În articolul de astăzi despre economisire, te invit să vezi cum a fost la evenimentul „Liber la educație sau educație la liber”. Am ascultat 3 speakeri: Oana Moraru, Gaspar Gyorgy și Adrian Asoltanie. Astăzi scriu despre ce am aflat de la primii doi. Despre prezentarea lui Adrian Asoltanie voi scrie săptămâna viitoare.

Oana Moraru (consultant educațional și fondatoarea școlii private Helikon) a transmis două mari idei la „Liber la educație sau educație la liber”. Care e motivația care ne face să învățăm și să muncim și ce lucruri au în comun oamenii bogați (după o analiză a 500 de oameni renumiți și care au reușit pe plan financiar)? Încep cu prima.

Părinții noștri erau motivați să facă școală pentru că ăsta era singurul lor colac de salvare. Așa se puteau salva de sărăcie, de la greutățile muncii în câmp. (Atenție, vorbesc despre majoritatea, nu  despre toți). Chiar și unii dintre noi am auzit replica asta în copilărie:

Dacă nu faci școală, rămâi la sapă.

Pe-atunci, motivația principală de a face școală era frica. Și am crescut cu ideea că bunăstarea vine cu multă, multă muncă. Vei munci mult în prezent și o vei duce bine cândva în viitor. Toată sala a fost deacord că așa au crescut părinții noștri și așa am crescut și noi.

Pe când motivația copiilor noștri e să se simtă bine în fiecare zi a vieții lor. Ne place sau nu, așa e. Nu vor să aștepte până-n viitor, nu îi mai motivează frica, nu văd de ce trebuie să lucreze mult acum pentru viitor. Tot ce îi motivează e plăcerea. Merg la școală pentru a fi văzuți, pentru a fi auziți, ca să învețe despre sine și despre ce le place sau nu să facă. Asta e motivația lor reală, nu că ar vrea să muncească și să învețe ca să fie cândva bogați și fericiți. Cel puțin asta a observat Oana Moraru la copiii care merg la școala ei. Motivele pe care le invocă în fața noastră, a părinților, pot fi altele.

Ce treabă are motivația de a merge la școală cu banii?

Banii sunt doar un instrument. Fiecare se naște cu o misiune, fiecare are un talent anume, este important să găsești domeniul care te pasionează, să îți setezi ținta de viitor, să creezi valoare pentru alți oameni, iar pe parcurs vor veni și banii. Aste e filozofia Oanei Moraru. Aici e legătura cu motivația, pentru că atunci când mergi la școală de frică să nu rămâi sărac (așa cum mergeau la școală părinții noștri) sau din orice alte frici, este mai greu să te descoperi pe tine, să afli care îți sunt plăcerile, care îți este misiunea și chemarea.

Pe scurt, ca părinți, ar trebui să îi susținem pe copiii noștri în procesul de descoperire, să îi lăsăm să „încerce marea cu degetul”, să nu luăm decizii în locul lor (când e vorba de ce pasiuni au), să le oferim doar confort emoțional și convingerea că îi acceptăm așa cum sunt.

E asta o formulă garantată? Sigur că nu, dar gândește-te cât e de fain să faci zi de zi doar ce îți place și să îți iasă și bani din asta? Poate noi nu am reușit să facem asta (sau am reușit foarte târziu), dar ce ar fi ca pentru ai noștri copii munca să fie egală cu plăcerea? Cred că e un efort pe care merită să îl depunem.

Na, efortul ăsta se adaugă la atâtea alte eforturi pe care la facem ca părinți, dar poate reușim să îl facem, dacă ne alegem atent luptele.

Ce caracteristici comune au oamenii bogați?

Prima caracteristică, pe care Oana Moraru a dezvoltat-o foarte mult, sună așa:

În copilărie nu au fost cocoloșiți, au fost lăsați să își trăiască frustrările, să își formuleze singuri nevoile și să caute și soluții pentru acele nevoi.

Noi suntem obișnuiți să sărim să ajutăm copiii la fiecare pas, dar se pare că, pe termen lung, nu le este de ajutor. Copiii au un motor intern care îi împinge să aibă grijă singuri de ei, dar dacă nu le dăm spațiu, motorul pornește prea târziu sau poate nu pornește niciodată. Când le dăm voie să fie independenți, le dăm și spațiu să învețe cum să se descurce.

Au viziune pe termen lung.

Asta e o altă caracteristică a oamenilor bogați. Oamenii care sunt prosperi financiar (ca să nu le zic iar bogați) au obiceiul de a se uita la viața lor pe termen lung. Nu se gândesc doar la ce au de făcut diseară sau în weekend, ci și la termene de 1 an, 5 ani, 10 ani, 30 de ani. Când îți vizualizezi viața pe termen lung, ajungi să conștientizezi că tot ce faci în prezent poate avea impact asupra vieții tale din viitor. Dacă lucrezi în fiecare zi (sau periodic) la acea țintă setată pentru 5 sau 10 ani, ai foarte mari șanse să obții ce îți dorești.

