A economisi nu înseamnă să alergi după cel mai ieftin produs. Nu cred că spun o noutate acum și totuși, uneori, trebuie să trăiești anumite lucruri ca să te convingi că sunt adevărate….
În 2011 mi-am luat o pereche de sandale Ecco. Mi s-a părut că am dat pe ele o avere – 350 de Ron, dar mi-au plăcut mult și n-am rezistat.
Zilele trecute am făcut ordine în încălțăminte – fac debarasare dupa cartea Magia Ordinii – dar sandalele astea au rămas în dulapul meu, chiar dacă le am de 7 ani.
Au urme obișnuite de uzură, dar nimic ieșit din comun. Cred că o să mă țină încă 2 veri.
La polul opus, acum 2 ani mi-am dorit mult să îmi iau niște adidași New Balance. Speram să găsesc vreo reducere substanțială. Însă ce era redus nu îmi plăcea, ce îmi plăcea depășea 400 de ron și nu m-a lăsat inima să dau atâția bani pe niște adidași.
Pentru că totuși voiam o pereche de pantofi sport colorați, mi-am luat niște adidași no name, pe care am dat 125 de roni. I-am purtat vara aceea când i-am luat, i-am purtat și anul trecut de câteva ori (pot să număr pe degete), iar zilele astea când i-am spălat, am realizat că li s-a dezlipit talpa. S-a sfârșit povestea lor.
Am luat mai ieftin și i-am purtat o vară mai plină, ca să zic așa. În ritmul ăsta ar trebui să îmi iau în fiecare an câte o pereche de adidași.
E posibil să zici că ăsta e un lucru bun, că așa îi schimb și îmi iau ceva nou.
Numai că aici sunt mai multe aspecte de luat în calcul
În primul rând, ca să îmi iau o pereche nouă, trebuie să irosesc timp. Dacă aș sta să adun și timpul pe care l-am pierdut pentru shopping (pentru ăștia, eventual pentru o pereche nouă), aș ieși mult mai scump. Și mai ales cum pentru mine shoppingul nu mai e relaxare… Sigur ies pe minus.
În al doilea rând, nu îmi place să arunc lucruri pe care nu le-am folosit așa cum mi-am propus.
Mă gândesc la resursele care s-au folosit la confecționarea/livrarea lor și e păcat.
Până nu demult, stocam tot ce nu puteam să arunc, cu gândul că o să port/folosesc cândva. Acum nici asta nu mai vreau să mai fac, de când cu cartea asta Magia Ordinii.
Așa că o să îi arunc. Probabil. Zic probabil ca să am o portiță de scăpare. Nu mi-e ușor să arunc lucruri!
Ce am vrut să spun cu poveștile astea două?
A economisi nu înseamnă să alergi mereu după cel mai mic preț. A economisi înseamnă a face cumpărături deștepte și a face cumpărături pe termen lung.
Există cazuri când prețul e cel mai important criteriu și mă gândesc acum la chimicalele pentru curățatul casei, dar încălțămintea nu face parte din aceste cazuri. Mai ales dacă e vorba de niște încălțări pe care le port des.
Tu ce crezi despre asta?
În afară de pantofi, mai sunt câteva categorii pentru care merită să scoți mai mulți bani din buzunar: mașini, biciclete și alte mijloace de transport, casă, genți (simple și de voiaj), electrocasnice (cele scumpe sunt mai eficiente din punct de vedere energetic), mobilă (în caz că vrei mobilă care să te țină decenii) și chiar și pentru hainele pe care le îmbraci des.
Pentru a găsi balanța perfectă dintre preț și calitate, e nevoie să te documentezi mai mult (să cauți păreri și recenzii pe net despre acel produs și să înveți cum să filtrezi informația de pe net). E nevoie de timp și de mai multă planificare.
Dar odată ce îți dai timp să analizezi toate aspectele, ai mari șanse să faci cumpărături mai deștepte.
Eu mi-am învățat lecția!
Scriu săptămânal câte un articol despre economisire, despre cum economisesc eu și ce aflu despre mine cât economisesc. Ca să îmi fie mai ușor să economisesc, caut variante gratuite de distracții și le împart cu tine. Dacă vrei să afli noutăți pe tema asta, abonează-te mai jos. Mulțumesc!
O realitate mai mult decat de bun simt,dar care de multe ori ne iese din cap cand suntem pusi in situatia de a scoate efectiv banii din buzunar.Si eu ama dat pe pantofi o data 350ron,cei mai scumpi pantofi luati de mine vreodata si desi sunt lacuiti si cu toc subtire au tinut chiar f bine( plus ca eu sunt asa neglijenta cu orice iau ca sunt sanse maxime sa ii stric prima zi cand ii port). Eu eram asa mandra ca am luat 2 rochite de la HM cu 20 lei,dar acum dupa un an observ ca pe una nu am purtat-o deloc si sigur va ajunge la donatii. PS trebuie sa imi iau si eu cartea magica a ordinii.
Da, e magica cartea asta! Abia astept sa termin si sa am mai mult aer in casa :).
Pingback: Cum am ajuns să economisesc conștient (povestea mea în 8 pași) • Natalia Dabija
[…] toate aceste reușite și nereușite (pentru că am avut și nereușite, cum ar fi să cumpăr produse ieftine care nu meritau banii), am descoperit că fericirea nu depinde de distracțiile pe care le avem. Nu […]