Dacă vrei să fie liber, dă-i libertate cât de des poți.

Dacă vrei să fie independent, lasă-l să facă cum poate și ai încredere că va învăța.

Dacă vrei să te asculte, ascultă-l și tu pe el.

Dacă vrei să fie sincer, fii sinceră și tu cu el.

Dacă vrei să învețe din greșeli, lasă-l, mai întâi, să facă greșeli.

Dacă vrei să fie curajos, nu-l crește în frică.

Dacă vrei să își urmeze pasiunile, încurajează-l, dar urmează-ți și tu pasiunile.

Dacă vrei să fie bun și plin de omenie, crește-l printre oameni buni.

Dacă vrei să iubească diversitatea, povestește-i cât de diferiți suntem noi.

Dacă vrei să fie dezinvolt, comportă-te și tu natural, cât de des poți.

Dacă vrei să fie curios, răspunde-i și pune-i întrebări.

Dacă vrei să fie înțelegător, încearcă să îi înțelegi perspectiva.

Daca vrei să aibă încredere în sine, crede tu în el.

Dacă vrei să știe să rezolve probleme, lasă-l de mic să rezolve. Și nu mă refer la problemele de geometrie. 🙂

Dacă vrei să se iubească, iubește-te și tu pe tine!

Dacă vrei să fie perfect, renunță la gândul ăsta! Nimeni nu e perfect și nici el nu va fi.

Cred că e util să ne dăm timp să ne întrebăm ce vrem de la copiii noștri, ce fel de adulți vrem să devină și să vedem lucrurile pe termen lung. Nu e ușor asta pentru că suntem atât de prinși cu treburile zilnice că abia așteptăm să se termine ziua (mie mi se întâmplă asta des). Dar când îți dai timp de gândire, poți să îți dai seama că ceea ce faci acum poate să nu corespundă cu planurile de viitor și abia atunci poate să vină schimbarea!

După 4 ani de părințeală și multe cărți de parenting, e prima oară când lucrurile astea se așează atât de clar în fața mea. Nu le-am scris ca să te învăț pe tine, pentru că și eu abia învăț la rândul meu. Le-am scris pentru că mi-au devenit clare și pentru că aș vrea să mă ghidez după ele. Cât pot. Dar nu peste puterile mele. Și așa te încurajez și pe tine!

Tu cum vrei să fie copilul tău?