Din toamna asta (septembrie-octombrie 2023), lansez împreună cu colega mea Ralu Cristea, coach si ea, un membership foarte fain pentru coachi si terapeuti. Raluca scrie texte lungi (ca mine), se arata autentica pe facebook si lucreaza foarte profund cu ea insasi si cu clientii ei. Ma simt recunoscatoare sa o am ca partenera pentru aceasta comunitate de coachi. Azi avem acest guest-post de la ea. A povestit aici despre o tehnică care ar putea sa va schimbe la propriu viața. E cu exemple, cu tot. Citiți-l până la capăt.

***

Uite un paradox din nisa in care lucrez (gestionarea emotiilor la cald, adica atunci cand experimentezi anxietate, coplesire emotionala, triggeri, turmoil):

Daca vrei sa iti vindeci ranile emotionale care iti genereaza aceste simptome, este nevoie sa NU incerci sa te vindeci.

Stiu, stiu, suna contra-productiv, but hear me out, pentru ca fix schimbarea asta mi-a adus mie libertatea emotionala si increderea interioara de care ma bucur azi.

Ranile noastre emotionale s-au format atunci cand nu am primit raspuns la nevoile noastre emotionale profunde / de baza.

Aceste nevoi sunt:

• de siguranta,
• de conexiune (sa ne simtim importanti, vazuti, intelesi si ca apartinem),
• de autonomie,
• de competenta,
• de auto-suficienta (adica abilitatea de a ne implini propriile nevoi prin incurajarea si modelarea acestei abilitati de catre cei in grija carora ne-am aflat – aceasta ne ajuta sa ne simtim liberi) si
• de auto-control / limite realiste (aceasta ne ajuta sa invatam sa simtim placere din proces, din progres, atunci cand lucrurile nu merg ideal, cand exista hopuri sau cand nu exista un rezultat vizibil imediat).

Copiii fiind, creierul nostru nu este in totalitate dezvoltat (aceasta dezvoltare a creierului se termina pe la 25 de ani), asa ca trage niste concluzii destul de simpliste atunci cand nevoile noastre nu sunt indeplinite asa cum avem nevoie cu adevarat.

Spre exemplu, ca si copil (helpless si dependent de adultii din jurul lui), deconectarea de adulti reprezinta un fel de moarte, o incetare a supravietuirii.

Bineinteles, acest lucru se intampla in inconstient, deci nu este ceva de care suntem aware la momentul respectiv (si poate nici dupa, pana cand nu incepem sa sapam si sa introspectam si sa incepem sa aducem din inconstient in constient).

Dar daca supravietuirea mea ca si copil depinde de conexiunea cu adultii din jurul meu, iar adultii din jurul meu nu reusesc sa imi implineasca corespunzator nevoile emotionale din varii motive, creierul meu de copil decodifica ca „nevoia asta este inacceptabila si imi pune in pericol supravietuirea”.

Astfel, dezvolta o serie de strategii pentru a-si implini nevoia pe termen scurt, pe ici pe colo, pe ascuns – atat de ceilalti, cat si de noi insine.

Strategii inconstiente de raspuns la nevoi, care de obicei implica costuri mari pe termen lung, si care au rezultate numai pe termen scurt.

Asta înseamnă că e nevoie sa investim de fiecare data efort in strategie ca sa putem obtine rezultatul temporar, lucru care ne tine o mare bucata din energia noastra blocata si de multe ori nu mai avem suficienta pentru explorare, dezvoltare, proiecte noi si incepem sa experimentam dificultati considerabile cand vrem sa le initiem sau sa le mentinem pe termen lung.

Ei – asta este „anatomia raspunsului de trauma” – strategia pe termen scurt, inconstienta, de implinire a nevoii deprivate, de care ma tem sau pe care nu reusesc sa mi-o identific sau sa mi-o validez (pentru ca a fost expulzata in inconstient, creierul meu crezand ca este inadecvata si periculoasa pentru supravietuirea mea, cand, de fapt, ea este esentiala).

