S-au așezat în fața noastră, pe niște scaune mai înalte. Una blondă, cu ochi mari, după cum și-a făcut portretul chiar ea, cealaltă brunetă și visătoare. Amândouă pline de viață și bucurie. S-au așezat și ne-au spus.
Nu există „Nu am timp”!
Dacă vrei să faci ceva, te trezești mai devreme (respectiv te culci mai devreme), îți alegi prioritățile, stai mai puțin pe telefon, te focusezi și faci ceva cu viața ta! Cam ăsta e mesajul care a stat în spatele acestor vorbe.
Noi, peste 40 de mame bloggerițe, evadate de acasă la Digital Parents Talks, mai că am rămas fără grai.
Cum adică nu există „Nu am timp”?
Doar asta e lozinca noastră, a mamelor. Noi chiar nu avem timp să citim, noi chiar nu avem timp să ne ocupăm de corpul nostru, noi chiar nu avem timp să dormim, noi chiar nu avem timp să ne vedem cu prietenele, noi nu avem timp să mâncăm, noi nu avem timp de blog, deși ne considerăm bloggerițe, noi nu avem timp nici să răsuflăm! Ce știu fetele astea două despre viața de mamă? Mai ales că ne-au spus că ele nu sunt mame. Noi chiar nu avem timp!
Nu a spus nimeni nimic, le-am ascultat în tăcere. Frazele de mai sus sunt doar invenția mea. Dar adevărul e că ne-am cam foit în scaune după ce am auzit asta și nu prea ne-a convenit.
Nu am timp-ul ăsta ne scapă de vinovăție. E ca și cum ar fi ceva ce nu ține de noi, nu e responsabilitatea noastră. Uite dacă ar fi ziua mai mare, cel puțin de vreo 72 de ore, atunci da, ar fi altceva. Am avea timp și de copiii, și de noi, și pe soț l-am saluta mai des, am și mânca sănătos, am alerga în fiecare dimineață, ne-am ocupa de plăcerile noastre, am citi și am avea mai multa grijă de noi însene. Doar dacă zilele ar fi mai lungi, să nu uităm. Dar așa…Nu e vina noastră! Dați-ne o zi mai lungă și noi le vom face pe toate!
Dar oare e așa?
Fără să vă zic părerea mea în clar, m-am gândit să vă întreb chiar pe voi!
În care tabără sunteți? În tabăra fetelor care spun că Nu am timp-ul ține de priorități și de a ști ce vrem de la viața noastră sau în tabăra fetelor care chiar nu au timp? Sunt tare curioasă să aflu ce credeți voi, așa că am creat un poll și l-am inclus mai jos.
Haideți să votăm și să vedem care e adevărul…subiectiv. Cred că o să fie distractiv să vedem rezultatele. Rezultate care ar trebui să se vadă pe loc. Eu așa sper! 😀
Mulțumim, Ana și Lavinia, pentru ieșirea mea de sâmbătă, la Digital Parents Talks!
Organizator Digital Parents Talks: Parenting PR, Sponsor: Lidl România, Partener: OK Center, Credit foto: Mihai Răitaru
Eu cred ca au dreptate. Atunci când vrei sa ai timp, îți faci. Te trezești mai devreme, renunți la ce nu este necesar: Facebook, Instagram, blog.. doar nu renunți pentru totdeauna, ci pentru a face altceva. Eu cred ca e vorba de prioritate. Cântărește si vezi ce are „greutate” pentru tine, ce este mai important. Trăiește clipa si renunța la ce „trebuie” sa faci pentru ca nu „trebuie” nimic cu adevărat daca nu-ți face plăcere.
Eu mi-am făcut timp pentru mine. Nu sunt un exemplu pentru ceilalți pentru ca fiecare este diferit si are propriile probleme si o viața, care nu seamănă cu a altcuiva. Ma trezesc mai devreme pentru a ma ocupa de mine si, clar, fac eforturi sa adorm la o ora normala si nu după miezul nopții. Merg la un club împreuna cu fiicele mele si facem mișcare, fiecare pentru vârsta ei. Citesc de câte ori simt nevoia pentru ca nu ma interesează televizorul, care este deschis mai mult pentru desene si filme pentru copii. Vreau sa fac si mai multe si cred ca reușesc. Nu am ajutor din afara pentru ca bunicile au viața lor pe care au ales s-o trăiască alături de prietenii de vârsta lor ori in călătorii. Eu sunt gazda întotdeauna, deși ador sa fiu musafir, dar nimeni din familie nu se încumeta sa adune toată familia laolaltă pentru ca e dificil, obositor si costisitor. De când am devenit mama, doar anul trecut am făcut Crăciunul la o ruda si fetele au declarat ca a fost cel mai urat din viața lor.
Atunci când vrei ceva frumos, il faci singura. Eu cer ajutor când simt ca e prea mult. Il primesc sau nu si merg mai departe. Nici nu mai plâng cum făceam pentru ca nu are rost.
Asa ca, cine vrea timp pentru el, sa-l facă! E minunata dimineața pentru timpul meu de calitate!
Eu sunt de acord cu tine, Ingrid! Sunt curioasa ce ti-a insuflat textul meu (adica in ce tabara sunt), dar da, eu am trait si traiesc pe propria mea piele chestia asta cu prioritatile. De vreo 2 ani, nu mai mult, am ajuns si eu la concluzia ca nu exista nu am timp. E clar ca as lucra pe indelete daca as avea timp doar pentru blog sau alte lucruri care imi fac placere. Dar tot ce am reusit sa fac anul trecut si anul asta, am reusit doar pentru ca am vrut eu sa imi fac timp si pentru ca asa mi-am stabilit prioritatile.
Apropo de ultimele tale randuri, eu am realizat recent ca ma plang destul de mult, chiar daca abia acum pot sa recunosc. Pana acum eram in negare. Am o idee de articol si pe tema asta. 🙂 Multumesc pentru vizita! Dau copiii la gradi si imi fac timp si pentru o cafea cu tine. Tare mi-ar placea!
Hehe, eu nu am timp si pace. Momentan cel putin. Partea cu trezitul mai devreme nu merge- am incercat deja si Pavel se trezeste si el daca simte ca ma misc;).
Trezitul devreme nici la mine nu merge. Se trezeste si Lia si trebuie sa stau cu ea. Prefer sa dorm sau, in cel mai bun caz, mai citesc langa ea. Uite ca as putea sa fac asta mai des. Doar ca…inca invat sa ma culc devreme! 🙂
Cum ai spus.. ai timp daca ți-l faci si.. DA, copiii se simt bine la Gradinita. Socializează, leagă prietenii, învață „chestii”😉. Tu ai timp pentru tine si esti mai răbdătoare cu puii tai.
Cred ca poți sa-ți faci timp doar pentru tine si atunci ar fi perfect sa ne vedem la o cafea, care pentru mine o sa fie un ceai sau un fresh. Am renunțat de trei luni si-un pic la cafea.
O zi frumoasa si ușoară in care sa faci ceva frumos pentru tine! 🤗
Poti sa-ti faci timp doar renuntatnd la altceva, la ceva ce nu e important si doar pentru ceva ce aparent mai important