Am uneori niște zile atât de monotone, de-mi vine să le spânzur. Să le agăț într-un colț al memoriei și să le dau uitării.
Mă trezesc pe la 7:30 plină de nesomn. Lia e proaspătă și gata să coboare la joacă. Beau un ceai, mănânc ovăz cu lapte (același ovăz cu lapte în fiecare zi) și apoi mă joc cu Tudor. Dacă avem timp.
După ce ne jucăm, trag de el să îl îmbrac sau trag de el să se îmbrace singur. La fel, depinde de timp.
La 9:00 pleacă băieții la grădi, răsuflu ușurată și mă gândesc ce bine că am la dispoziție o zi întreagă. Intru pe Facebook în timp ce Lia mănâncă. Pierd timpul acolo, știu. Dar tot o fac. Apoi o scot pe Lia din scaun și ne instalăm pe covor în sufragerie. Arăt cu degetul în carte după indicațiile ei. De zeci de ori numesc aceleași animale, fructe și legume și mă prefac că nu văd firimiturile, hârtiile, cojile adevărate de măr aruncate în jurul meu.
Când Lia își găsește o nouă ocupație – mai nou se joacă și singură, sunt tentată să intru iar pe Facebook. Nu prea s-au întâmplat multe lucruri noi acolo, dar dacă totuși am scăpat ceva important? Vreun eveniment, vreo poză sau vreo adunare? Sau poate vreun comentariu sau Like pe pagina asta a mea pe care, mai nou, n-o vede aproape nimeni.
Uneori intru și pierd iar șirul minutelor, alteori mă țin tare și nu intru, dar cu mintea tot pe dealuri sunt.
Se face ora 11, mergem iar la somn cu Lia. Uneori dorm și eu cu ea, alteori citesc, alteori scriu, cum se întâmplă acuma. De ultimele două nu mă plâng. Numai că sunt cam rare.
Terminăm cu somnul, se face ora 13:00. Mâncăm iar. Apoi gătim ceva pentru seară. Mai pun haine la spălat sau, în cazuri foarte rare, strâng farfuriile murdare. Și s-a făcut ora 16:00.
Încep să mă foiesc între 2 gânduri – să mă duc să îl iau pe Tudor de la grădi sau să mai stau un pic doar cu Lia ca să îmi trag sufletul?
Câștigă spiritul de mamă (care nu se lasă niciodată) și la 16:30 sunt pe drum spre grădi. Îl luăm pe Tudor, ne întoarcem acasă, ne jucăm, vine soțul meu, mâncăm, o culc pe Lia, cobor să mă joc cu Tudor, apoi băieții merg la culcare. Mai citesc un pic, alteori scriu, dar de multe ori tot pe Facebook stau și gata, ziua aia întreagă s-a terminat.
Vine o nouă zi, aceeași abordare. Mai am și zile deosebite în care reușesc să fac lucruri importante. Și sunt foarte mulțumită de mine și mă minunez câte lucruri poate să facă o mamă.
Dar azi, azi doar despre monotonia asta am vrut să mă plâng. Știu că o să-mi fie dor și de zilele astea, dar până atunci pot să le dau uitării? Sau poate mai bine să mă prefac că nu sunt zilele mele?
Zilele tale cum sunt?
Nu te plângi, ci vrei sa vorbești cu cineva, „puțin mai mare” decât ai tai copii. Asa se vede de la mine sincer.
Schimba meniul pentru dimineața, diversifica-l, observ ca actualul te plictisește. Adu putina culoare in viața ta: poate n-ar fi rău sa faci fotografiile de care vorbeai in alt articol 😉. Gândește-ți ținute de mamica curajoasa care se descurca in orice situație. Un Look nou mereu îmi da o stare buna. Poate ca merge si la tine 😊. Fa gimnastica, practica recunoștința, scrie intr-un jurnal normal, nu doar on-line. Scrisul de mâna este cu adevărat benefic. Daca reusesti sa faci cea mai tare fotografie din viața ta, mergi de-o scoate pe pânza, apoi o pui frumos pe perete pentru a-ți transmite o energie buna.
Știu ca toată lumea da sfaturi si exact asta fac eu acum. Eu fac ce ți-am propus mai sus si ma simt bine. Ziua buna este asa daca ai o dimineața buna.
Spor la treaba cu tine, draga Natalia! Numele tău s-ar traduce cumva .. drept Craciunita, asa ca : fii energie pura! Craciunita este roșie, iar rosul înseamnă pasiune si energie.
Multumesc mult, draga Ingrid! A fost ca un fel de descarcare, dar l-am publicat si pentru alte mame care se simt ca mine. Sa stie ca nu sunt singure. 🙂
In jurnal de recunostinta am inceput sa scriem in fiecare seara. Toti cate o fraza. Cu mana, normal. 🙂 Sper sa ne tinem de el in continuare. Ca e tare placut sa vezi la sfarsitul zilei care au fost momentele placute.
Sper sa ma apuc si de un jurnal personal de descarcare, asa cum mi-am propus. Multumesc pentru indemn!
Cat despre poze, am visat sa fac un proiect de 1 an, cate o poza in fiecare zi. Dar eu sunt ca maimuta aceea care vrea rasplata imediata, asa ca acum ma gandesc sa vad un proiect de scurta durata, potrivit nevoilor mele. Sa vedem ce-mi iese :). ps: nu sunt fotograf, nici macar amator, dar imi place sa ma uit la fotografii si sa experimentez.
Am realizat 2 lucruri dupa ce am scris acest text – ca se tot repeta joaca (ceea ce e foarte bine), dar se repeta si facebook-ul. Aici e buba. Stiu solutiile, tot incerc sa vad ce mi se potriveste.
Iti multumesc pentru sfaturile tale. Stii cum e cu sfaturile, depinde mult pe ce ton sunt spuse, iar tu le-ai spus foarte bine!