Fast forward în viitor…

Fast forward in viitor, sa ne imaginam ca copilul respectiv a ajuns adult si, experimentand esecuri, blocaje recurente, reactivitate emotionala, ajunge la terapie, pentru ca nu mai reuseste sa se inteleaga si sa isi inteleaga starile emotionale puternic oscilante.

La terapie invata mai devreme sau mai tarziu despre traume (din copilarie, generationale, arhetipale, relationale – etc, depinde de limbajul si focusul specialistului cu care lucreaza.)

Deciziile si reactiile lui incep sa capete din nou un sens, ceea ce aduce relief in prima instanta („macar acum stiu”).

Apoi, dupa o perioada in care se bucura de acest awareness, realizeaza ca awarenessul nu ii schimba reactiile interioare.

Ba mai mult, parca devine si mai constient de ele, iar asta ii creste si mai mult sensibilitatea emotionala.

Asta e un lucru excelent! Multi clienti il vad ca pe regres, cand de fapt este progres.

O fraza pe care o aud foarte des in lucrul cu oamenii pe gestionarea emotiilor la cald este „parca era mai bine inainte, macar nu stiam cat de rau ma simt, de fapt”.

Ce se intampla in punctul ala este ca omul adult si acum informat, neavand inca abilitatea de a-si naviga emotiile in moduri care sa nu ii deconecteze de ceilalti, trage concluzia ca „trauma / rana” este de vina.

Si incepe sa o priveasca ca pe un dusman.

Incepe sa caute solutii contra ei, sa scape de ea, sa o distruga, sa o expulzeze din experienta creierului sau.

Asta pare o alegere buna in prima instanta.

Insa uite de ce nu merge!

Doar ca here’s the catch si de ce nu merge (de ce multi oameni ajung prinsi in devorat curs dupa curs dupa curs dupa curs de vindecare a traumelor cu progres, insa fara succesul dorit):

Cand ne intoarcem impotriva „traumei / ranii”, ne intoarcem, de fapt, impotriva copilului din trecut caruia nu i s-a raspuns la nevoia sa profunda in modurile necesare pentru el.

Re-creem pentru acesta aceeasi experienta care a generat strategia de raspuns ineficienta.

Gandeste-te ca esti intr-o relatie cu cineva in care iti pui toata baza si atunci cand devii needy, insecure, grabit, impulsiv, acesta iti spune „Omg, ce m-am saturat de tine!! Cand o sa te mai vindeci odata? Cand o sa fii si tu bine ca tot omul? Stai macar singur, in camera ta, departe de oameni pana iti revii, ca sa nu ne deranjezi pe toti cu existenta asta a ta”.

Cum te simti? Cat de vazut, respectat, iubit, in siguranta, liber, competent te simti in scenariul asta?

Ei, cam asa se simte copilul tau interior atunci cand te gandesti „Omg, fucking trauma, cand o sa ma mai vindec odata? M-am saturat sa ma simt asa, vreau sa dispara”.

De aia concentrarea pe vindecarea traumei emotionale nu ajuta!

Ba din contra, o accentueaza pentru ca ne re-traumatizeaza de fiecare data cand manifestam aceasta atitudine fata de parte din noi din trecut care nu a reusit sa isi aiba nevoile implinite.

Care e solutia atunci?

Tot asa, suna contra-intuitiv (but it works!), solutia este sa acceptam experienta pe deplin.

Un exercitiu pe care il fac eu cu clientii mei este sa propun sa exploram scenariul in care aceste sentimente vor dura toata viata, fara nicio sansa de a schimba ceva.

Explorand acest scenariu, de obicei iese multa frica si durere la suprafata (initial mascate sub furie, vinovatie, rusine).

Asta este partea in care oamenii invata sa isi gestioneze emotiile, pentru ca explorand scenariul „extrem” care ii permite durerii profunde sa treaca din inconstient in constient, sistemul nervos se activeaza si anxietatea intervine.

