
Vrem să facem multe lucruri zilele astea – să călătorim, să fim bogați (nu milionari, dar totuși…), să creștem copii perfecți (sunt ironică, oameni perfecți nu există), să ne organizăm casa, să slăbim, să avem o familie de invidiat, mai nou – să economisim și lista poate continua. Vrem de toate. De multe ori pentru că așa spune lumea că ar fi bine. Dar am o întrebare – de câte ori te-ai oprit să te întrebi:
Eu ce vreau cu adevărat? Pentru mine ce contează cel mai mult pe lumea asta?
Cred că de aici ar trebui să plece orice schimbare din viața noastră. Marie Kondo, în cartea sa Magia ordinii, ne îndeamnă de la început să ne oprim și să ne întrebăm de ce vrem să facem ordine în casă, ce ne motivează? Ce sperăm să obținem făcând ordine? Cheia e să vizualizăm și să ne întrebăm De ce? De ce? De ce? până ajungem la visurile și dorințele noastre proprii.
Când simțim că dorința de schimbare vine din noi (nu din altă parte), atunci suntem pregătiți să o facem și avem cea mai mare motivație din lume. Motivația internă.
Ce legătură are De ce-ul cu motivația internă?
În articolul de azi vreau să te încurajez să te întrebi: Eu de ce vreau să economisesc? O să ai un răspuns. Apoi întreabă-te încă o dată: Și de ce îmi doresc asta? Și încă o dată: De ce? Și încă o dată: De ce? Așa probabil o să ajungi la răspunsurile tale, o să îți dai seama dacă ăsta e drumul tău și o să simți că vine din tine. Și asta o să te țină motivat.
Exemplu:
– Eu de ce vreau să economisesc?
– Pentru că vreau să am mai mulți bani.
– De ce vreau să am mai mulți bani?
– Pentru că vreau să ma simt în siguranță.
-De ce vreau să mă simt în siguranță?
…..(Nu voi mai include răspunsurile mele, pentru simplul motiv că vreau să ajungi tu la ale tale.)
La fel de important e să îți vizualizezi dorințele. Cum va arăta viața mea în viitor, dacă economisesc acum? Vizualizează dorințele și plăcerile pe care vrei să ți le îndeplinești. Visează cu ochii deschiși. (Fac o paranteză aici pentru că presimt că o să apară întrebarea – Păi dacă tot știu ce vreau, de ce să nu-mi îndeplinesc dorința chiar acum? De ce să aștept până mai încolo? Am 2 răspunsuri aici: 1. Pentru că atunci când economisești, ții cont de plăcerile tale de acum, dar și de plăcerile de viitor (care tot ale tale sunt). 2. Pentru că, poate, nu ai toți banii acum. Decât să împrumuți, mai bine vizualizezi dorința, te motivezi, economisești și îți satisfaci dorința, să zicem, într-un an, din banii tăi, fără împrumut.)
Odată ce ești sincer cu tine și îți alegi conștient drumul, procesul de economisire devine mai clar. Știi de ce o faci și pentru cine. Nu zic că devine mai ușor, mereu apar momente de ezitare, momente când îți este foarte greu. Dar pentru aceste momente, voi veni cu un articol pe puncte despre cum să faci să îți păstrezi motivația pe plus.
Dacă tot te-am pus pe tine în fața unor întrebări incomode, las aici și sursele mele de motivație, așa cum le simt acum.

Tu de ce vrei să economisești?
Pe termen relativ scurt, mă motivează o vacanță de lungă durată în Canada (vreo lună, așa), să închiriem o mașină acolo, să ne plimbăm prin sălbăticia Canadei, atât cât ne permite curajul și buzunarul. Îmi doresc mult o călătorie peste ocean, într-o țară în care să mă pierd de mare ce e, în care să mă simt și mică și mare în același timp, iar Canada cred că e o opțiune bună pentru început. Mai ales ținând cont, că nu suntem pregătiți psihic să ne aventurăm în țări exotice.
