Bucuria e într-o rază de lumină, în zâmbetul unui copil, în îmbrățișarea unui om bătrân, într-o strângere de mână, într-un ceai fierbinte, băut într-o seară de iarnă, la căldură. Bucuria e în a vedea aceste lucruri simple, de multe ori necostisitoare. În a le spune, a le scrie, a le da importanță. Așa că m-am hotărât să fac un jurnal public de bucurii mici și te invit și pe tine să contribui cu bucuriile tale.

În fiecare duminică, în comentarii.

Plimbarea din pădurea Băneasa pe o vreme perfectă de primăvară, într-o companie tăcută.

Bucuria că am descoperit niște alei faine și sigure în pădurea Băneasa.

Mersul cu mașina singură, ascultând Vibe FM (știu că am mai zis de ei, dar mă repet – e oaza mea de muzică și atât).

„De ziua ta, mămico” – cântecelul pe care i l-am cântat mamei împreună cu Tudor.

Cina de pe 8 martie când am scos copiii la restaurant și am mâncat paste foarte bune. (I-am scos pe ei, pentru că soțul era la doctor)

Bucuria că am avut o discuție de suflet cu o prietenă veche.

Că nu mă mai simt singură (datorită prietenelor vechi și noi).

Joaca la spital cu Lia, cât am stat vreo 3 ore la coadă + bucuria că nu are nimic grav.

Later edit: Că mi-am făcut curaj să mă duc la un spital de stat.

Că vă abonați la newsletter. Vă mulțumesc.

Că mi-a trecut răceala și că am reușit să fiu înțelegătoare cu mine (după ce mai întâi m-am biciuit că nu reușesc să lucrez).

Că am făcut plăcinte cu Tudor.

Că se joacă tot mai mult împreună. Daaa, știu, și pe asta am mai zis-o, dar e un sentiment atât de fain. Nu pot să mă satur de ei.

Ok, și vă las, că am primit o veste care m-a făcut să tremur toată. Nu spun asta ca să vă impresionez, nici nu e o chestie atât de importantă (adică nu e legată de sănatate etc.) Spun asta doar să vă aduc aminte că viața nu e niciodată albă sau neagră.

 

Vă cuprind și vă aștept în comentarii!