În articolul de săptămâna asta, revin cu noi informații despre cum a fost la „Liber la educație sau educație la liber”. Educația financiară e despre viață, nu despre bani, ne spune Adrian Asoltanie și ne explică de ce. Tot el ne recomandă și un sistem de gestionare a banilor de pus în practică cu copiii. Următoarele 3 săptămâni fac o pauză cu articolul săptămânal despre economisire. Dar revin la sfârșitul lunii iunie. Mulțumesc!

De când am pornit pe drumul ăsta a economisirii conștiente, vorbim des  în casă despre cum unele produse sunt prea scumpe pentru noi, altele sunt ieftine și cum să facem să ne ajustăm cheltuielile. Atunci când economisim, ne gândim la timpul nostru (nu alerg după un produs ieftin, dacă îmi ia mult timp să îl obțin), luăm în calcul și calitatea, luăm în calcul și ce ne place și ce nu ne place și cum ne simțim cu acea opțiune. Procesul de economisire e complex, nu se rezumă doar la ieftinături.

Cu toate astea, în discuțiile noastre de acasă se aud des cuvintele „ieftin”, „scump”, „cheltuieli”. Și nu se aud restul nuanțelor, pentru că nu stăm să discutăm în detaliu, iar unele lucruri (ca valorile pe care le avem, mai presus de bani) se înțeleg implicit. Mai bine spus, le înțelegem noi, adulții casei. Mi-am dat seama că aceste cuvinte ar putea să îi creeze lui Tudor o impresie greșită despre relația noastră cu banii. Ca și cum viața ar fi doar despre a economisi, a cumpăra ieftin și a nu cumpăra scump. Ca și cum am porni la drum de pe o poziție de neîndestulare, de limitare. Ca și cum nu am gestiona noi banii, ci ne-ar gestiona ei. Mă refer doar la Tudor acum, pentru că Lia încă nu e interesată.

Mă gândeam de mult timp la aspectul ăsta, dar nu știam cum să abordez subiectul cu el. Cum să îi explic valorile noastre și ce e cu termenii ăștia pe care îi aude în casă. Cum să fac să îi transmit mesajul că banii sunt doar un instrument și că viața e mai mult decât a economisi.

Răspunsul a venit de la Adrian Asoltanie (trainer și speaker, preocupat de educația financiară pentru copii) la evenimentul „Liber la Educație sau educație la liber”, când ne-a spus ce înseamnă educație financiară pentru el.

Educația financiară e despre viață, nu despre bani

Adrian Asoltanie definește 7 elemente care sunt legate strâns de educația financiară. Le iau pe rând pe fiecare.

Iubește oamenii, nu lucrurile.

Da, da, da. Aici e fericirea. Am ajuns la concluzia asta pe piele proprie. Am renunțat la lucruri, dar fericirea tot acolo a rămas. O găsesc în oamenii dragi mie și în timpul petrecut cu ei.

Încearcă experiențe noi.

Uite aici o listă de lucruri faine gratuite de făcut cu familia.

Lucrează și crează valoare pentru oamenii din jurul tău.

Banii vin atunci când creezi un serviciu/produs foarte bun pentru alți oameni.

Câștigă și fii răsplătit.

Copiii au nevoie să știe că banii sunt câștigați cu muncă și nu vin din cer. Adrian Asoltanie a povestit despre sistemul pe care-l face acasă cu copiii lui. El crede că nu trebuie să îi plătim pe copii ca să facă lucruri pentru corpul lor propriu și nici pentru munca pe care o fac pentru spațiul personal (cum ar fi camera proprie). Dacă i-am plăti pentru asta, am risca să le diminuăm motivația internă. Însă, le putem propune o listă de lucruri de făcut în casă, care nu țin de spațiul personal. Cum ar fi: să spele mașina, să șteargă praful, să așeze masa pentru toți. Stabilim un preț pentru fiecare tip de serviciu, îi lăsăm să aleagă ce vor să facă și apoi îi plătim. În felul ăsta, vor prețui banii și vor învăța că banii înseamnă și muncă.

Economisește. For Big Dreams and Freedom.

Parcă nicio traducere în română nu exprimă clar expresia asta. Când ne dăm voie să visăm cu ochii deschiși, vizualizăm planurile de viitor și asta ne motivează să economisim. Trebuie să spun că sunt tare mândră că am scris și eu despre asta acum ceva timp. Ce vrem să facem peste 5 ani? Dar peste 10 ani? Atunci când ne uităm departe, ne este mai ușor să trecem cu vederea tentațiile din prezent. Cât despre libertate, ce să mai adaug, e de la sine înțeles că viața e mai bună, când nu stai să numeri fiecare zi până la următorul salariu.

Cheltuie deștept și echilibrat.

Aici intervine componenta calitate și perspectiva pe termen lung. Din ce spune Adrian Asoltanie, copiii sunt foarte cumpătați cu cheltuielile, când e vorba de banii lor proprii. Când le dăm șansa să își gestioneze singuri banii, ei învață să fie responsabili.

Donează. Fii generos și împarte cu alții.

Cum spuneam și în articolul precedent despre „Liber la educație sau educație la liber”, mesajul ăsta s-a regăsit în prezentările tuturor speakerilor și sunt de acord în totalitate. Pentru că a da și a ajuta alți oameni este o sursă nesecată de fericire.

Cum îi învățăm să își gestioneze singur banii?

Pe partea de gestionare a banilor, Adrian Asoltanie ne-a povestit despre un sistem cu plicuri, pe care l-a pus în practică și cu copiii lui. Îl recomandă de pe la 5 ani.

Copiii strâng bani din diverse surse (primesc pe post de cadouri, câștigă din treaba prin casă etc) și putem să le propunem să pună banii direct în 3 plicuri așa:

1. ECONOMII 50% – pentru cele mai mari vise (bicicletă, telefon etc). Plicul ăsta învață copilul răbdarea, să planifice, să stabilească obiective, să amâne recompensa.

2. MICI CHELTUIELI 40% –  pentru cheltuieli pe mici plăceri (cărți, jucării, bilete la film). Cu recomandarea să îl lăsăm să aleagă singur ce vrea să cumpere. Va învăța să evalueze produsele, să compare.

3. FAPTE BUNE / DONAȚII – 10% – în felul ăsta copilul va învăța ce e generozitatea.

Practic, 3 elemente dintre cele de mai sus se regăsesc în sistemul cu plicuri. Restul le învățăm la liber. Îmi place noțiunea de educație financiară așa cum a definit-o Adrian Asoltanie și asta îmi doresc să îi transmit și lui Tudor (și Liei, când mai crește). Sper să punem în practică și sistemul cu plicuri. Revin cu impresii după.

Evenimentul „Liber la educație sau educație la liber” a fost organizat de Mozaic Media și a fost susținut de următorii sponsori:

BCR, Bringo, Banca Românească, Humer, Boiron, Alvityl, Tefal, Next, Aqua Carpatica Kids, Mobila Moll, Nescafe Dolce Gusto