Una dintre cele mai sustenabile surse de fericire e să ajuți. Oamenii, planeta sau chiar o bibliotecă, cum a făcut Emilia Priceputu și toți invitații ei. Cu alte surse de fericire ne obișnuim, așa se spune. Adică o casă sau o mașină nouă te fac foarte fericit în momentul când le cumperi, dar, în câteva luni, nivelul tău de fericire revine la normal. Lucrurile materiale nu te țin fericit pe termen lung. Însă am și o veste bună! Nu te obișnuiești cu fericirea pe care o simți când dai o mână de ajutor. Poți să ajuți azi, mâine și în fiecare zi – te vei simți la fel de bine de fiecare dată. Când o faci de bună voie, clar. 🙂

O altă sursă de fericire sunt relațiile pe care le avem cu cei din jurul nostru. Socializarea în sine ne face fericiți. Pentru că ne aduce validare, acceptare, ne crește încrederea în sine. Iar atunci când poți să îmbini cele două surse într-o singură cauză, primești o zi întreagă de fericire. Așa a fost la petrecerea Emiliei, când și-a donat ziua de naștere pentru biblioteca Emil Gârleanu.

Am simțit #PutereaComunității.

Am socializat mult, m-am jucat cu Tudor și alți copii, ne-am bucurat cu toții de o sesiune de pictură pe apă organizată de Adela Dumitriu, am testat farfuriile și tacâmurile din tărâțe de la Biotrem România (pentru că am ales să zicem Nu, plasticule!), i-am cântat Emiliei un mare La mulți ani, ne-am lins pe degete după tortul de la Diana’s Candy Bar și, cel mai important, am dat o mână de ajutor pentru biblioteca Emil Gârleanu. Ne-am dat o mână de ajutor tot nouă, că biblioteca stă la dispoziția tuturor. A fost o atmosferă liniștită și relaxată, cu oameni aleși și atenți unul cu altul și oameni care inspiră. M-am simțit ca și cum aș fi cunoscut pe fiecare în parte, când, de fapt, cu excepția a 2-3 persoane, nu cunoșteam pe nimeni. Am simțit că sunt parte dintr-o comunitate foarte faină.

Și mai vreau.

Vreau să mă văd mai des cu oameni faini, să vorbim de proiecte mari, să ne inspirăm unii pe alții, să schimbăm lumea. Nu toată lumea dintr-o dată, ci așa, încetișor, începând cu o bibliotecă mică și ajungând la o țară întreagă.

Altfel spus, îmi caut tribul. Dacă ați văzut un grup de oameni drăguți, care știu să aibă grijă de ei înșiși, care știu ce sunt alea emoțiile, care au idee de ascultare activă, trimiteți-mă la ei. Sau pe ei la mine. Caut și am nevoie de oameni de suflet. Descrierea asta sună a anunț matrimonial (cu excepția faptului că mi-am îndreptat atenția către spirit, nu fizic), dar, serios, simt nevoia să fac parte dintr-o comunitate mai largă. Poate e din cauza faptului că sunt acasă de aproape 4 ani, tot crescând copii. Poate e din cauza faptului că m-am îndepărtat de mulți prieteni (fără să vreau asta) sau din cauza faptului că m-am rupt singură de lume. Nu știu exact. Dar acum vreau să revin. Am nevoie de oameni!

Voi ține legătura și cu Emilia, dar mai vreau! Vreau să simt mai des #PutereaComunității! Vreau să fiu fericită ajutând!

Fotografii de Daniel Paul Ciobanu