Mult timp m-am tot împins de la spate. Nu am vrut să accept că am nevoie de pregătire înainte de a ține o dietă sau înainte de a învăța să-mi înregistrez cheltuielile etc și pentru că nu am fost pregătită am eșuat foarte repede.

Însă, de fiecare dată când s-a întâmplat am făcut să se întâmple o schimbare majoră în viața mea, am simțit că sunt pregătită.

Deși îmi vine greu să recunosc – pentru că eu vreau ca lucrurile să se întâmple repede – pregătirea este la fel de importantă ca tot procesul ce urmează după.

Când nu puteam să accept asta, îmi spuneam că:

Te pregătești pe parcurs. Ai hotărât ce vrei să faci și te apuci de treabă, ce să o mai lălăi.

Gândurile astea mă caracterizau, pentru că nu aveam niciun pic de răbdare cu mine.

Nu există să nu poți, nu există să te pregătești, te bagi cu capul înainte și apoi vezi ce se întâmplă.

Deși vorbele astea sună de parcă ar veni dintr-o zonă de curaj, tocmai din cauza asta ajungeam la eșec.

Pentru că acel curaj nu mă ajuta pe termen lung.

Pe termen lung conta pregătirea (mindsetul pe care îl aveam, motivația, informațiile pe care le aveam la îndemână etc.).

Ținând cont și de faptul că mult timp am fost o procrastinatoare (deci nu mă pregăteam foarte mult nici în proces), am eșuat cu diverse idei pe care voiam să le pun în practică, pentru că nu mă pregăteam și nici nu așteptam momentul să fiu pregătită.

Ok, cum spuneam, nu mi-e ușor să recunosc asta.

Anul ăsta s-a schimbat ceva

Anul ăsta am înțeles cât e de important să fii pregătită de schimbare.

Fie că e vorba despre a ține o evidență a cheltuielilor, despre debarasarea casei sau despre simplificarea relațiilor, am înțeles că toate se întâmplă la timpul lor.

Atunci când ești pregătită.

Deși am înțeles asta la nivel profund – adică nu doar că sunt de acord, ci simt că așa e pe bune – când scriu că toate se întâmplă la timpul lor e ca și cum mi-aș lăsa soarta în mâinile altcuiva.

Nu trebuie să mă chinui? Nu trebuie să mă dau cu capul de pereți ca să-mi iasă? Pe bune, trebuie doar să stau și să aștept mură în gură?

Dar, de fapt, tu nu aștepți mură în gură

Suntem în continuă schimbare, chiar dacă uneori schimbarea asta e infimă și aproape nevăzută.

Uneori citești un text care ajunge la sufletul tău. Alteori vezi ce face un om care te inspiră și începi să visezi să faci același lucru și tu.

Într-adevăr, transformările nu vin peste noapte (poate doar în caz de o traumă mare), dar tu ești într-o continuă schimbare.

Chiar dacă nu observi și nu îți place ritmul.

Ai vrea să te trezești și să ai puterea de concentrare a lui Mahatma Ghandi, capacitatea de procesare a IBM-ul și inteligența lui Einstein. (Rândurile astea descriu un portret de homoeconomicus pe care îl găsești în cartea asta).

Ei bine, trebuie să ai răbdare. Toate se vor întâmpla când vei fi pregătită.

Problema cu acest „toate se vor întâmpla la timpul lor” e că intervine și frica de a rata cea mai bună șansă. Și apoi frica de a rămâne în urmă.

Și cine și-ar permite să rămână în urmă, așa-i?

Dincolo de toată filozofia, cum fac să mă pregătesc pentru o schimbare?

În stilu-mi caracteristic, eu o să-ți spun ce fac eu. De cele mai multe ori, inconștient. Nu e ca un plan sau ceva.

În primul rând, mă expun la informații pe tema aceea. Citesc păreri, experiențe, articole, cărți, caut ceva cu care să rezonez.

Când găsesc idei cu care rezonez, îmi dau timp să mă gândesc la acele idei. Am observat că acest pas e important, pentru că mintea mea parcurge zilnic tone de informații, dar aleg să mă gândesc doar la unele.

Încerc să văd cum mă simt cu acele idei, ce aș îmbunătăți eu.

De obicei, mă gândesc la astfel de lucruri când conduc singură în mașină sau când pun vasele la spălat acasă. Sau uneori – foarte rar – merg în parc singură, cu scopul de a sta pe gânduri.

Apoi, mă ajută să vorbesc despre ideile mele noi. Sau despre obiceiurile noi pe care vreau să le învăț. Eu îmi clarific gândurile vorbind. Nu toată lumea e la fel – de exemplu, soțul meu preferă să analizeze în sine și să-mi vorbească doar despre concluzii, mie însă îmi place să ajung la concluzii stând de vorbă cu cineva.

Uneori experimentez. Ultima oară când a trebuit să luăm niște decizii mari în viața noastră de familie, mi-am dat seama că mi-ar fi bine să trăiesc cu acea decizie măcar câteva zile înainte să o anunț în lume.

De atunci mi-am propus să experimentez cu ideile noi înainte de a decide dacă le adopt sau nu.

Când îți spui că e doar un experiment, fricile care apar (de eșec și de a te expune) sunt mai mici. Însă experimentul în sine e valoros pentru că așa îți dai seama ce ți se potrivește și ce nu.

Mă ajută și pașii mici.

Uneori pașii mici sunt atât de mici că nici măcar nu îi observăm.

Spre exemplu, mă uit la câteva clipuri în care niște fete dansează. Mintea mea îmi spune că nu fac nimic folositor, dar e posibil ca în acel moment să îi dau voie inspirației să mă inspire (jocul de cuvinte e intenționat). Și apoi văd niște preadolescente care au învățat să danseze după clipuri și am văzut că se poate și acum sunt pregătită să o fac și eu.

Și într-un final, accept să mă las dusă de val. Go with the flow, cum ar zice englezul.

Ok, nu știu cum ești tu, eu sunt control freak și a lăsa controlul din mâini e – pentru mine – un proces…terifiant.

Ce o să se întâmple dacă…? Cine o să aibă grijă de toate? Dacă greșesc? Dacă după aia nu mai pot să controlez și să repar nimic?

Însă am observat că atunci când sunt pregătită, lucrurile se aranjează de la sine și atunci e important să vreau să le las să se aranjeze.

• Citește și: Cum învăț să las controlul din mână și de ce o fac

Concluzie

Ai răbdare cu tine și cu ritmul tău.

Știi cum  se spune că atunci când te relaxezi și nu te mai zbați pentru un anume ceva, acel ceva – printr-o magie – se întâmplă?

Nu e nicio magie, acela e momentul când ești pregătită.

Celebrează acel moment și bucură-te de el. Fiecare dintre noi are un loc sub soare și nimeni nu va putea să îți ia momentul tău. Nu aș vrea ca articolul meu să sune ca un îndemn pentru o veșnică pregătire (pentru că eu cred în acțiune), aș vrea doar să ai încredere în tine.

Toate lucrurile vin la timpul lor!

…Chiar și obiceiul de a-ți înregistra cheltuielile. 🙂