Cel mai greu pas este începutul.
Chiar și pentru a scrie acest articol cel mai greu a fost să încep. 🙂
Am o prietenă care probabil ar sări acum să-mi spună că nu începutul e greu (ea începe ușor diverse proiecte), ci să continui sau altfel spus, consecvența.
Ce să zic, fiecare e cu obstacolele din calea sa. Consecvența tot e importantă, însă dacă nu începi un lucru, nu îl începi și basta. Daca nu-l începi, nici măcar nu avem despre ce să vorbim.
Nu începem pentru că ne imaginăm că acel lucru/proiect/idee e mult peste puterile noastre.
Nu începem pentru că suntem mereu pe fugă și avem senzația că nu putem duce încă o felie din cine știe ce idee.
Nu începem pentru că nu ne simțim în stare („Am atâtea de învățat înainte de a mă apuca!„)
Nu începem pentru că nu ne facem curaj („Sunt atâția care fac deja acest lucru! În comparație cu ei, mie mi-ar ieși un…fleac.„)
Culmea! Nu începem pentru că prea puțini o fac (și parcă e ciudat să fii singura care face asta)
Nu începem pentru că ne e frică de rezultat.
Nu începem pentru că ne scoate din zona de confort.
Nu începem pentru că raționalizăm totul și căutăm logica acolo unde nu-i este locul.
Nu începem pentru că raționalizarea asta ne confirmă că nu știm nimic despre acel subiect și ne duce în punctul de mai sus unde ne spunem că mai avem de învățat.
Nu începem pentru că punem multă presiune pe noi și ne creăm așteptări prea mari (și nu mai vrem să trecem prin dezamăgire!).
Nu începem pentru că e mult mai confortabil acolo suntem, doar și pentru că știm cu ce se mănâncă acea stare inițială.
Nu începem pentru că ne e lene. De ce să nu o spunem de-a dreptu? Uneori ne e lene, fie că vrem sau nu să recunoaștem.
Când zic aici proiecte, mă refer la ideile pe care le avem pentru casă, idei pe care le avem pentru bugetul nostru, idei de viață (personale și profesionale).
Pot exista multe motive pentru care nu începem și rămânem în zona de contemplare (Cum ar fi dacă aș face asta…?), dar ideea cu care vin eu aici te poate ajuta indiferent de desubturi.
Care e acel truc simplu care te ajută să treci efectiv la treabă?
Orice idee care ajunge să te copleșească și să te îndepărteze de acțiune are nevoie de un pic de claritate.
Cum aduci claritatea? Împarte proiectul în bucățele mici.
Țin minte cum, într-o ședință cu un coach, simțeam în piept o mare frică. Vorbeam despre procrastinare și despre ce se ascunde în spatele amânării mele și frica aceea mă copleșea. Părea să fie foarte înfricoșătoare (o frică poate să fie și altfel? am descoperit apoi că da!), părea ca un monstru înainte să vorbesc despre ea și înainte să o scot pe hârtie.
Am început apoi să o scot la iveală, puțin câte puțin. Am conturat-o prin desen, i-am dat o față și o caracterizare și am ajuns la concluzia că nu aveam de ce să-mi fie frică de frica mea. Ea era acolo doar să mă anunțe ceva.
Când am pus-o pe hârtie și am studiat-o pe bucăți, fără judecată și presiune, frica a devenit gestionabilă.
Hai să-ți dau și un exemplu mai lumesc, așa!
Să zicem că vrei să îți debarasezi casa, însă pare că e un proiect prea mare pentru timpul pe care-l ai disponibil.
Ce ai putea să faci?
Întâi și întâi, întreabă-te de ce vrei să faci asta. Nu caut să te întorc din drum, însă dacă pleci cu scopul final în gând, ai șanse mai mari să reușești.
Apoi, desfă ideea pe bucățele.
Ok, hai să debarasez pe categorii de produse, nu pe camere (că așa zice Marie Kondo că e cel mai bine). Ce categorii am în casă? Haine, cosmetice, detergenți pentru casă, încălțăminte, jucării, papetărie, cearșafuri….(enumeră toate categoriile).
Care e cea mai simplă categorie cu care vreau să încep astăzi. Păi…cu cearșafurile!
Atunci cearșafuri să fie! Când compari „Vreau să mă apuc de debarasarea casei” comparativ cu „Vreau să văd care-i treaba cu cearșafurile, dacă mai sunt toate bune sau nu” Pe care ai alege-o? Care îți este mai la îndemână?
Pentru mine sigur e a doua.
Ca idee, mai departe aduni toate cearșafurile din casă la grămadă și apoi le sortezi în 3 grămezi: – de păstrat, – de donat, – de reciclat.
Vezi că ăștia sunt deja pașii următori, tu începe cu primul. Plus că ăsta e doar un exemplu, poate că tu nu aveai debarasarea în plan. 🙂
Tot ce trebuie să faci tu acum e să-ți desfaci proiectul tău pe bucățele! De acolo, sunt sigură că vei ști care e următorul pas, poate că îți vei descoperi chiar propria metodă.
Poftă bună! „Elefantul” e mai bun pe bucățele. Nu de alta, dar altfel nu ai nicio șansă să te apuci de el.
0 Comentarii