Inclus: Un îndemn de a nu te mai compara cu alții și de a-ți îndrepta privirea către tine. Vei cheltui mai puțin și vei fi împăcat cu deciziile tale.
Când mă uit pe facebook și văd bloggerițe pe la evenimente, îmi vine să îmi iau o rochie nouă. Când văd un laptop super slim îmi doresc și eu unul (deși tocmai mi-am luat un laptop nou și bun). Când ne-am luat mașina, m-am uitat în curtea prietenilor și am vrut o mașină cel puțin la fel de bună ca a lor.
Suntem obișnuiți de mici să ne comparăm. Nu ne uităm la ce e în noi. Nu ne uităm la cum am fost noi acum câțiva ani. Ci ne uităm în curtea vecinului.
Zic de mici, însă obiceiul de a ne compara nu vine doar din copilărie. Recent o prietenă mi-a povestit cum și-a pierdut încrederea în sine după mulți ani de corporație, unde a te compara și a tinde la perfecțiune e la ordinea zilei.
Mai e și presiunea de a fi în rând cu lumea
Să avem un job care sună bine. Să avem o casă mare și aranjată. Să avem mașini cât mai mari. Să avem cel mai nou telefon (o statistică spune că oamenii își schimbă telefoanele la 2 ani. Stai un pic, de ce?). Și asta e lista scurtă.
Suntem încurajați să ținem pasul continuu, că altfel…
Altfel ce?
Nu mai suntem de apreciat? Nu mai suntem de invidiat? Ne pierdem bunătatea?
Nu te mai compara cu alții, în schimb…
Comparațiile sunt nedrepte. Comparăm ce vedem mai rău la noi cu ceea ce vedem bun la alțtii. Ne comparăm fără să știm povestea întreagă a celorlați.
Comparațiile ne fac să tindem la un model de viață pe care (poate) nu putem să îl susținem. Comparațiile ne fac, într-un final, să cheltuim pe lucruri care (poate) nu au nicio valoare pentru noi.
Eu știu că nu trebuie să o fac.
Și tu știi asta. Însă uneori e ușor să știi. dar e greu să faci. Lucrurile de mai jos ar trebui să nu ne mai comparăm cu alții.
Întreabă-te cât din ceea ce faci (sau vrei să faci) vine din tine.
De ce vrei să ai cea mai frumoasă mașină? Ce se va întâmpla dacă vei avea o mașină obișnuită, la mâna a doua?
Nu trebuie să fii în rând cu lumea. Decât dacă vrei asta cu adevărat (și nu din frica că nu o să fii acceptat sau că o să fii criticat sau neînțeles).
Fii sincer cu tine.
Întreabă-te ce îți place cu adevărat. Poate o să descoperi că ai vrea să călătorești mai mult în loc să îți cumperi acea mașină. Poate o să descoperi că vrei să lucrezi mai puțin, dar să fii alături de ai tăi. Poate că știi sigur că îți dorești acea mașină (însă dacă răspunsul ăsta se repetă cu toate lucrurile tale, e un semn de întrebare acolo.)
Acceptă-te așa cum ești, în locul în care ești.
Așa vei putea să iei decizii dintr-un loc de împăcare. Așa vei renunța la lupta cu tine și îți vei fi cel mai bun partener.
Concentrează-te pe tine, nu pe ceilalți.
În loc să te uiți în curtea vecinului (și să te simți invidios și nemotivat), petrece timp în curtea ta. Vezi ce poți să înveți, vezi ce poți să creezi, vezi cum poți să crești grădina ta. După propriile tale valori.
Exprimă-ți recunoștința pentru ce ai.
Schimbă perspectiva și vezi lucrurile bune din viața ta. Poate că nu ai cea mai bună mașină, dar poți să lucrezi flexibil de acasă. Poate că ai o casă strâmtă, dar sunteți toți sănătoși și voioși. Poate că nu ai cel mai bănos job, dar îți place ceea ce faci și ești apreciat pentru munca ta.
Notează toate lucrurile bune din viața ta și bucură-te de ele.
Nu e ușor de la început, dar exercițiul ajută.
Redefinește-ți succesul.
În societatea noastră, a fi de succes e a bifa toate acele lucruri de mai sus (job, casă, mașină bună etc). Lucrurile materiale sunt puse pe primul loc.
