Ți s-a întâmplat vreodată să spui Da din curtoazie? Ți-a fost vreodată incomod să refuzi o invitație primită de la un coleg, un șef sau de la învățătoarea copilului, de frică să nu îi dezamăgești? Ai simțit vreodată cum simți că te desfaci în două: între ce crezi tu că e corect să faci și ceea ce te presează cineva să faci?

Dacă da, acest articol e pentru tine. 

Odiseea Nu-urilor mele a început acum 2-3 ani, în familia extinsă. Când vedeam că nu pot să ajut, nu mă mai dădeam peste cap să fac peste puterile mele.

Doar anunțam: – Îmi pare rău, nu pot să fac asta acum. Data viitoare te rog să îmi spui din timp. 

Uneori reușeam să spun Nu elegant, alteori cu mișcări neîndemânatice de elefant, însă am mers în direcția potrivită.

Apoi am ieșit în lumea mare.

Într-o zi i-am spus unei persoane (pe care o apreciam într-o anumită măsură) că nu pot să o ajut cu niște contacte, doar pentru că existau niște lucruri neclarificate între noi. I-am spus simplu, în română:

 I don’t feel like I want to help you.

Ăsta a fost un moment crucial.

De ce?

Pentru că una dintre valorile mele e să ajut lumea la început de drum. Eu am primit ajutor de la prietena mea Raluca Loteanu pentru creșterea acestui blog și simt că a-i ajuta pe alții înseamnă să dau înapoi din ce am primit. 

Cu toate astea, cu acea persoană aveam niște rămășițe emoționale din niște discuții anterioare (vezi ce diplomat (și ritmat!) am spus-o?) și am ales să îmi ascult instinctul, mai presus de a-mi asculta rațiunea, valorile și de a ceda presiunii: Ce o să creadă acel om despre mine?

Știi ce am simțit după asta?

Eliberare. Aliniere cu mine. Respect pentru mine

E doar un exemplu. În fiecare săptămână exersez diverse feluri de a spune Nu, cu diverși oameni și pentru că știu că uneori e foarte greu să faci asta, uite cum să spui Nu elegant, cu ajutorul unor idei extrase din cartea Esențialismul de Greg Mckeown (link afiliat):

Nu, dar…

E una dintre cele mai ușoare metode. Spui Nu și te concentrezi pe ce altceva poți să îi oferi acelui om. Asta te face să te simți mai bine, dar îl mulțumește deseori și pe cel care îți cere.

Exemplu: 

-Hey, ai vrea să ne întâlnim săptămâna asta la o cafea?

-Nu, nu pot săptămâna asta, dar putem să ne vedem la sfârșitul lunii. E ok pentru tine?

Cum aplic eu: Aplic des varianta asta, pentru că așa scap de vinovăție. Nu îmi supraîncarc nici programul meu, dar nu refuz nici omul.

Pauza jenantă

Poate să fie jenant. Și pentru tine e și pentru celălat. Însă dacă reușești doar să taci un pic, lucrurile se așază de la sine.

Să spunem că partenerul vine să te întrebe:

-Poți să faci lucrul ăsta pentru mine?

-….

-Știi ceva, cred că pot să mă descurc și singur. Poți cel puțin să mă încurajezi cu o vorbă bună?

-Da, asta pot! Ce vrei să auzi de la mine?

Cum aplic eu: Nu aplic programat, în sensul că nu mi-am propus vreodată să tac special ca celălalt om să completeze mai departe singur. Însă, am avut momente când nu puteam să răspund pe loc (ori tocmai mâncam, ori eram distrasă de altele) și tăceam, iar omul din fața mea completa acel spațiu gol și își rezolva problema singur.

Dă-mi voie să verific agenda și te contactez eu.

Ți s-a întâmplat să fii prinsă în vâltoarea unor emoții (pozitive: entuziasm, negative: vinovăție) și să spui da, ca apoi să îți dai seama că te-ai împovărat?

Cu tehnica asta, îți vei da timp să analizezi din ce emoție ai vrea să faci acel lucru. Ai putea să vezi dacă acel lucru se aliniază cu valorile și obiectivele tale. Ai putea să vezi, la propriu, dacă acel lucru (indiferent cât de tare te entuziasmează) are loc în agenda ta.

Cum aplic eu: Eu formulez simplu: – Dă-mi voie să mă gândesc și îți spun. Dacă știu că e posibil să îmi trebuiască mult timp de gândire, îi spun omului și asta. Când răspunsul este Nu, îi spun cât mai clar și motivul, fără să mă tem că o să se supere. 

