Azi am stat pe locurile din primul rând, am fost aproape în mijlocul acţiunii. De la început mi s-a părut că prea îmi intră în suflet cei 11 actori ai teatrului Masca, prea mă trag în jocul lor, apoi însă mi-am dat seama că numai aşa îi pot urmări îndeaproape, pot să le văd chiar şoaptele secrete care nu fac parte din scenariu, pot să văd şiroaiele de apă care le curg pe faţă şi chiar trăirile de dincolo de masca de actor. A fost o experienţă deosebită mai ales pentru că eu de obicei aleg rândurile de mai sus pentru a avea o privire de ansamblu, o privire de sus a lucrurilor care se întâmplă pe scenă.

Azi am fost să văd spectacolul ” Ţara unde îngerii vin degeaba” ţinut la teatrul Masca. O piesă de teatru care te poate arunca oriunde vrei tu, limită fiind doar imaginaţia. Se zice totuşi în pliantul spectacolului că acţiunea are loc undeva în America Latină şi descrie, din punctul meu de vedere, un ţinut care este subjugat, pe rând, de libertate, religie, stat. Gustul pe care mi l-a lăsat această piesă este unul amărui – că poporul poate fi subjugat de oricine e mai puternic să iasă în faţă şi că marile valori se schimbă imediat ce se schimbă guvernarea (oricare ar fi ea: stat/poliţist, preot sau înger).

Dincolo de mesajul apăsător, costumele, machiajul, muzica, dansul…toate au fost superbe.  Costumele aveau un aer latino-american, bogate în roşu şi verde, cu multe detalii mărunte interesante. Machiajul evidenţia şi mai mult ochii albaştri ai actorilor bruneţi…chiar, la un moment dat parcă peste tot vedeam numai perechi de ochi de un albastru ireal şi am încercat să văd câte perechi sunt, însă nu am mai reuşit să termin numărătoarea :).

Abia la sfârşit, după ce  am ieşit din sală, am înţeles de ce erau atâţia spectatori străini la acest spectacol – pentru că practic pe toată durata spectacolului nu s-a vorbit!(în afară de momentele când una dintre actriţe constata:  ”E un înger!”). Astfel toate emoţiile au fost exprimate cu ajutorul trupului, dansului, al muzicii, cât şi al urletelor/ţipetelor. Am rămas cu senzaţia că m-aş fi mulţumit cu mai puţine urlete, pe de altă parte, acestea probabil redau cel mai bine dezmăţul şi dezlănţuirea de care poate fi capabil un popor.

Şi pentru că au fost prezente şi note de tango atât de dragi mie…:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=iW71-sVyMzM&feature=related]

Sursa poze: masca.ro