avem destul spațiu în casă să se plimbe cu ea.

#5. Lego

Ok, ultima categorie cred că nu e deloc suprinzătoare.

Am început, normal, cu Lego Duplo. Tudor preferă acum Lego mic, dar se joacă și cu Lego Duplo dacă îl are la îndemână. Construiește case și apoi le strică.

Lia iubește să construiască turnulețe. Dacă tot mi-am adus aminte, aș face bine să scot cutia cu Lego Duplo la vedere. Eu încerc să rotesc jucăriile ca să nu ne împiedicăm în ele, numai că în ultimele luni am tot uitat să le rotesc și copiii se joacă cu aceleași jucării preferate, cele de mai sus.

Pentru Tudor, setul preferat de Lego mic a fost acesta, cu o navă spațială.

Lia preferă acest set de Lego mare, într-o zi era pregătită să facă pipi în olița mică de Lego. 😀

Concluzie

Am tras câteva concluzii după ce am scris acest articol și le pun mai jos:

1. Toate jucăriile cu care se joacă copiii noștri sunt jucării scumpe. Însă da, sunt jucării care merită toți banii, tocmai pentru că se joacă cu ele aproape în fiecare zi.
2. De fiecare dată când am luat o jucărie scumpă, am observat copiii și am sesizat un interes real pentru acea activitate.
3. Mi-am propus să fac un experiment vara asta și să renunț la o mare parte din jucării, ca să observ cu ce se vor juca. Răspunsul e previzibil: Cu jucăriile de mai sus (la care, fie vorba între noi, nu aș renunța nici în ruptul capului), cu noi, între ei și cu lucrurile din casă pe post de recuzită. Însă nu e așa ușor să renunț de tot. Îți spun pe parcurs ce am reușit.

PS: Tocmai mi-a venit ideea să scriu un articol și despre lucrurile din casă cu care se joacă copiii, ceva în genul Top 5 ustensile care sunt și jucării 🙂 Să vedem ce iese.