Bucuria e într-o rază de lumină, în zâmbetul unui copil, în îmbrățișarea unui om bătrân, într-o strângere de mână, într-un ceai fierbinte, băut într-o seară de iarnă, la căldură. Bucuria e în a vedea aceste lucruri simple, de multe ori necostisitoare. În a le spune, a le scrie, a le da importanță. Așa că m-am hotărât să fac un jurnal public de bucurii mici și te invit și pe tine să o faci cu mine. 

În fiecare duminică, în comentarii.

Am avut o săptămână grea cum nu am mai avut demult, însă am încheiat-o frumos sărbătorindu-l pe Tudor.

Joaca de-a ascunselea cu 5 copii de la grădi, veniți la petrecerea lui Tudor.

Că am dat startul la un nou eveniment de schimb de cărți.

Gândul că o să merg în curând în prima călătorie singură.

Gândul că o să mergem în curând în prima noastră călătorie în doi, după 5 ani.

Că pot să stau să scriu acum aceste rânduri, după o zi plină și frumoasă.

Statul în pătură la grupul de autocunoaștere.

Plimbarea cu prietena mea de luni dimineața. M-a scos dintr-o amorțeală gravă. Ne-am întâlnit la 8:30 și am dat ture prin mini-pădurea din Mogoșoaia.

Micul dejun cu ouă prăjite și nițel muștar.

Că atunci când mă trezesc mâncarea e, de obicei, gata.

Bucuria lui Tudor că i-am luat bicicletă și cum a adormit cu ea îmbrățișat în mașină.

Bucuria Liei când a putut să testeze mașina cu telecomandă a lui Tudor, în timp ce el dormea.

Că sunt sănătoasă, că învăț să mă iubesc și să mă accept.

Voi ce bucurii simple ați avut săptămâna asta? Vă aștept în comentarii!