Iar unele valori rămân în umbră. Curajul de a face ceva (chiar dacă te simți nesigur). Generozitatea și darul de a putea ajuta comunități.
Oprește-te și întreabă-te ce înseamnă succesul pentru tine?
Gânduri finale
Nu te mai compara cu alții. Fii sincer cu tine. Cunoaște-ți și urmează-ți valorile.
Vei cheltui mai puțin și, cel mai important, vei fi împăcat cu deciziile tale.
“Stay true to yourself.”
Chiar dacă mașina ta e mai scundă decât a vecinului…:)
Ai dreptate. Ne uitam in curtea vecinului si poftim la ceva mai bun, in loc sa ne bucurăm de frumusetea Curții noastre.
Este normal sa ne dorim sa trăim mai bine. Asta înseamnă sa ne bucurăm de ceea ce avem si sa fim recunoscători pentru tot. Atunci universul îți Dăruiește mai mult. Aici nu intra cel mai nou si performant telefon sau cea mai luxoasa si rapida mașina, haine de brand si călătorii la clasa business.
Toți suntem mai mult sau mai puțin snobi, totul este sa nu ducem snobismul la extrem.
Recunosc ca am nevoie de telefon si ma folosesc de el. Cumpăr unul nou atunci când am nevoie si-l aleg după ce „face”. Il cumpăr pentru ca am nevoie de el, nu pentru a ma lauda. E puerila treaba, o fac copiii, adolescenții si cei care toată viața l-au așteptat pe el, telefonul ?. Glumesc. Adolescenții isteți nu se lauda cu un telefon. Il folosesc si atât. In viața este bine sa te întinzi cât te tine plapuma. Scuze, pilota ?. Îți cumperi ce ai nevoie fără a epata. Mașina o cumperi tot de nevoie. Când îți permiți una buna este perfect. Sa te îndatoreze prea mult pentru ea nu-i indicat. Eu știu. Am plătit pentru prima mea mașina o rata cât tot salariul. Noroc de partener. Nu recomand.
Interesant articol, Natalia! Felicitări! ??✨?
Cred că asta e una dintre cele mai mari probleme legate de bani – a te întinde mai mult decât îți este plapuma. Și societatea e construită în așa fel ca să încurajeze asta…
Ai mare dreptate ..Eu am in familie genul asta de persoana care are o gramada de datorii numai sa faca el ceva sa fie tare si in rand cu lumea…degeaba ai o masina trasnet si esti plin de datori ..
Cred că în toate familiile există exemple din astea :)…
la mine schimbarea a venit cand am fost sincera cu mine: ma acopeream in cosmetice si machiaje si alte obiecte ca sa ascund neputinta/nefericirea/neimplinirea. Avui nevoie de mare curaj sa accept asta …
Acum nu te machiezi deloc?
Cum as putea sa nu ma compar cu persoane despre care stiu ca au cunostinte profesionale mai slabe decat ale mele, dar castiga mai mult? Ma frustreaza foarte mult asta, desi eu sunt multumita cu salariul meu.
EP, din păcate ajungem sa ne măsurăm valoarea prin banii pe care îi facem. Nu știu dacă tu rezonezi cu asta, însă eu da. Cumva ar trebui să ne amintim că suntem mai mult de atât. Și că valorăm mai mult decât cifra din cont. Da, e o nedreptate ce se întâmplă acolo, însă nu e ceva ce poți să controlezi tu. Concentreaza-te pe lucrurile pe care poți să le schimbi tu. De ex., mă gândesc că poate ai nevoie să îți îmbunătățești skillurile de negociere (deși nu e deloc ușor după mine) sau poate că nu e nevoie de nicio schimbare, ci doar de acea reamintire pentru cine ești tu (chiar dincolo de job), cine ești tu ca persoana. Să nu uiți că valoarea ta e data de toate rolurile pe care le ai. Poți să incerci să vezi de unde vine acea frustrare în tine (dincolo de motivul de la suprafață). Mergând dincolo de ea, e posibil sa ajungi la alte emoții ascunse care o sa te ajute să înțelegi mai bine frustrarea și direcția în care să o iei.
Pingback: Vreau asta cu adevărat sau m-au influențat alții? • Natalia Dabija
[…] o să te oprești din acea cursă? Niciodată. Cel puțin, nu fără să renunți la comparații și la valorile stabilite de […]