Insa, invatand cum sa le linistim, reusim sa toleram emotia suficient pentru a experimenta-o (o experienta destul de inconfortabila).

Uneori acest parcurs nu se intampla tot deodata, intr-o singura sesiune (desi de multe ori da).

O metoda prin care le ofer un extra de siguranta clientilor pentru a inainte prin disconfortul emotional este ca le spun ca e ok, ca nu vom incheia sesiunea pana cand nu se vor simti ok si ca daca vreodata disconfortul devine intolerabil, tot ce trebuie sa faca este sa imi spuna, pentru ca am ce sa fac ca sa il opresc si sa ii scot din experienta (atunci cand e nevoie, oprim exercitiul si ne intoarcem inapoi la „safety”).

Tolerarea durerii pana la capat nu este un exercitiu masochist.

Are un beneficiu esential: odata ce chimia emotiei este toata infuzata in corp, rezistentele si armurile se dezactiveaza („pericolul a fost deja infruntat, putem sa ne relaxam ca s-a terminat, am trait deja „the worse case scenario”) – iar asta ii elibereaza omului amplitudinea de energie care era blocata in a opune rezistenta pericolului perceput.

Mai mult decat atat, conexiunile noastre neuronale se schimba si ele odata cu procesul chimic din corp, iar omul are acces la conexiuni neuronale noi: adica la perspective noi, solutii noi, niveluri de intelegere noi.

Acesta este locul ideal pentru a afla nevoia reala din spatele mecanismului de trauma.

Intreb atunci clientul?

„Ce are nevoie copilul in contextul in care nu este nicio optiune sa se simta diferit si asta va dura toata viata?”

Nevoia devine atunci evidenta, in limbajul corespunzator al fiecarui om (adica devine foarte clar si specific ce anume e nevoie sa se intample pentru a oferi alinare in acel context extrem, prin acea experienta dureroasa).

Daca incercam sa cautam nevoia inainte de descarcarea intregii dureri, vor interveni rezistentele si creierul ne va pacali (adica va gasi solutii prin care sa ajutam copilul interior sa scape de experienta, nu sa se simta vazut, iubit si in siguranta in timp ce o experimenteaza).

Iti poti da seama daca raspunzi la nevoia reala a copilului tau interior (sau daca raspunzi la nevoia ta de a reduce la tacere disconfortul copilului interior) prin felul in care te simti atunci cand vorbesti cu tine:

• daca te simti linistit, calm, relaxat si probabil trist – insa simti si o caldura safe si iubitoare in piept in timp ce simti tristetea – atunci raspunzi la nevoia reala

• daca te simti agitat si spui cuvintele repetitiv, ca pe poezie (ex: e ok, esti importanta pt mine, e ok esti importanta pt mine, esti cea mai iubita, cea mai importanta, esti valoroasa, e ok), daca simti un usor fond de disperare sub repetitia asta, tensiune in corp, nod in stomac – astea sunt semne ca nu raspunzi la mevoia reala si ca creierul incearca sa te pacaleasca sa scapi de durere ca sa nu trebuiasca sa o experimentezi (lucru care o prelungeste si la un moment dat genereaza inevitabil turmoil / coplesire emotionala)

Partea misto este ca aceste strategii de reactie functioneaza ca niste matrici.

Sunt previzibile.

Odata ce reusesti sa o identifici si sa interactionezi cu tine prin actiunile si cuvintele necesare specific tie ca sa reusesti sa schimbi strategia si sa chiar raspunzi la nevoia din spate pana ajungi inapoi la calm si liniste, vei putea replica fix aceiasi pasi oricand vei avea nevoie, pentru a obtine fix acelasi rezultat.

Daca te simti coplesit emotional in fiecare zi, in fiecare zi ai abilitatea sa opresti asta in cateva minute si sa iti continui bine mersi ziua.

Daca ti se intampla de 10 ori pe zi, de 10 ori pe zi poti iesi din asta in cateva minute si sa iti continui ziua.

