Învăț zi de zi să mă port frumos cu mine și azi am și un exemplu cum o fac. Dacă mă urmărești constant, probabil ai văzut că multe dintre textele mele sunt personale și prin fiecare text încerc să mă refac. (De ce să mă refac? Pentru că știu că sunt mai bună decât cred. Dar știu doar rațional, va mai dura ceva până voi fi de-acord cu totul.) Textul ăsta e și mai și. E o bucățică din cum gândesc și îl scriu pentru că e important să fim sinceri și blânzi cu noi și să nu ne prefacem nici măcar la chestii neimportante. Tu cum îți vorbești când nu te aude nimeni?

Mi-a spus cineva, într-o zi, că nu-i place cum scriu. Am cerut feedback referitor la un articol, iar feedback-ul a venit foarte sincer. Formulat frumos, dar cât se poate de sincer:

Nu-mi place stilul tău și nu voi face parte din publicul tău fidel.

B., dacă totuși citești rândurile astea :), povestea asta e despre mine, scuze că te aduc în față. Scopul meu e altul.

Ce am simțit să fac când am citit acest comentariu?

În primul rând, mi-a venit să răspund cu o glumă.

“Haha, nu mă ridic la nivelul lui Kazuo Ishiguro?”

Ar fi fost o glumă internă bună, care ar fi destins momentul și am fi trecut cu ușurință peste. (Ca să înțelegi gluma, fac o paranteză. Am zis eu odată că aș putea să scriu în stilul de jurnal al lui Kazuo Ishiguro (omul a luat Premiul Nobel, în caz că ai uitat), dar mai târziu m-am răzgândit și mi-am retras cuvintele.) Mi-a venit să bag gluma la înaintare ca să mă prefac că nu îmi pasă. Numai că…m-aș fi mințit pe mine. Pentru că eu nu sunt tipa aceea faină care nu ia lucrurile personal și merge înainte cu zâmbetul real afișat pe față. Îmi doresc să fiu așa, dar nu sunt încă. Așa că am hotărât să nu mă mint.

Apoi, mi-a venit să mă justific.

“Știi, eu știu că scrisul meu e controlat, că frazele uneori sunt prea scurte și fără emoție. Că unele texte sunt trunchiate. Și totuși mie îmi place să scriu și nu o să mă las, până nu învăț să scriu cum îmi place. Numai că uite nu am niciodată timp și am și multe alte treburi…“

Numai că justificarea nu făcea bine nimănui. Timpul e limitat, iar pe oameni îi interesează rezultatul final, mai ales că sunt atâția care scriu bine. Și apoi, justificarea mă punea pe mine într-o poziție inferioară și asta nu-mi făcea deloc bine.

În al treilea rând, am vrut să vin cu sfaturi și explicații cum că un feedback real și constructiv e acela în care eu pot să învăț ceva. Din replica “știi, mie nu-mi place stilul tău” nu am învățat nimic. Numai că am simțit că aș fi intrat în defensivă și omul doar a fost sincer, nu avea de ce să mă supere sinceritatea, mai ales că am cerut-o chiar eu.

Cel mai bun lucru pe care aș fi putut să îl fac e să încep un dialog constructiv, în care să aflu ce anume nu îi place omului, să aflu dacă părerea asta e relevantă pentru mine și apoi, dacă e relevantă, să văd cum pot să fac schimbări în bine. N-am făcut asta. Nici nu știu exact din ce motiv, dar cred că undeva în mine a încolțit un pui de mândrie.

Ce am făcut până la urmă?

Am zâmbit digital. Mai exact, am băgat un emoticon fără emoție și asta a fost tot. Am ales să nu mă prefac că îmi place comentariul, am ales să las justificarea la o parte, am încercat să rămân imparțială, deși era clar că nu eram cu totul ok. Dacă aș fi fost ok, aș fi cerut detalii și aș fi încercat să învăț din experiența asta. Între timp, B. a revenit cu feedback detaliat și chiar am învățat lucruri bune, doar că nu s-a întâmplat la inițiativa mea, ci a ei.

Scriu rândurile astea pentru că sunt convinsă că viața mea o să fie mult mai bună, când o să pot să îmi vorbesc frumos atunci când nu mă aude nimeni. Când o să învăț să nu mă mai prefac (ca să le fac altora pe plac). Când o să învăț să spun ce nu-mi place, fără să supăr pe nimeni. Când o să învăț că nu e nevoie să mă justific pentru fiecare pas. Când o să învăț că sunt ok așa cum sunt. Dincolo de familie, copii, oameni dragi, eu sunt cel mai bun sprijin al meu. Sau așa ar trebui să fie. Când o să învăț să îmi vorbesc așa frumos ca și cum mi-aș fi o prietenă, lumea mea va fi alta! Și asta îți doresc și ție! Indiferent că ești femeie sau bărbat. 🙂

Iar dacă vrei să afli alte gânduri răzlețe de-ale mele, te invit să te abonezi mai jos. Vei primi un email de fiecare dată când o să postez un articol nou. Îți mulțumesc!