Am auzit de Malala când a luat Premiul Nobel pentru Pace, dar nu știam povestea ei în detaliu. Știam că s-a luptat pentru educație în Pakistan și că e fata care a fost împușcată de talibani. Am citit cartea „Eu sunt Malala” pentru clubul de lectură, am discutat-o în club și am încercat să îmi dau seama ce anume a făcut-o să ajungă aici.

Cât citeam și mă minunam de câtă perseverență și curaj a dat dovadă Malala, cea mai importantă întrebare care mă preocupa era cum a ajuns să fie așa. Au ajutat-o niște calități înnăscute? A influențat-o în mod deosebit mediul în care a crescut? A influențat-o mult tatăl ei? La clubul de carte ne-am învârtit tot în jurul acestor întrebări.

Am ajuns la concluzia că a fost un cumul de factori. Curajul, calitățile oratorice, hotărârea sunt calitățile cu care s-a născut, probabil, și pe care le-a dezvoltat cât a participat la evenimente și tot felul de campanii. Dar mai e și influența tatălui și suportul necondiționat al mamei. Tata i-a insuflat dorința de a se lupta pentru educație, prin exemplul propriu, dar și prin ceea ce îi spunea ei că poate, că va fi un model pentru alte femei. Iar mama a ajutat-o netrăgând-o înapoi atunci când ea voia să meargă înainte. Cartea descrie mai mult relația cu tata, însă și mama a avut un rol mare, pentru că mama a crescut-o, de fapt, fiindcă tatăl ei era plecat des în delegații.

Din carte am aflat nu doar despre Malala, ci și despre Pakistan, de la începuturi până acum. Am descoperit o istorie foarte sângeroasă și am înghițit-o mai ușor pentru că a venit împletită cu viața a doi oameni. „Eu sunt Malala” e în mod egal despre Malala, tatăl ei și despre soarta Pakistanului.

De la o fată simplă la fata care a primit Premiu Nobel pentru Pace. Cum a ajuns aici?

Pentru că tot încerc să învăț din exemplele altor oameni (de succes sau nu), o să fac un rezumat al lucrurilor care cred că au avut un rol în soarta Malalei. Nu pretind că fac o analiză completă a portretului Malalei, pentru că am citit prea puține lucruri despre ea. Dar mă bazez pe carte și pe câteva articole citite despre ea și lista începe așa:

Calitățile oratorice

Am ascultat-o în 2 interviuri și mi-a plăcut mult cum vorbește. Este amuzantă, e plăcută la vorbă, știe să își exprime clar mesajul.

Curajul ei

Chiar și la clubul de cartea am fost de acord că puține dintre noi am fi avut curajul să ne riscăm viața pentru dreptul la educație.

A știut ce vrea

Când știi care-ți este țelul, depui în fiecare zi eforturi să ajungi acolo.

Determinarea

Din carte pare că e hotărâtă, un om care nu se lasă ușor din ce și-a pus în plan.

Susținerea tatălui

Exemplul tatălui

Tatăl ei s-a implicat în multe activități comunitare, care țineau de educație și de protejarea naturii din Valea Swat.

Susținerea mamei

Mama ei era analfabetă, dar o sprijinea pe ea și pe tatăl ei în tot ce fac.

Relația bună dintre mama și tata

Mi-a plăcut relația dintre tata și mama, așa cum se vede din cartea „Eu sunt Malala”. Malala povestea că părinții ei s-au luat din iubire (un lucru nu prea firesc la ei), iar prietenii tatăl ei râdeau de el, că el nu ar fi putut trăi fără soția lui. Din carte, pare că sunt uniți ca familie. Sper să fie așa și în realitate.

Condițiile grele de viață din Pakistan

Cred că atunci când te zbați pentru viață, ai o motivație mare să depășești acea stare, să ieși de acolo, să schimbi lucrurile în bine

I s-a insuflat de mică dragul de cărți și educație

A fost receptivă la oportunitățile care i-au ieșit în cale

Când zic asta mă gândesc la jurnalul pe care l-a ținut pentru BBC Urdu. Atunci a fost momentul când Malala a ieșit prima oară în lume, chiar dacă sub pseudonimul Gul Makai. Câteva dintre jurnalele ei de atunci se pot citi aici.

Pornirea de a ajuta oamenii

Multă muncă

Ordinea în care am înșiruit aceste lucruri nu e importantă, pentru că nu știu cât a contat fiecare. Dar asta a ajuns la mine cât am citit și am vorbit despre ea în clubul de carte. Lista nu e exhaustivă și sunt curioasă ce crezi tu despre asta.

Care ar fi fost soarta ei dacă s-ar fi născut în altă familie?

Ne-am întrebat în club ce ar fi fost dacă s-ar fi născut în altă familie? Care ar fi fost soarta ei? Probabil ar fi avut aceeași soartă ca prietena ei Moniba. Ar fi fost prima din clasă până ar fi ajuns la adolescență și apoi s-ar fi măritat. Sau în varianta și mai rea  – nu ar fi pășit niciodată pragul unei școli, ca multe alte fete din Pakistan.

Eu aș fi vrut cartea să fie mai mult despre Malala decât despre tatăl ei. Am avut senzația că e prezentată uneori ca o umbră a tatălui și că a pornit pe drumul ăsta – de a se lupta pentru educație – nu din inițiativa ei. Dar fetele din club m-au readus cu picioarele pe pământ. Tatăl ei e un exemplu foarte puternic și creșterea ei a fost posibilă datorită mediului pe care l-a creat tatăl ei. Da, el i-a dat impulsul, dar tot ce a făcut mai apoi a fost meritul ei. În plus, eu mă raportez la realitatea noastră (la noi fetele pot merge chiar împotriva taților lor) și uit că povestea lor are loc în Pakistan, unde femeia nu are voie să iasă pe stradă singură, fără un bărbat, iar nașterea unei fete în familie e motiv de tristețe. Dacă ținem cont de tradiția Pakistanului, relația lor tată-fiică și susținerea pe care o primește ea din partea tatălui e ceva WOW.

Aș fi curioasă să văd în timp cum evoluează relația lor. Spunea chiar și ea, spre sfârșitul cărții, că odată ajunși în Anglia, s-au schimbat cu rolurile. Ea a devenit super cunoscută în toată lumea, iar tatăl ei a trebuit să o ia oarecum de la zero.

Gânduri finale și mulțumiri

Recomand cu drag cartea „Eu sunt Malala”. Vei descoperi drumul ei, istoria Pakistanului (cât și a talibanilor) și o bucățică din realitatea oamenilor care locuiesc acolo. E o lume tare diferită de lumea noastră și o lume care te face să mulțumești că ai curent electric, apă potabilă, acces la educație și altele care ni se par firești. Dacă ți-ai pus și tu întrebarea cum a ajuns așa, spune-mi părerea ta în comentarii, m-aș bucura mult să avem un dialog și aici pe blog.

Singurul lucru care mă întristează e că acum Malala nu mai poate să ducă o viață de adolescentă obișnuită. Dar, na, acum e fata care luptă pentru educația copiilor din toată lumea. Sper că adoarme liniștită că ajută atâtea alte fete să meargă la școală. 🙂

Luna viitoare avem ca temă romanele polițiste și la vot a ieșit cartea Poștașul sună întotdeauna de două ori de James M. Cain. Și Editura Litera ne-a trimis un roman polițist drept cadou: „Crima din Orient Express” de Agatha Christie. Mulțumim frumos! Ne întâlnim în ultima joi din lună, adică pe 28 iunie, tot la 10:30, la Biblioteca Emil Gârleanu. Abia aștept!