Au fost implicați de mici în activități comunitare.

Asta e treia caracteristică comună pentru oamenii bogați. Oana nu a desfășurat mult ideea asta, însă eu m-am gândit imediat la voluntariat. Și văd de ce e o caracteristică comună pentru acești oameni, pentru că voluntariatul are multe beneficii. Ai posibilitatea să testezi mai multe dactivități și roluri, intri în contact cu oameni din diferite domenii, cu diferite moduri de viață și poți învăța de la ei. Prin voluntariat îți poți descoperi pasiunile și poți afla mai multe despre cum funcționează o comunitate și ce resurse are comunitatea.

Și, cel mai important, după mine, voluntariatul îți dă sentimentul că ești important. Iar atunci când simți că contezi, ai curaj să te avânți mai departe. Deci, da, cred că e frumos să ne implicăm copiii, de mici, în astfel de activități. E frumos și util.

Primește cu tot sufletul. Dăruiește cu tot sufletul!

Ideea asta a fost întărită de toți cei trei speakeri, sub diverse forme, iar vorba asta anume e a lui Gaspar Gyorgy (psiholog clinician și autor) și uite ce moment bun să trec la detaliile despre prezentarea lui. 🙂

Mituri toxice despre bani

Ideea care mi-a plăcut cel mai mult din discursul lui Gaspar e că ne îngropăm singuri în niște prejudecăți și, cât trăim în aceste mituri, ne este foarte greu să mergem mai departe. Suntem ca niște cai cu ochelari, care nu pot să vadă pe-alături. Nu e vorba lui Gaspar, e doar comparația mea. 🙂 Las mai jos miturile:

Niciodată nu sunt suficienți bani.

Ideea asta de neîndestulare nu ne face bine pentru că mereu și mereu vom vrea mai mult și mai mult. Vom vrea să facem mai mulți bani, vom munci mai mult pentru asta, vom ajunge să ne ignorăm viața personală. Vom ajunge, într-un final, sclavii banilor, iar asta nu ne va face mai împliniți.

Mai mult înseamnă mai bine.

Ăsta e al doilea mit pe care l-a demontat Gaspar Gyorgy. Și sunt de-acord cu el. Mai mulți bani nu înseamnă neapărat o viață mai fericită. Banii îți pot aduce siguranță, banii îți pot spori confortul vieții. Însă banii nu te fac fericit, dacă lipsește cel mai important ingredient – relațiile autentice cu oamenii.

Asta este, nu ai ce să faci.

Ăsta e al treilea mit și poate fi dăunător în orice context, nu numai atunci când e vorba de bani. Dacă ne naștem săraci și trăim toată viața resemnați că nu avem ce să facem, e clar că nu vom tinde să ne dezvoltăm, să învățăm, să ne zbatem să facem altfel. Ne vom accepta resemnați soarta și vom muri la fel de săraci. Lucrurile nu sunt atât de simple cum par din ce spun eu. Cred că există situații când oamenii se zbat și tot le este greu să iasă la lumină (din sărăcie sau altă nevoie), dar dacă nu încerci niciodată, șansele să ai o soartă mai bună sunt și mai mici.

Care este relația ta cu banii? 

Gaspar Gyorgy ne-a invitat să ne dăm timp să ne gândim la întrebarea asta. Îi iubești sau îi urăști? De ce? Cum te simți când te gândești la acest aspect important din viața ta? Ai vrea să schimbi ceva? Ești sincer cu tine în relația ta cu banii?

Și ne-a dat și câteva idei de la care să pornim ca să ne îmbunătățim relația cu banii.

1. Schimbarea începe cu noi. V-am povestit aici cum a venit schimbarea la mine.
2. Avem nevoie să facem pace cu banii. Nu este nicio rușine în a vrea să ai mai mulți bani. Nu e nicio rușine să îi întrebăm pe alții cum o duc cu banii. Banii nu ar trebui să fie un subiect tabu.
3. Căutăm să ne îmbunătățim relația cu sine. Ne dezvoltăm Autocontrolul, Stima de sine, Optimismul.
4. Să nu uităm că educația financiară e un proces de viață.

Care e răspunsul tău? M-aș bucura foarte mult să îmi spui în comentarii. Eu mi-am setat temă să răspund, pe larg, la întrebarea asta într-un articol, pe lângă ce am povestit deja. Să fac un fel de istoric și să îmi dau seama mai bine unde mă aflu acum. Pentru că și eu încă mă tem să vorbesc despre bani, mă tem să cer bani, mă întreb dacă dau suficienți bani altora. Deci, și eu am mult de lucru cu mine.

Ca o notă finală, mi-a plăcut mult conferința asta, pentru că speakerii au avut o abordare foarte diferită și s-au completat foarte bine. Oana Moraru și Gaspar Gyorgy s-au axat mai mult pe partea filosofică a relației noastre cu banii, iar Adrian Asoltanie pe partea practică. Revin săptămâna viitoare și cu detalii despre prezentarea lui, cum spuneam. Ținem legătura!