Mi se întâmplă des. Mă așez în fața calculatorului să scriu acest tip de articol și îmi este foarte greu să încep. Mă foiesc pe scaun, mă scarpin la o ureche, îmi vine să intru pe facebook sau să mă apuc de altceva. Îmi vine greu să scriu un lucru simplu, care m-a bucurat săptămâna trecută. Însă mă forțez și îl scriu pe primul. Al doilea vine aproape la fel de greu. Al treilea un pic mai ușor. De la al patrulea în sus, e numai o bucurie. Spre sfârșitul listei sunt foarte fericită și recunoscătoare pentru toate bucuriile pe care le-am primit. 

Ați ghicit. Cel mai fain mod de a încheia săptămâna e jurnalul bucuriilor simple. Încercați și voi să faceți o listă din asta…cel puțin o dată pe săptămână. O puteți face aici, în comentarii, ca să ne îndemnăm sau o puteți face în privat, pe o foaie de hârtie. Și o să vedeți că nu exagerez. Bucuria e în lucrurile mici și simple și în a da importanță acestor lucruri.  Bucuriile de săptămâna trecută sunt aici, iar cele de săptămâna asta mai jos:

Plimbarea de joi, la ora 9 dimineața, prin Herăstrău, când toată lumea se grăbea la birou, iar noi doi, cu Tudor, nu ne grăbeam nicăieri

Pufoșenia Liei

Mâncarea de fasole și costiță de porc, gătită de al meu bărbat

Hârjoana cu Tudor la locul de joacă

Lucrul manual la o ghirlandă din hârtie, pentru petrecerea noastră cu schimb de cărți

Că am făcut curat, după câteva săptămâni de „necurat”, ca să nu zic altfel

Că am redescoperit botinele negre, de toamnă, de anul trecut

Că reușesc să mă abțin de la a mânca târziu, chiar dacă mai am unele scăpări

Că am reușit să ne facem timp de noi doi

Că reușesc să lucrez, atât cât reușesc

Prima ploaie torențială din toamna asta, noi patru în mașină și ea pe-afară

Podcasturile Esther Perel, pe care mi le-a recomandat soțul meu

Că sunt aici, acum, așa cum sunt și că am o familie bună

Vă las pe voi. În comentarii sau pe o foaie de hârtie, dar faceți-o chiar acum. Pentru că…

Întotdeauna există ceva pentru care să fii recunoscător. Charles Dickens

Photo preview by Jakob Owens on Unsplash