***Ce înseamnă trai simplu? Să te limitezi până la sânge? Să pui viața „on hold”? Pentru Corina, un trai simplu înseamnă să fii prezentă în viață și să te bucuri de ea. Vă las cu povestea ei. ***

Totul a început atunci când am plecat prima dată de acasă, din apartamentul de 4 camere alor mei. Plecam pentru 6 luni, un an poate, așa că deși nu aveam prea multe, mi-am îndesat diverse chestii în două geamantane mari. Să am acolo, în caz că…

Câțiva ani am tot călătorit așa, cu două geamantane mari, burdușite cu haine, papuci, sandale, frici și angoase.

Am călătorit mult, am străbătut lumea, la propriu. Am urcat munți, am explorat oceane și mări, am stat la masă cu oamenii locurilor și am mâncat cu bucurie ce ne-au pus în farfurie.

Acolo pe drumuri am văzut și am înțeles libertatea.

După câțiva ani și tot atâtea călătorii am început să simt împovărarea de lucruri materiale, emoții negative și gânduri întortocheate. Așa că am început încet-încet să devin liberă, ușoară. M-am lepădat de obiectele atât de nenecesare, precum baba Dochia de cojoacele ei.

Și a început să îmi placă libertatea asta. Atât cât simți că o poți avea.

Aia în care îți dai seama că respiri aer și îți e de ajuns, cea în care te hrănește răsăritul de soare, cea în care o mână o ține strâns pe a ta și nu îi mai dă drumul niciodată. Nu avem nevoie de mai mult oricât ne-am strădui să credem asta.

Am trăit de’adevăratelea, am stat în prezent, în momente unice, am fost acolo cu trupul fizic și cu mintea limpede. Nu am avut niciun cont pe social media, nici de FB, nici instagram sau youtube până pe la vreo 38 de ani. Nici telefon nu am avut. Deloc :).

Eram prea ocupată să trăiesc. De-adevăratelea.

Când un copil a venit în viața noastră și ne-am așezat la casa noastră, am continuat să trăiesc așa cum mi-am propus: simplu.

Nu e vorba aici de atingerea perfecțiunii, ci de trăirea unei vieți mai bogate.

Să îmi petrec prea mult timp curățând, desprăfuind, împachetând, spălând înseamnă pentru mine pierdere de timp și energie.

Există numeroase moduri mai plăcute de a trăi – călătoriile, lectura, sportul, mersul pe jos, gătitul sau pur și simplu relaxarea și contemplarea unui peisaj. Așa că încerc să consum mai puțin, să nu mai dobândesc, acumulez, colecționez, să nu mă prăbușesc sub greutatea posesiunilor.

Singura modalitatea de a deveni liber este, incontestabil, aceea de a nu avea nimic (sau aproape nimic) și, mai ales, de a dori cât mai puține cu putință.

Acumulările sunt o povară. La fel multitudinea și fragmentarea.

Prefer mai degrabă să îmi îmbogățesc corpul cu senzații, inima cu impulsuri, spiritul cu principii, decât viața cu obiecte.

Prea multe lucruri ne invadează, ne iau pe sus și ne deturnează de la esență. La rândul ei, mintea devine la fel de încărcată ca un pod plin cu vechituri acumulate în timp, care ne împiedică să ne mișcăm și să înaintăm.

Câteva lucruri care au funcționat pentru mine

Pot da câteva exemple care au funcționat pentru mine, însă nu sunt universal valabile, așa că te încurajez să vezi ce funcționează pentru tine și ce poți face tu pentru ați simplifica traiul:

