De ce e lumea așa agitată în jurul meu? De ce coletele ajung mai greu? De ce toată lumea e dintr-odată mai bună? De ce văd luminițe sclipitoare pe la geamurile și casele oamenilor? Ah, stai așa, că e decembrie deja. Încă nu-mi vine să cred. Zilele astea însorite și senine nu-mi dau pace să intru în spiritul sărbătorilor.

Anul ăsta a trecut pe repede înainte, a fost un an plin, poate mai plin decât mulți alți ani de până acum. Am lucrat mult la blog, am citit mult, m-am jucat mult seara cu copiii, dar în același timp am și plâns mult. Am retrăit momente din copilărie, am plâns cu cumnata mea când tatăl ei a plecat dintre noi, am plâns de frica a ceea ce i se putea întâmpla lui Margo. Dar am avut și multe motive de recunoștință și azi vreau să scriu despre asta, pentru că:

„A avea sentimente de recunoștință și a nu le exprima este ca și cum ai împacheta cu grijă un cadou și nu l-ai da.” William Arthur Ward

1. Sunt recunoscătoare că Margo e bine acum. După operația despre care povesteam în acel articol, au urmat luni întregi de radioterapie și chimioterapie, luni întregi de frică până-n oase, pe care au cunoscut-o mai ales părinții ei. Recent au făcut a doua operație, i-au extirpat toată tumoarea (prima oară nu au reușit să scoată tot, era riscul prea mare), iar biopsia a confirmat că procedurile de terapie au avut efect. A scăpat de o tumoare de 10 cm, care-i creștea pe creier. Îți dai seama?!
2. Sunt recunoscătoare că mi-am făcut curaj să încep Clubul Părinților Preaocupati de Lectură. Am cunoscut oameni faini cu acest club, am învățat multe despre mine. Mi-am dat seama că mă pricep să pun întrebări. Am o curiozitate înnăscută, căreia i-am găsit, în sfârșit, rostul. Mult timp am crezut că ăsta e un defect de al meu.
3. Sunt recunoscătoare că am reușit să îi dau o față nouă blogului. Acum e aerisit, curat, încăpător. Simt că mă reprezintă în totalitate.
4. Sunt recunoscătoare că anul ăsta m-am ținut constant de scris.
5. Sunt recunoscătoare că am participat la concursul de bicicliști organizat de Riders Club. M-am hotărât pe ultima sută de metri, am făcut doar jumătate din traseul planificat inițial, dar sunt foarte bucuroasă că am reușit să particip. Și acum țin minte cărarea galbenă și liniștită dintr-o margine de pădure, unde eram doar eu (în spatele tuturor) și fotograful. Am simțit că tot universul e al meu.
6. Sunt recunoscătoare că am învățat să scriu un pic mai bine. Aveam nevoie de o debarasare în felul de a scrie. Încă îmi caut vocea mea autentică, dar simt că sunt tot mai aproape de ea, cu fiecare text scris.
7. Sunt recunoscătoare că am cunoscut mulți oameni faini, cu acest blog.
8. Sunt recunoscătoare că am citit cel puțin 2 cărți pe lună. Sunt bucuroasă că mi-am făcut timp să citesc constant și am reușit să înlocuiesc facebook-ul cu cărțile.
9. Sunt recunoscătoare că am putut să nu mănânc zahăr timp de o lună și am slăbit 2 kg, numai din acest motiv. Am ajuns la concluzia că zahărul chiar crează dependență și că nu e ușor să stai departe de dulciuri.
10. Sunt recunoscătoare că am fost mai atentă la cât plastic folosim în fiecare zi. De fiecare dată când vreau să împachetez ceva pentru frigider mă gândesc de 2 ori înainte să folosesc folie de plastic. Merge și o farfurie pusă de-asupra peste altă farfurie.
11. Sunt recunoscătoare că tatăl meu a fost la doctor și a luat un tratament, sper eu, la timp.
12. Sunt recunoscătoare că a început să ne fie mai ușor în 4. E tot mai bine, cu fiecare zi ce trece.
13. Sunt recunoscătoare că am participat la multe evenimente legate de blogging. Iar pentru asta îi mulțumesc, în primul rând, mamei.
14. Sunt recunoscătoare pentru primele parteneriate, pe care le-am legat cu ajutorul blogului. Visul meu secret e să pot să particip la evenimente (de dezvoltare personală sau de parenting), iar apoi să scriu despre ele. Am participat la evenimentul Oanei Moraru (pe care demult voiam să o ascult), am fost la conferințele lunare ale English Kids Academy (unde am aflat de conceptul Growth Mindset), iar cu cei din urmă încă ținem legătura.
15. Sunt recunoscătoare că am îndeplinit multe dintre lucrurile, pe care mi le-am stabilit la început de an. Și asta s-a întâmplat, în mare parte, doar pentru că le-am scris clar, negru pe alb.
16. Sunt recunoscătoare că pot să-mi bag nasul în puf de bebeluș, în fiecare seară.
17. Sunt recunoscătoare pentru discuțiile provocatoare cu Tudor. Odată cu el, învăț și eu multe!
18. Sunt recunoscătoare că suntem sănătoși și împreună!

2017 m-a adus mai aproape de mine. E anul în care am putut să exprim mai clar ce vreau de la oameni și de la viață, e anul în care am putut să am multă grijă de mine, e anul în care am putut să fiu mai atentă la nevoile celor din jur. Am reușit să las așteptările la o parte, am lăsat garda jos mai des, mi-am făcut curaj să recunosc că sunt imperfectă. M-am îndepărtat (fără să vreau) de unii oameni și îmi pare rău uneori, dar acum sunt mai aproape de mine și sunt recunoscătoare pentru asta. Sunt recunoscătoare chiar și pentru că am făcut acest exercițiu și că asta m-a umplut de bine!

Care-s motivele tale de recunoștință pentru 2017?

Photo by Ariel Lustre on Unsplash.