În ultimele două săptămâni mi-am creat un fel de festival al filmului francez –  am văzut 3 filme din această colecţie:  Ma part de gateau, Des hommes et des dieux et… Gamin au velo.

Sunt diferite ca subiect, ca teme abordate, dar fiecare are o tristeţe care te aduce în viaţa reală, te pune cu picioarele pe pământ, însă în acelaşi timp îţi dă speranţa că oamenii se pot schimba, că îşi pot relua viaţa de la capăt atunci când aparent nu mai e nici o ieşire, că pot fi buni şi săritori la nevoie, că binele, deşi timid, poate învinge răul. Am decis să scriu despre toate odată, în speranţa ca măcar unul să va placă :).

Ma part du gateau este povestea unei femei, France, care se pomeneşte dată afară de la serviciu, cu trei fete de întreţinut şi fără nici un ajutor din partea soţului. După o tentativă eşuată de sinucidere, aceasta se ia în mâini şi îşi găseşte de lucru la Paris, ca femeie de serviciu, în casa unui om de afaceri. Pe la jumătatea filmului, eram ferm convinsă că eroina noastră se va mărita cu omul de afaceri şi ca vor trăi împreună fericiţi, până la adânci bătrâneţi, numai că…acesta nu e un film de producţie americană. Supriza mare ne aşteaptă la sfârşit.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ZDc6v1WwmLE]

Des hommes et des dieux este povestea unor călugări francezi care se stabilesc  în Algeria pentru a se dedica lui Dumnezeu, dar şi unui sătuc de musulmani care are multă nevoie de asistenţă medicală, de asistenţă în scrierea corespondenţei, de consiliere sufletească. Atunci când zona devine periculoasă, câţiva croaţi fiind ucişi de către extremişti, călugării trebuie să facă o alegere foarte grea  – pleacă şi îşi salvează vieţile sau rămân alături de localnici şi riscă să fie împuşcaţi ca şi restul creştinilor. Veţi vedea în film ce alegere au făcut, însă cel mai demne de văzut sunt trăirile şi stările prin care trec, fiecare în felul său, până a ajunge la un numitor comun.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=b4qdMIg_3X4]

Gamin au velo este povestea tristă a unui băiat roşcat, care locuieşte într-o casă de copii, fiind părăsit de tatăl său. Are norocul să întâlnească o tânără doamnă care se ataşează de el şi îi devine tutore, însă manifestările de copil bătut de soartă încă îl definesc – pe alocuri e sălbatic, ca un animăluţ încolţit, pe alocuri prea independent, alteori foarte uşor de manipulat. Ajunge să se încurce cu un traficant, ajunge să intre pe mâna poliţiei, însă înţelege la un moment dat care este scara de valori şi ce drum are de urmat. Cel mai mult m-a marcat iubirea profundă şi oarbă pe care i-o purta tatălui său, cât şi sentimentul de ataşare pe care îl avea pentru bicicletă….Poate pentru că bicicleta era unicul lucru care îi mai rămăsese…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ZNoCp0LgU4A]

Îmi plac filmele franceze pentru că mă surprind de fiecare dată, pentru că de multe ori mă regăsesc în trăirile personajelor, pentru că mereu aduc în prim plan feţe frumoase şi interesante, pe care nu le vezi prin filmele americane.

Sper să vă placă şi vouă!