Deschid ochii dimineaţa, mâna îmi fuge să îl apuc. Noaptea înainte de culcare, nu pot să îl las din mână. Sunt moartă de oboseală, nu mai înţeleg nimic din ce văd, dar nu mă pot dezlipi de el. Mă aşez pe covor să mă joc cu Lia, mâna îmi fuge către el când ea nu e atentă. Mă duc să o culc pe Lia de prânz, pe scări observ că e cu mine. Nici nu ştiu când l-am apucat. Dar e acolo – în mână. Ca o extensie a degetelor care mi-a crescut peste noapte.

Mă aşez să mă joc cu Tudor, e sub mine. Trebuie să îl am aproape, să îl simt, în caz că apare ceva urgent. Ies afară să ne plimbam cu copiii pe stradă. Mă panichez că sunt în haine de casă, nu am buzunare şi nu am unde să îl pun. Cred că singurul loc unde nu suport să îl văd e în bucătărie, atunci când mănânc. Îmi place să mă concentrez pe ce am în farfurie. Despre telefon vorbesc, probabil v-aţi dat seama. L-am şi personificat de drag ce îmi e.

Verific mailul, îmi notez uneori gânduri răzleţe care ajung, uneori, articole. Citesc bloguri. Dar nu astea sunt bătaie de cap pentru mine. Cel mai des stau pe facebook. Scroll în jos, scroll în sus. Caut cu nerăbdare noutăţi de la prietenii mei virtuali. Uneori găsesc poze faine, gânduri amuzante, aflu de evenimente la care e de mers sau ce mai fac verişorii mei de peste mări şi ţări. Însă, de cele mai multe ori, „scrolluiesc” degeaba. Nimic interesant nu apare în faţa mea.

Şi atunci de ce nu mă opresc?

Pentru că sunt dependentă. Acum îmi e clar. Acum vreo 3 luni mi-am propus să nu mai intru pe facebook în weekend. Deloc. La îndemnul unei blonde care gândeşte. Am reuşit câteva săptămâni, apoi am fost în vacanţă şi am intrat cât de des am putut. Doar netul prost m-a ţinut departe. Provocarea de weekend fără facebook am amânat-o pe motiv că sunt în vacanţă şi că pot să fac ce vreau. Îmi trebuia o scuză, chiar dacă nimeni nu mă verifica. Săptămâna trecută am revenit la weekendurile offline. Am intrat o singură dată pe facebook pentru blog, Doamne, ce greu a fost!

Cică primul pas spre vindecare e să admit că sunt dependentă. Na, că am făcut-o şi în public. Pentru mine am admis acest lucru de câteva luni şi de atunci caut rezolvare.

Orice dependenţă se rezolvă cu abstinenţă. Dar mai sunt câteva lucruri de luat în calcul. Citez mai jos de pe net, nu sunt expert. 🙂

10 paşi care te ajută să scapi de dependenţa de Facebook:

1. Admite că eşti dependent/ă de Facebook. Dacă nu eşti sigur, poţi să faci acest test. Eu am luat 15 puncte. Pe scurt, „sufăr” de gradul III din IV. IV e atunci când toată viaţa ta se mută pe Facebook. Când mănânci doar ca să postezi pe Facebook ce ai mâncat.
2. Află cât de gravă e situaţia şi de ce eşti dependent/ă. Cât de des intri? Cât timp stai pe zi? Când intri cel mai des? Ce făceai înainte să intri? Cum te-ai simţit după ce ai intrat? Dar înainte? Ce faci pe Facebook: postezi/ cauţi notificările noi/ dai în jos (ca să nu zic scroll, iar)/ comentezi. Lucrurile astea te pot ajuta să vezi de ce intri pe facebook şi care sunt stimulii care te fac să intri. Poţi să îţi dai seama dacă intri pentru că vrei să amani ce ai de făcut, pentru că te simţi singur, pentru că te simţi nesigur, pentru că vrei recunoaştere, pentru că ţine de job etc.
3. Setează-ţi cât timp vrei să stai pe facebook în fiecare zi. Şi ţine-te de această limită. 30-60 minute ar trebui să fie suficiente, dacă nu faci asta pentru job.
4. Pune o alarmă care să te anunţe când se termină timpul. E posibil să te prindă atât de tare încât să nu îţi dai seama când au trecut cele 30 de minute zilnice.
5. Fă-ţi curat printre prietenii virtuali. Să nu-ţi fie frică să dai Unfollow la toţi oamenii care nu-ţi aduc ceva pozitiv sau folositor în viaţa ta…de facebook.
6. Stabileşte o zi pe săptămână în care să stai departe de Facebook. Eu m-am provocat cu cele 2 zile de weekend.
7. Şterge de pe telefon aplicaţia de Facebook. Poate în cazul tău funcţionează, la mine nu a mers. Am intrat la fel de des din browser.
8. Când îţi vine să intri pe facebook, ia, în loc, o carte în mână. Ideea e să înlocuieşti obiceiul de a intra pe facebook cu un obicei pozitiv, dar care poate fi măsurat. Când o să vezi câte pagini ai citit în 30-60 de minute, o să fii bucuros/oasă şi o să te simţi motivat/ă să repeţi faza. La mine aşa s-a intâmplat.
9. Stai departe de telefon, calculator, tabletă. Plimbă-te. Dă-te cu bicicleta. Citeşte. Gândeşte-te la tine. Fă ce îţi place ţie. Numai să nu intri în alte dependenţe, ca cea de zahăr, de exemplu.
10. Şi nu în ultimul rând, nu te critica aspru dacă nu ai reuşit din prima să te ţii de scopul pe care ţi l-ai propus. Auto-compasiunea şi răbdarea sunt ingredientele de bază aici. Oamenii nu răspund bine la critică şi pedepse. Nu pe termen lung.

Ca ultimă măsură, dacă nimic altceva nu merge, dezactivează-ţi contul de Facebook. Dar eu nu aş face asta acum. Am şi lucruri pozitive din „relaţia” asta a noastră. E un fel de „love & hate”. Eu încă mă tratez.

Ca să scriu paşii de mai sus, m-am inspirat de pe techaddiction.ca şi lifehack.org. Articolele despre dependenţa de Facebook de pe TechAddiction chiar mi-au plăcut. E o serie de 4 articole care ridică întrebări ca: Dependenţa de Facebook e o boală oficială, aşa cum alte dependenţe sunt? Răspunsul pe scurt e nu, nu încă cel puţin. De ce Facebook crează dependenţă ? Statistici (cam vechi) legate de profilul utilizatorilor de facebook şi trimiteri către studii care arată legătura dintre cât de des postezi şi încrederea în sine. Intră pe primul link către TechAddiction, acolo e unul dintre articole şi apoi te va ghida către celelalte.

Acum că te-am informat (şi s-a trezit şi Lia), mă retrag din faţa ta. Nu vreau să revin în curând cu un alt articol de acest gen. Despre dependenţa de calculator! :))

Photo preview: pixabay.com