Vocea ei de poveste mă liniștește. Îmi dă senzația de cald și bine. Însă știu sigur că ceva o să-mi strângă inima a durere, asta îmi spune titlul. Cu mâinile încleștate pe volan, cu ochii la drum, ascult podcastul Dianei: Nu sunt suficient de bun

Simt un nod în gât câteva minute mai târziu și mă întreb:

Ce înseamnă pentru mine a fi suficient de bun?

Îmi ia mult să cern răspunsurile, să nu răspund cu mintea, ci cu inima.

Nu-mi vine să cred ce aud:

Să fiu pe placul tuturor
Să nu greșesc niciodată
Să pot să le fac pe toate
Să nu dezamăgesc pe nimeni
Să o mulțumesc pe mama
Să fiu mai bună decât colega
Să fiu mândria părinților

Răspunsurile țâșnesc din adâncurile mele și îmi vine să plâng când le recitesc. Am trăit o jumătate din viață fără să pun la îndoială ce mi s-a transmis. Mama mea și acum crede în lucrurile astea, așa cum le-a primit și ea de la părinții ei.

Și acum le am în mine, de vreme ce mi-au venit fără mare efort, însă acum rândurile astea mi se par fără logică. Acum definiția mea e alta și o las pentru sfârșit.

De ce să îți pui întrebarea asta când știi că poate să te doară?

♥ Ca să vezi ce frici stau în spatele vocii care îți spune că nu ești suficient de bun. E frica de a face greșeli? E frica de a dezămăgi? E frica că nu o să fii pe placul tuturor? E frica că o să pierzi?

♥ Ca să vezi dacă obiceiul ăsta de a te victimiza și de a-ți spune că nu ești suficient nu e cumva doar un obicei. Ups, asta doare!

Cum ? Eu chiar sunt suficient de bun/ă și pot să le fac pe toate? Ups, totul depinde doar de mine?

♥ Ca să vezi dacă poți să rezolvi fricile astea altfel, nu ascunzându-le după expresia: Nu sunt suficient de bun/ă.

♥ Ca să înțelegi că a fi suficient de bun înseamnă să fii tu. Fix așa cum ești. Fără să te schimbi, fără să crești, fără să dovedești nimic nimănui. Nu trebuie să mă crezi că e așa. Întreabă-te și vezi.

Schimbarea de perspectivă pentru mine

Ce înseamnă pentru mine a fi suficient de bun acum:

Să fiu pe placul meu
Să fiu curajoasă
Să învăț lucruri noi
Să încerc experiențe noi
Să învăț din greșeli și din eșecuri
Să accept că este ok să greșesc
Să fiu mulțumită cu ce reușesc și să accept că fac tot ce pot
Să transform visele în realitate
Să perseverez
Să nu mă las descurajată de experiențele altora
Să continui chiar dacă primesc feedback negativ

Acum sunt undeva la mijloc între partea de sus și partea de jos. Sunt în momentul când încă mă doare să aud că sunt suficient de bună.

Mă doare pentru că abia acum integrez vorba asta. Pentru că abia acum înțeleg că nu trebuie să dovedesc nimic nimănui. Nici măcar părinților mei.

Nici măcar mie.

Trebuie doar să văd lucrurile așa cum sunt:

Ești suficient de bună, Natalia mică. Ești suficient de bună, Natalia de 35 de ani. Ești suficient de bun și tu, cea sau cel care citești articolul ăsta.

Pentru tine ce înseamnă a fi suficient de bun?  Ce răspunsuri îți vin imediat ce te gândești la asta?  Te fac să te foiești în scaun? Te-au surprins cumva?

Spune-mi și mie în comentarii!