Daca tot se intampla de 800 de ori intr-o zi… ai prins ideea.

Nu putem controla gandurile si emotiile noastre si nici triggerii. Acestea se intampla spontan in creier, fara voia noastra – si daca nu ma crezi, propune-ti acum sa ai o idee geniala si straduieste-te sa o ai, vezi daca reusesti.

Insa putem sa revenim la calm si liniste in cateva minute, de fiecare data cand acestea se intampla.

Cumulat, in timp, se intampla ceva magic in creier:

Creierul invata ca primeste raspuns la nevoile emotionale atunci cand are cea mai mare nevoie de asta, atunci cand se simte cel mai rau.

Iar asta ne securizeaza, ne ofera siguranta previzibilitatii, din ce in ce mai mult cu fiecare repetare a procesului de navigare constructiva.

Cu aceasta siguranta a previzibilitatii, treptat incepe sa scada frica de deprivare a acelei nevoi si incepe sa creasca satisfactia resimtita (pentru ca nevoia este implinita oricand apare).

Si astfel, reactivitatea scade, disperarea scade, coplesirea emotionala scade, anxietatea scade, turmoilul scade.

Chiar incepem sa ne triggeruim mai rar, pentru ca ne simtim mai securizati.

Si asta e ceea ce lumea cauta atunci cand se gandeste la vindecare: diminuarea considerabila a triggerilor si a reactiilor turbulente prelungite care genereaza neputinta.

Uite un exemplu concret despre cum functioneaza tehnica asta

Vreau sa inchei cu un exemplu schematic despre cum functioneaza asta in practica: – lucru pe „ma simt neimportanta”.

Clientul: – Ma simt neimportanta.

Eu: – Si daca esti neimportanta pentru celalalt, atunci ce se intampla? (Urmand logica emotiei, de copil, nu logica de adult dezvoltata si bocna de cunostinte).

– Nu ma vede nimeni.

– Si atunci ce?

– Nu primesc iubire de la nimeni.

– Si atunci ce?

– O sa traiesc toata viata fara iubire.

– Si atunci ce?

– O sa ma usuc.

– Si atunci ce?

– Nu o sa mai vad rostul de a trai…

Conform logicii emotionale, „nu sunt importanta” = „mor, pierd dorinta de a trai”.

– Ce ai nevoie atunci cand traiesti toata viata uscata, fara iubire, in timp ce iti vine sa mori si nu exista nicio sansa sa schimbi asta?

– Macar sa ma vada cineva… sa stie cineva de mine, de experienta mea.

– Great, du-te la partea asta din tine, „condamnata” la experienta asta de viata, si spune-i ca tu o vezi (pentru ca o vezi, ne uitam la ea amandoua chiar acum.)

– Bai, te vad. It sucks to live this way. E horrible. Imi pare rau ca treci prin asta. Sa stii ca eu te vad si daca e orice ce pot face pentru tine in timp ce nu te vede nimeni / nu te iubeste nimeni / nu esti importanta pentru nimeni altcineva. Spune-mi mie, ca ma straduiesc eu sa fac.

…liniste.

– Ce se intampla?

– Fuuuck…simt o caldura in piept mare mare si ma uit la ea si zambeste… a zis ca se simte fericita, ca in sfarsit simte ca o vede si o iubeste cineva si conteaza pentru cineva. Mi-a sarit in brate. Ma iubeste. O iubesc. E a mea. Vreau sa fiu intotdeauna aici pentru ea, nu mai vreau sa o las niciodata singura.

Nevoia din spate era de conexiune.

Cum aplica mai departe acest om cele invatate?

Pai:

• actiune externa: cand se simte neimportanta, stie ca are nevoie de conexiune – asa ca face tot ce ii sta in putinta ca sa se conecteze (asa neimportanta cum poate e pentru ceilalti)

• actiune interna: cand se simte neimportanta, o cauta iar pe partea aceea din ea, se uita la ea, ii simte durerea, isi simte tristetea legata de durerea ei, apoi merge la ea si ii spune fix acele cuvinte de mai sus.