Recent am refuzat-o pe o prietenă foarte bună și i-am spus că încă se dă o luptă în mine în legătură cu propunerea ei și că nu aș putea să o accept. Prietena mea a admirat claritatea cu care am formulat mesajul și m-a înțeles fără doar și poate. Eu am reușit să fiu clară, pentru că am avut suficient timp de gândire.

Da. Și ce pot să scot de pe lista de priorități?

Atunci când vrei să ajuți pe cineva nu e neapărat să spui Nu. Poate simți că trebuie să spui Da. Totuși, ca să ai grijă de tine și să nu te supraîncarci, întreabă acel om (sau pe tine) la ce poți să renunți.

Cel mai simplu exemplu e atunci când șeful vine la tine cu un proiect super-mega important și urgent. În loc să refuzi, spune da, dar întreabă-l la ce poți să renunți din lista de sarcini pe care ți le-ai asumat deja.

Cum aplic eu: Din fericire, eu nu mai am șefi :). Insert here un dans al bucuriei. Însă fac asta în relația cu mine. De fiecare dată când mă bag la un proiect nou, sunt conștientă că va trebui să renunț (pentru o perioadă, cel puțin) la proiecte mai vechi. Sau la nivel general, dacă mă concentrez pe blog și pe copii, îmi asum că ordinea și curățenia vor rămâne nefăcute. Dacă mă concentrez pe chestii administrative pe care trebuie să le fac pentru familie, îmi asum că blogul va rămâne în umbră.

Spune Nu cu sinceritate.

Ca să fiu sinceră, tactica propusă de autor în cartea Esențialismul este Spune Nu cu umor. Deși știu că umorul funcționează, am observat că sinceritatea funcționează și mai bine.

Cel mai elegant răspuns poate să fie răspunsul în care ești sincer (și cu tine și cu ceilalți). Oamenii apreciază sinceritatea și respectă limitele. Trebuie doar să îți faci curaj.

Cum aplic eu: În relația cu oamenii importanți sau atunci când am timp, spun Nu și vin și cu motivul. Nu cu scuze, ci cu motivul pentru care nu vreau să îmi iau o nouă sarcină. Când sunt în mare grabă, spun doar Nu, fără să mă scuz și fără să dau motive. Până acum nu mi s-a întâmplat să îmi spună cineva că s-a supărat pe mine că i-am refuzat. Cu excepția lui Tudor, băiețelul meu cel mare :D.

Ești binevenit să X. Sunt dispusă să Y.

Să spunem că cineva te roagă să îl ajuți să se mute. Dacă realizezi că nu ai cum să îl ajuți (fără să te dai peste cap) și totuși ai vrea să îl ajuți, îi spui:

-Ești binevenit să iei mașina mea. Sunt dispusă să mă asigur că îți las cheile în timp util.

Uneori oamenii au nevoie de ajutor, punct. Nu neapărat de ajutorul tău. Dacă poți să îi ajuți altfel, propune-le și vezi ce îți spun.

Cum aplic eu: Nu prea am aplicat această strategie, dar mi-ar fi ușor să o fac.

Eu nu pot să o fac, dar s-ar putea să fie interesată X.

Ca și în cazul de mai sus, oamenii apelează la tine pentru a-și rezolva o problemă. Uneori nu vor fix ajutorul tău. Cum să spui Nu elegant? Propune-le alte persoane care ar putea să fie interesate. 

Tactica asta mi se pare bună la serviciu sau atunci când poți să recomanzi colegi de breaslă.

Cum aplic eu: Mi s-a întâmplat rar să aplic, dar cu siguranță mi-ar fi foarte ușor să fac asta. Acum. Dacă mă întrebai acum câțiva ani când lucram pentru alții, probabil aș fi avut pornirea să păstrez toate taskurile pentru mine, pentru a-mi da importanță.

Concluzie

Ți s-ar părea că e un text prea lung pentru un lucru ce ar trebui să ne vină natural. Însă, din experiența mea, de multe ori știm ce trebuie să facem (să spunem NU), știm de ce să o facem (pentru a ne elibera viețile), dar nu știm cum exact să o facem. 

Sper ca acest articol să te ajute în acest sens.

De fiecare dată când spun Nu și mă aliniez cu mine, mă eliberez și îmi fac loc în viață pentru lucruri cu adevărat importante. 

Și, culmea, nimeni nu se supără pentru asta.