…Fac duș o dată la 2 zile, mai ales dacă nu ies în lume.
…Nu mă mai uit la seriale și mi-e dor de Meredith Grey.
…Stau mai mult pe telefon – simt nevoia să evadez.
…Am casa curată (toată odată) o singură zi pe lună, când vine cineva să ne ajute.
…Mă simt copleșită mai des, de-mi vine să-mi iau lumea în cap.
…Ies din casă cu șosete diferite. Ce bine că mai nou așa-i moda…
…Nu-mi trebuiesc mai mult de 2-3 rânduri de haine, oricum revin la aceeași pereche de blugi mereu.
…Mă culc mai devreme – nu-mi permit luxul să recuperez somnul a doua zi.
…Sunt nervoasă mai des și ridic mai des vocea.
…Râd mai mult, dar și plâng, când e de plâns.
…Vorbesc mai rar cu soțul meu.
…Imi pregătesc uneori lucrurile din timp pentru ieșire, eu, cea care am fost spontană mereu.
…Imi sun rar prietenele și le simt lipsa.
…Vorbesc rar cu părinții mei, deși altul mi-a fost planul.
…Ies mai rar în oraș, dar aici și faptul că stăm la casă e de vină.
…Nu merg la cumpărături – nu mai am puteri pentru așa ceva.
…Stau mai puțin pe grupurile de facebook – a trebuit să prioritizez.
…Am renunțat la o mie de principii, la care nu credeam vreodată că o să pot să renunț.
…Sunt arbitru, mereu prezent pe terenul lor de joacă.
…Mănânc mereu pe fugă, deși, poate, ar trebui să zic merci și pentru atât.
…Nu pot să fiu tristă prea mult, că imediat unul dintre cei doi mă provoacă să râd.
…Mă bântuie vinovăția, că nu pot să mă împart egal la doi.
…Culmea, citesc mai mult, fiindcă mă organizez mai bine.
…Când cred că nu mai pot, mai pot încă o zi.
Cam despre asta e vorba. Să facem tot ce putem în fiecare zi. Pentru noi, pentru ei. Cu resursele pe care le avem și cu zâmbetul – cât putem – pe buze. Iar când o zi nu merge cum am visat, să nu uităm că puține lucruri nu se pot îndrepta.
Dacă te-ai regăsit în portretul meu, abonează-te la blog în căsuța de mai jos. Împreună o să ne fie mai bine!
cum sa nu ma regasesc? in multe ma regasesc.
dar la unele la mine e invers: stau mai putin pe telefon (poate nu e nici el cel mai performant si mai tare ma enervez uneori pana se deschide dar nici nu mi place sa stau mult pe el) si mananc bine pentru ca mereu mi am zis ca daca eu nu sunt bine nici copiii nu sunt. eu m am obisnuit sa stau alaturi de ei la masa, chiar daca de multe ori ei sunt care nu au chef sa manance. dar eu le pun mancare,mananc, nici nu mi bat capul. cand le e foame cer singuri apoi.
in rest… incercam sa le ducempe toate cu rabdare 🙂
De mancat mananc si eu bine, dar m-a obosit fuga asta. Mi-e dor sa stau la masa in tihna, fara sa traga cineva de mine.
Ce bine e la tine cu telefonul, poate trebuie sa il inlocuiesc si eu pe al meu, cu unul mai vechi :D.
Ce-mi facusi, Natalia? Eu am de gand sa redevin la socializare dupa ce trece odata perioada asta de recuperare…
Dar macar cel mare e la gradinita toata ziua – e ca si cand as avea doar bebe si atat.
Si eu am de gand sa revin la spalare in fiecare zi! :))
Apropo de ce zici cu bebe, cred ca trebuie sa mentionez ca am facut postarea asta dupa o saptamana de stat acasa cu amandoi. Iti dai seama care e starea de spirit. :))
Pingback: #67 Inspirația săptămânii (11 - 17 noiembrie 2017) | Cristina Oțel
[…] “De când sunt mamă de doi…” – Mâna sus cine mai simte așa! […]
Si eu m-am regasit in majoritatea, cu cititul stau mai prost, dar de cand prioritizez e mai bine.
Mi-am adus aminte de un articol fain despre cat e de important sa ne stabilim prioritatile: http://www.inoza.ro/visurile-ca-o-teava-sparta/ Enjoy!
Desi nu sunt mama de doi ma regasesc in majoritatea randurilor tale. Cum ar fi oare cu doi 🙂 ?
Buna intrebare! Nu ai decat sa incerci sa vezi cum e. :))
„…Ies din casă cu șosete diferite. Ce bine că mai nou așa-i moda…” e cea mai tare!
Si eu mama de 2. Cel mai greu mi-a fost sa ajung sa ma spal pe cap!!! Tot timpul ajungeam sa ma scarpin ca o maimuta – atunci stiam ca a trecut mai bine de o saptamana de cand nu m-am spalat 😀
Eram sfasietor sa ma impart la 2, asa ca i-am alaptat in tandem, ii purtam pe amandoi – unul in fata, unul in spate, dormeam cu amandoi, unul de-o parte, celalalt pe cealalata parte.
Cumva o perioada super magica. Grea, dar avea ceva magie in ea.
Acu zic ca sunt cata mai mari, cea mica are 3a3l
Ma bucur ca te-am gasit Natalia!
Imi place cum scrii, asa cu suflet de mama 🙂
Deci tu nu ai patit-o pe asta cu sosetele?! S-au cam minunat vecinii de mine, dar „lasa ca vedeti voi cand o sa aveti doi”, asa mi-am zis in gand. 🙂
Si eu ma bucur mult ca m-ai gasit, Felicia! Te mai astept pe la mine!