In viata reala, cand se triggeruieste pe asta, omul practica ambele actiuni (in ce ordine are nevoie, de multe ori secventele de actiune interna – actiune externa alterneaza de mai multe ori pana cand omul reuseste sa isi implineasca nevoia de conexiune si in planul intern, cu sine, si in planul extern, cu ceilalti).

In felul asta, reuseste nu numai sa isi implineasca nevoia, insa si sa seteze un precedent in care nevoia sa este importanta.

Asta influenteaza pozitiv atat relatia cu sinele (creierul se securizeaza si recurenta reactivitatii emotionale scade), cat si relatiile cu ceilalti (pentru ca incepem sa exercitam schimburi echilibrate, bazate pe implinirea nevoilor, iar asta creste nivelul de satisfactie si de apartenenta in acele relatii).

Ce am descris aici reprezinta cel putin 80% din munca pe care o fac cu clientii mei in sesiuni.

Restul de 20% e alcatuit din strategii de comunicare eficienta si strategii de luare a deciziilor cu focus pe valoarea de pe termen lung.

Este o metoda foarte eficienta, pe care mi-o doresc sa o stie si sa o testeze toata lumea (de aia am si scris explicatia asta atat de detaliata si cu exemple concrete, ca sa poata fi replicata).

Ce imi place cel mai mult la ea este ca efectele ei dureaza pe termen lung, spre deosebire de multe alte abordari pe care le-am testat si dupa care ma simteam „on top of the world”, insa numai pentru cateva zile sau.

Cu abordarea asta nu te simti atat de excited, gen „on top of the world”, insa te simti calm, asezat in tine, cald si totodata ferm fata de viata si fata de ceilalti.

Si este ceva ce dureaza pe termen lung si poti accesa toata viata, oricand ai nevoie (adica cand vei mai iesi din zona de confort, oricare ar fi aia pentru tine, pentru ca atunci ni se activeaza triggerii, fiindca ne simtim unsafe pe teren necunoscut).

Este ca si cum ai abilitatea de a te securiza si a te re-securiza dupa bunul tau plan, mereu cu tine in buzunar, de unde poti sa o scoti oricand vrei.

Daca iti doresti sa lucram impreuna:

Daca iti doresti sa lucram impreuna in felul asta, este posibil in urmatoarele feluri:

#1. Sesiunile 1:1 „cu bucata”.

Aici ne ocupam de 1 chestie specifica pe care ai tendinta sa te triggeruiesti in mod repetat si care iti genereaza turbulenta si coplesire emotionala, intr-o singura sesiune, cap-coada. Pleci din sesiune cu abilitatea de a-ti recunoaste si de a-ti implini nevoia neimplinita care iti genereaza stres pe filmul ala specific (cum a fost exemplul cu „nu sunt importanta”). Sesiunea poate dura 1 sau mai multe ore, in functie de nevoia si disponibilitatea clientului, si costa 100 eur / ora.

#2. Membership pentru specialistii in dezvoltare personala.

Aici, impreuna cu colega mea, Natalia Dabija, tinem spatiul deschis pentru colegii nostri care isi doresc sa fie mai ei insisi in meseria lor, marketingul lor, interactiunile lor cu prospectii si cu clientii.

In cadrul membershipului exista traininguri, workshopuri, sesiuni de lucru, sesiuni de intervizare si brainstorming intre colegi, sesiuni de supervizare (role-playuri pe diverse situatii provocatoare legate de interactiunea de promovare, vanzare sau livrare cu publicul tinta al colegilor specialisti).

Toate acestea urmaresc o relationare care se simte safe si pentru specialist si pentru client, bazata pe onestitate, responsabilitate personala si colaborare, care celebreaza umanitatea din noi si conexiunea.

Mai avem maxim 7 locuri disponibile de membru fondator (si minim 3 pentru a deschide procesul de lucru) – pretul abonamentului pentru membrii fondatori este de 500 ron / luna.

