Înainte să încep acest articol, m-am gândit:

Care e sensul? Nu te poți întoarce în trecut. Nu poți schimba nimic. Ce sens ar avea să scrii acum aceste lucruri?

Și tot eu mi-am răspuns: 

Are sens.

Natalia cea de 20 de ani încă există în mine. Nesigură. Cu ochii în toate părțile, mai puțin înspre sine. 

Nu știu dacă asta se întâmplă pentru că trăirile noastre rămân cu noi toată viața – ar avea sens varianta asta – sau pentru că acele trăiri sunt încă neînțelese.

Nedepășite.

Eu reușesc să depășesc lucrurile apăsătoare când le înțeleg. Când înțeleg de unde vine nesiguranța, când înțeleg că lumea nu se învârte doar în jurul meu – că oamenii se supără pentru că au ei o problemă nerezolvată, nu pentru că sunt eu de vină, când înțeleg că pot să aleg să reacționez într-un fel sau altul. 

Cel mai important: când înțeleg cum am ajuns în acel punct și care au fost circumstanțele.

Acest exercițiu nu o să-mi schimbe trecutul, dar o să mă ajute să înțeleg cum nu toate au fost despre mine și că asta e, de fapt, un lucru pozitiv.

Sper să ajute și alte femei care sunt ca mine, nesigure uneori și simțindu-se că nu sunt de-ajuns.

Ce lucruri despre viață aș fi vrut să știe Natalia de 20 de ani

Că e frumoasă și deșteaptă. Și că e suficient de bună să atingă cerul.

Că își va lua viața în mâini odată și odată.

Că va ajunge să inspire oameni să își ia viața în mâini. Și că asta o va bucura cu vârf și îndesat.

Că va ajunge aici, cu o mică comunitate în jurul blogului și în grupul de facebook, îi trebuie doar nițel curaj și ceva perseverență.

Că nu se va simți singură întotdeauna.

Că sunt multe alte femei și fete care se simt ca ea.

Că sunt mulți bărbați care simt la fel, chiar dacă ei par mai puternici.

Că e demnă de viață și demnă de viață bună.

Că nu trebuie să dovedească că e demnă.

Că cea mai mare bucurie e atunci când înțelegi lucrurile astea.

Că e puternică și că într-o zi toate lucrurile vor căpăta sens.

Că asta nu o va liniști pe deplin, dar o va liniști suficient cât să poată să continuie.

Că ar fi bine să aibă grijă de corpul ei și să îl venereze, pentru că o poartă pe unde vrea sufletul ei.

Că vor veni mulți oameni faini în viața ei, iar alții vor pleca.

Că nu poartă vina pentru toate supărările mamei sau ale tatei.

Că scopul ei în viață este să crească și să contribuie la o lume mai bună.

Că va ajunge să economisească cu spor și plăcere și că asta o va ajuta să își atingă scopurile.

Că tot ce îi va trebui pentru fericire e la îndemâna ei – oameni buni și dragi, natura, mâini și minte care crează, mâncare delicioasă, puterea de a contribui la un bine.

Un îndemn pentru tine

Ceea ce am vrut să fie un articol ușor, de vineri, a devenit un articol profund și poate greu de înghițit pentru unii.

Însă e un articol necesar.

E amuzant, uneori, cum cuvintele ies pe neașteptate și trebuie să recunosc că e un act de curaj pentru mine să le împart cu tine.

E ca o mică piesă de puzzle, care trebuia să fie pusă la loc. 

Dă-ți timp de gândire și vezi ce ai fi vrut să îi transmiți omulețului din tine de 20 de ani.

Ia-ți viața în mâini acum, nu e niciodată prea târziu.