• Am scăpat de nevoia de a aduna. Multe lucruri, dacă nu chiar foarte multe lucruri sunt de prisos. Mulți oameni ajung la sfârșitul vieții înconjurați de tone (la propriu) de obiecte care nu le folosesc la nimic, de cele mai multe ori pentru că nu au avut curajul să le dea, să le vândă sau să le arunce. Eu am început acest proces de aproximativ 2 ani, dăruiesc (nu vând) haine, obiecte, jucării care pot fi folosite de alții care simt că au nevoie de ele. Cel mai greu e nu să scapi de lucruri, ci să decizi ce e util și ce e inutil.
• Am optat pentru minimalism: în casă, în garderobă, în gânduri. Se vorbește despre minimalism des și parcă a devenit un clișeu, însă pe mine chiar mă ajută și îmi despovărează existența. Disciplină, claritate și voință, acestea sunt condițiile pentru a trăi cu strictul necesar în camere curate și aerisite. Minimalismul cere o disciplină de viață și o mare atenție la detalii. Am renunțat la cât mai multe cu putință și nu m-am lăsat invadată de obiecte, mobile sau covoare.
• Nu am smartphone. Nu am avut niciodată, practic nu știu cum e să ai. Cel mai de preț lucru pe care l-am câștigat neavând telefon este libertatea. Aș scrie asta de o mie de ori, cu majuscule. Sunt liberă, nu sunt atașată de acest obiect mic și meschin. Nu știu cum e să verifici de zeci de ori un ecran. Nu știu cum e să stai umăr în umăr cu cineva, dar să nu te vezi, nu știu cum e să te duci la un spectacol și să îl privești printr-un ecran, deși tu ești fizic acolo. Nu port cu mine decât gândurile, nu mă tentează să fac poze la orice și oricine (nu am această obișnuință). Sunt liberă să merg pe stradă și să privesc pomii, cerul și oamenii, să îmi privesc copilul în ochi atunci când sunt cu el, să cânt și să aplaud la un concert, să mănânc când merg la pizza. Să fiu acolo, prezentă, în toate momentele astea mici, dar atât de frumoase și importante. Și timp. Am timp. Mult. Pe care îl gestionez așa cum îmi place.

• Nu fac risipă (în general) – de apă, lumină, gaze, alimente , de energie. Strategia mea în reducerea risipei de alimente (spre exemplu) este planificarea. De multe ori îmi fac planul pentru întreaga săptămână: cumpăr doar produsele care îmi trebuiesc pentru săptămâna respectivă, corespunzătoare rețetelor dorite. Când respect exact planul meselor, folosesc tot ce cumpăr, cu risipă minimă sau deloc. Și mai e un extra bonus: unul din cele mai mari beneficii a planificării meselor este că mă ajută să trăiesc mai sănătos. De aproximativ 6 ani, de când avem locuința noastră, nu am comandat NICIODATĂ mâncare, acasă. Mai ieșim în oraș, dar acasă noi gătim. Gătim puțin și mâncăm ce gătim în ziua respectivă.

• Imi pasă – mie imi pasă, este deja un laitmotiv in scrierile mele, pe blog. În fiecare lună fac o faptă bună, în mod constant, cu frecvență, ajut pe cei din jurul meu: donez sânge, mă ofer voluntar la spital, cumpăr mâncare unui om de pe stradă, practic orice ar putea fi de ajutor celorlalți. Fără așteptări, fără condiționări. O fac în mod conștient și izvorăște din dorința de a face mai bine, pentru noi și pentru copiii noștri. Fără ai judeca pe alții, fără ură și “de ce–uri ?”. O fac, pentru că în primul rând mă face pe mine să mă simt bine, împăcată, cu gândul că m-am străduit să fac ceva. Simplu.

Am fost mereu atrasă de o viață și un trai cât mai simplu, fără risipă prea mare, ecologic chiar.

Mai întâi am început cu ecologia produselor, fie că erau de consum alimentar sau produse casnice. Chiar așa mi-a venit ideea numelui blogului pe care scriu de cativa ani. M-am gândit că pot recomanda, cu drag (cum altfel :), produse pe care le-am folosit cu succes pentru mine și familia mea.

Deci, la început s-a vrut a fi un blog despre recomandări: produse, filme, locații frumoase, cărți și cafele, înghețate bune și destinații de vacanță. Mai apoi am descoperit că ecologic nu înseamnă doar ce mănânc și cu ce mă spăl. Putem merge chiar mai departe de atât și vorbi despre ecologia conștiinței, ecologia sufletului, a gândurilor și abia apoi putem spune că avem un stil de viață ecologic adecvat.

Simplitatea înseamnă pentru mine, să deții puține, lăsând cale liberă pentru ceea ce e esențial și pentru chintesența lucrurilor. Îmi plac lucrurile simple însă de calitate, la mine primează întotdeauna calitatea versus cantitatea.

Mulțumesc pentru răbdare și interes.

Sunt Corina si