Cât de important e să ceri ajutorul și care sunt costurile insingurarii?!
Am rămas cu gândul ăsta după o discuție cu o clientă.
De fapt, e o temă pe care o am de mult timp în minte, deoarece costurile insingurarii sunt mari.
Mă gândesc cât de mult ne costă acum creșterea copiilor față de vremurile când copiii se creșteau în familia extinsă.
Bona, after school cu plată sunt doar 2 exemple din această arie.
O să ziceți că multe familii din orașele mari nu au părinții aproape, sunt pe fugă și nu au altă opțiune.
Și o să vă dau dreptate, într-o anumită măsură.
Problema mea e că, plecând de aici, am ajuns la faza în care nici ne mai gândim să întrebăm niște vecini dacă ne pot ajuta cu copiii (cu dusul-adusul de la școală sau cu babysitting pentru câteva ore).
Dincolo de asta, văd costurile insingurarii și în alte părți.
Îmi aduc aminte cum ai mei la țară împrumutau tot felul de lucruri de la vecini.
Și vecinii împrumutau de la noi.
Mașină de tocat carne, ceaun mare de pus pe foc viu (toată lumea avea aragaz și tocmai pentru că prăjitul la ceaun mare-mare afară se folosea tot mai rar, mai rămăseseră doar câteva ceaune mari în toată mahalaua), o chestie de făcut gofre la câteva familii, unelte pentru grădină.
Noi acum strângem multe unelte, electrocasnice prin casă tocmai pentru că nu ne mai vine să ne împrumutăm, dar și pentru că vrem să ne fie cât mai comod.
Un alt exemplu sunt lucrurile pentru copii.
Haine, jucării, diverse lucruri mari cum sunt cărucioarele toate ar trebui să circule între noi, și mai ales printre vecini (din considerente de comoditate).
Costurile nevăzute ale însingurării sunt și emoționale…
Suntem mai retrași, fiecare cu familia lui, suntem pe cont propriu și în timp ne pierdem încrederea în vecini, în oamenii de prin vecinătăți.
Suntem dispuși să suspectăm mai des, ne închidem mai mult. Mai degrabă plătim pe cineva să ne ajute decât să apelăm la un prieten. Mă gândesc acum la momentul când te muți dintr-o casă în alta.
Dacă ați ajuns până aici cu cititul, probabil nu mai vreți lamentații, ci soluții. 🙂
Ok, și ce să facem?
Eu mă regăsesc tot mai puțin în aceste tipare și o să vă dau câteva exemple despre ce putem să facem.
De fapt, nu doar eu văd altfel lucrurile, ci și prietenii noștri și știu (și văd în grupul de facebook) că și mulți dintre voi sunteți deschiși către comunitate.
Așa că vă aștept și pe voi cu idei în comentarii.
Ce putem să facem pentru a înlătura costurile insingurarii:
+ Să ne împrietenim cu vecinii, să ne dăm timp să îi cunoaștem și să stabilim o relație pe termen lung
+ Să luăm împreună cu vecinii anumite unelte care se folosesc rar (cum ar fi o afumătoare de carne, un aparat care deshidratează legume sau un multicooker (dacă îl vom folosi rar))
+ Să facem cu rândul cu copiii – într-o zi stă o familie cu copiii și cealaltă are liber și invers (noi facem asta cu niște prieteni)
+ Să facem cu schimbul cu dusul-adusul de la școală
+ Să facem schimb de haine între prietene (dacă nu ne mai vin și sunt în stare bună)
+ Să dăm din lucrurile pe care nu le mai folosim printre vecini
+ Să ne facem biblioteci comune
+ Să facem curățenie împreună (asta nu e din cărți – într-un eveniment al Roxanei Susca, o participantă a povestit cum își invită prietena să facă curat împreună la ea și apoi merg la prietenă)
+ Să vorbim cu prietenii și cu vecinii despre ce ne doare (ajută la descărcare, la a ne simți văzuți, dar și la a stabili o relație mai profundă)
+ Să dăm o mână de ajutor vecinilor când au ceva de lucru greu prin casă (mă gândesc acum la renovare și după caz, grădinărit)
+ Să cerem la rândul nostru o mână de ajutor pentru munca fizică atunci când avem nevoie (fără să așteptăm ca ajutorul să vină fix din aceeași direcție)
+ Să ne ținem prietenii și vecinii aproape, chiar dacă mai apar dificultăți în relație. Nu există relații perfecte, există relații într-o continuă schimbare și depinde de noi cum alegem să ne arătăm în acea relație. E nevoie să depui mai mult efort să crești o relație de la zero decât să o refaci pe una existentă (aici nu se includ relațiile ultra toxice).
+ Să luăm la comun chestii împreună (părinții mei cumpărau de foc (lemne, cărbuni) împreună cu alte familii, vecina mea mai cumpără carne împreună cu un alt vecin (câte un animal întreg și împărțit pe familii, aici pot intra și comenzile din afară sau comenzile de pe diverse site-uri cum e driedfruits.ro). Câștigul nu e doar din banii economisiți, în felul ăsta se sedimentează și relația și apoi te simți mai liber să ceri și dai ajutor.
Prietenele mele bune știu că eu m-am luptat în pandemie cu sentimentul de singurătate. Pentru mine costurile însingurării au fost emoționale. Dar prin acest articol vreau să vă aduc aminte că există și costuri materiale.
Dacă aduni emoțional și material, ieși pe mare plus când ceri ajutorul prietenilor și al vecinilor din comunitate!
- Citește și: De ce ne este greu să acceptăm ajutor?
0 Comentarii