#3. Programul intensiv LiF (Live it Fully)

Acesta este un program de 6 luni, cu sesiuni individuale nelimitate cu mine, in care oamenii care sunt foarte constienti de reactiile lor emotionale si de triggerii din spatele lor invata sa isi gestioneze emotiile in timp real, astfel incat sa isi poata implini nevoile profunde in mod consecvent si sustenabil, si astfel sa diminueze considerabil coplesirea emotionala si tirmoilul in viata lor.

Practic, procesul pe care l-am descris mai sus – fiecare om invata sa si-l faca singur, pe arhitectura lui interioara specifica, astfel incat sa isi poata clarifica oricand ce nevoie are, ce are de spus, cand, cum si cui pentru a-si implini nevoia si sa isi poata sustine nevoia atunci cand intampina rezistente sau provocari.

Investitia pentru acest program intensiv este undeva in jurul sumei de 5000 eur si mai pot lua maxim 4 clienti pana in februarie 2024 (cand perioada de support se va incheia pentru unul dintre clientii existenti).

#4. Grupul gratuit de facebook Traieste din plin chiar si cu anxietate, triggeri sau traume.

In acest grup construiesc o comunitate in care putem discuta liber despre lumea noastra interioara si ne putem incuraja si sustine unul pe celalalt pentru a o naviga cu succes.

Gasesti aici un training extensiv despre cum sa iti gestionezi anxietatea la cald si cum sa faci din rahat ciocolata (adica cum sa iti identifici nevoile reale din spatele gandurilor intruzive si neplacute).

Acest loc este „acasa-ul meu virtual”, in care ma conectez personal cu fiecare om care ni se alatura, in care raspund la intrebari, particip la conversatii si creez oportunitati de lucru in grup sau individuale sub forma de „demo” pentru tovarasii mei de drum (pentru ca asa ii vad pe oamenii din comunitate).

#5. Workbook-ul „Solid Love – The practical workbook for conscious, resilient, long lasting connection amid life’s storms”

Acesta este in lucru, pe baza modului 4 din LiF, actualizat pentru cuplurile interesate de o relationare care sa sporeasca conexiunea si implinirea fiecaruia in cadrul relatiei.

Este, bineinteles, despre implinirea nevoilor profunde in echipa unul cu celalalt, in moduri practice si concrete care pot fi implementate imediat in doi. Va fi disponibil in engleza, pe Amazon.

De obicei, atunci cand cineva este interesat sa lucram impreuna, imi trimite un mesaj privat si imi spune asta.

Apoi ii pun cateva intrebari ca sa ii inteleg un pic mai bine situatia si daca este ceva ce intra in aria mea de expertiza, programam un call de aproximativ 2 ore, in care intram in profunzime pe subiect, explic cum as aborda eu mecanismele pe care le identificam, de multe ori facem un demo si lucram un pic pe o bucatica din proces pe o situatie adusa la masa de om, ca sa vedem daca avem sinergie atunci cand exploram impreuna lumea emotionala.

Apoi, pe baza informatiilor pe care le extragem si eu si omul celalalt despre lucrul impreuna, contextul omului si situatiile care necesita sa fie abordate, brain-stormuim impreuna care din variantele de lucru ar fi cea mai potrivita mai departe (sesiuni 1:1 cu bucata, programul intensiv LiF sau membershipul pentru specialisti).

De obicei incurajez oamenii sa nu decida pe loc, sa isi ia timp sa proceseze, sa discearna, sa isi cantareasca optiunile si dupa ce dispare entuziasmul din moment si sa revina atunci cand au luat o hotarare (sau atunci cand au intrebari de clarificare).

Voila!

Cam asta-i abordarea, astea-s optiunile de lucru si astia-s urmatorii pasi pentru cei interesati (un mesaj in privat, de unde pornim discutia si pasii urmatori descrisi mai sus). So call me!

Glumesc, NU ma suna, scrie-mi! Si ii dam noi de cap impreuna.