Mă motivează o bătrânețe liniștită. O bătrânețe în care să nu îmi fie frică de ziua de mâine, o bătrânețe în care îmi găsesc plăcerea vieții și am bani de hobby-uri. O bătrânețe în care călătoresc peste tot unde nu pot să merg acum cu copiii. O bătrânețe în care să nu îmi fie frică că ajung în nu știu ce spital de stat și că mă mănâncă acolo gândacii. Îmi doresc, de fapt, mai multă siguranță. Fie că vreau eu sau nu, viitorul meu (financiar) depinde doar de mine și versiunea mea zbârcită din viitor mă așteaptă cuminte acolo. Asta dacă nu inventează cineva o licoare pentru nemurire între timp… 🙂
Mă motivează și faptul ca economisitul înseamnă mai puțină risipă și mai multă grijă de planeta noastră (nu chiar) verde. Elementul ăsta s-a instalat de curând în sufletul meu, nu a fost prezent din primul moment de când am început să economisim. Dar prinde tot mai multă valoare. Uneori, recunosc, îmi vine să mă las bătută în lupta cu reciclarea, pentru că nu am încredere în sistemul pe care îl avem în țară. Însă alteori – de cele mai multe ori – sunt împăcată că eu îmi fac partea mea, indiferent de ce se întâmplă mai departe. Și dacă s-ar ocupa fiecare de partea lui, rezultatele ar fi enorme…
Cu cât mai des îmi refuz lucruri materiale, cu atât simt că mă descopăr mai mult, mă opresc și mă analizez (prin întrebări ca: De ce vreau să evadez la mall? Ce caut eu, de fapt? Oare o să găsesc acolo ceea ce caut sau doar o să mă ascund și mai mult? ). Pe scurt, economisitul mă pune tot mai des față-n față cu mine:
Cine sunt eu? Pentru mine ce contează cel mai mult pe lumea asta?
Această ultimă sursă de motivație îmi place cel mai mult. Pentru că îmi place ce găsesc aici, în mine.
***
Mă pasionează mult subiectul economisire. Dacă vrei să afli ce am mai scris despre asta, te rog, abonează-te mai jos. Mulțumesc! Împreună o să ne fie mai ușor!
Alte articole despre asta:
21 de idei de distracții gratuite, pe care să le faci cu familia în weekend
De unde cumpăr haine ieftine și calitative și alte trucuri de economisire
V-ati ales o destinatie de vacanta minunata. Iti stau la dispozitie pt. detalii:) Noi am fost si pe coasta de vest si pe coasta de est. Calatoriile sunt un motiv de economisire ideal.
Da…tare mi-ar plăcea! Te contactez numaidecât!
2 vacante in fiecare an, 3 sapt. fiecare, musai :). Da, disciplina financiara imi permite sa stiu ca pot sa iau zile de concediu fara plata si sa am timp mai mult de mine si cei dragi.
Altfel, siguranta inseamna sanatate. La fel, de cand am buget si meniu vad ca arunc mia putin dar pot sa imi cumpar mai multe bio. Si asta inseamna sanatate, nu am mai trecut prin farmacie de multi ani (ok, samponul anti paduchi nu il socotim aici, da? 😀 )
Chiar voiam sa te intreb cum reusesti cu 2 luni vacanta. Acum am inteles. Noi experimentam acum pentru prima oara o vacanta mai lunga – 3 saptamani. Sotul meu dupa 3 zile voia acasa. :)) Poate o sa fie altfel cand o sa mai creasca copiii.:)
Noi cred ca suntem facuti sa traim numai intr-o vacanta 🙂 si la intors din vacanta incepem de cautat vacante 🙂 iar fiica mea ne seamana. A zburat de la 1 an (primul si ultimul all inclusiv din viata noastra), apoi in fiecare an cateva (scurte sau lungi) vacante cu tren, autocar, masina inchiriata, avion, cu rucsac in spate (am renuntat la bagaj la cala de la varsta ei de 4 ani), doar cu mine cand tati nu a putut etc. Inca nu am iesit din Europa unde e confortabil, dar la iarna asa planuim.
Si noi am calatorit cu ai nostri, ei sunt obisnuiti, doar ca sotul meu se streseaza mai mult cand calatorim (ca pun chestii in gura de pe jos, ca pateaza mobila pe unde stam (mananca singuri si Lia inca se face ca purcelul :)) etc) si ii este greu sa savureze vacanta la adevarata valoare. Sper ca o sa ne fie si noua mai usor cand or sa mai creasca copiii. 🙂
Sper si eu, sa se destreseze sotul, ca de luat de pe jos si facut ca purcelul poate la facultate :)))-altfel eu si acum ma murdaresc :)))0
Hai ca ma incurajezi tare. :)) Dar sunt de acord, solutia e in a ne schimba perspectiva!