Află din acest articol cum devin femeile dependente de barbati (cred că se aplică și bărbaților care devin dependenți de femei) și la ce să fii atentă ca să nu ajungi acolo, în baza poveștii din serialul Maid. Atenție, e cu spoilere mari!
Am terminat în weekendul ăsta să mă uit la serialul MAID. Povestea unei femei, mamă tânără, care este abuzată emoțional de soțul ei și fuge împreună cu copilul de acasă.
Mi-au plăcut multe lucruri la acest serial. În primul rând, mi-a plăcut cum a jucat actrița principală și cum a fost gândit rolul ei. Mi-a plăcut cum a fost filmat tot serialul, cu scene naturale, care-s ca și cum filmate de un neprofesionist. (Jocul ăsta de cadre sunt sigură că are și un nume, doar că nu-l știu eu.) Asta m-a făcut să simt toată povestea foarte reală, ca și cum aș fi fost acolo.
Povestea e clasică. Așa se întâmplă cred și în viața reală, însă uneori realitatea e mult mai cruntă, sunt sigură. Ea vine dintr-o familie disfuncțională, mama are o boală mentală nediagnosticată (bipolaritate), tătal ei – fost alcoolic, însă de la o vârstă mică trăiește doar cu mama, care pleacă în Alaska ca să fugă de tata și de bătăile lui.
Apoi îl întâlnește pe El, cel care-i devine iubit și soț. Se simt amețiți de atâta dragoste, sunt foarte fericiți, apare copilul, ea renunță la jobul ei și se dedică copilului. El lucrează ca barman în continuare, începe să bea tot mai mult și într-o zi, într-o ceartă cu ea, aruncă cu o sticlă într-un perete.
Ea pleacă de acasă și ia și copilul. Are cu ea doar câteva haine, câțiva dolari și mașina (care-i foarte importantă, fără mașină în America ești pierdut)
Nu o să intru mai departe în detalii, oricum am aflat pe parcurs toate piesele puzzle-ului, povestea nu curge doar cronologic, ci e intercalată cu amintiri.
M-a cam zdruncinat povestea în sine. Sunt conștientă că sunt și cazuri de bărbați abuzați (emoțional și fizic) de femei, dar m-am gândit constant la toate femeile din România noastră care sunt abuzate. M-a înfuriat pe alocuri, am plâns uneori. Mi se strângea sufletul când vedeam că rămâne iar fără bani, când vedeam că iar nu știe ce să facă mai departe, că iar rămâne fără casă.
Ce m-a durut foarte tare e că se vedea că e o femeie foarte deșteaptă, intuitivă, foarte muncitoare, bună cu ceilalți, deschisă la minte.
Dar care nu avea școală, nu avea o rețea de oameni care să o susțină și care se putea pierde foarte ușor pe drumul ăsta.
Lecțiile care au rămas cu mine din Maid sau cum devin femeile dependente de barbati:
Lecția #1: A ieși dintr-o relație de abuz e un mare act de curaj și de putere.
În film, ea apelează la ajutor social, apoi la un adăpost de femei abuzate, pentru că nu mai avea unde să trăiască și i se spune că o femeie abuzată de către soț trece uneori și de 9 ori prin același proces de separare – întoarcere acasă, separare-întoarcere.
Oricât de mult le doare și oricât de mult suferă, nu se pot desprinde definitiv de soțul abuzator și se întorc acasă. Apoi, la scurt timp, o iau de la început.
Și la noi se întâmplă același lucru, majoritatea femeilor care se întorc (și cele mai multe se întorc) o fac pentru că sunt dependente financiar de bărbați, pur și simplu nu au din ce să se întrețină.
Deci da, a te rupe din acea relație toxică, dar care te ajută să supraviețuiești, la propriu, înseamnă să fii foarte puternică.
Lecția #2: Birocrația e mare peste tot și îngroapă vieți.
Acțiunea se petrece în America și pare că oamenii abuzați au multe ajutoare sociale la care să apeleze. Dar sistemul are atât de multe hibe, încât îți trebuie nervi de oțel ca să treci prin proces.
Doar un exemplu: ca să poată lucra și fiind fără bani, are nevoie să găsească o grădiniță care să fie co-plătită de stat. Însă ca să poată da copilul la o astfel de grădiniță, are nevoie de o dovadă că muncește. Ea reușește să descurce aceste ițe, însă eu am rămas cu impresia că în realitate multe femei renunță la aceste ajutoare și se întorc acasă, la ce știu că e sigur.
În România, neîncrederea în sistem e și mai mare, „doar 1% dintre femeile care au admis că au fost abuzate de parteneri au apelat vreodată la serviciile sociale oferite în sistemul public.” (sursa)
Lecția #3: Dependența în cuplu se strecoară ușor și subtil.
Cum spuneam, chiar dacă e o femeie puternică, deșteaptă și care pare că o să iasă la mal, eroina noastră se întoarce la soțul ei.
La început (își) spune că o face doar pentru câteva zile, până își găsește o altă casă și că, de fapt, nu au o relație. Apoi își pierde jobul de femeie de serviciu (de aici e denumirea filmului), obținut și acela foarte greu.
În același timp, se simte înțeleasă în brațele lui apropo de relația ei cu mama.
Încet și subtil, revin la vechea relație, în care ea stă acasă cu copilul, el muncește, ea e acum și fără mașină și total dependentă de el.
Efectiv m-a durut fizic să o văd cum își pierde încet identitatea când reintră în relație cu el și cum devine una cu canapeaua.
Lecția #4: Mrejele trecutului te pot urmări pentru toată viața și trebuie să fii foarte puternică pentru a le gestiona și a nu le lăsa să-ți schimbe calea.
De fiecare dată când pare că viața ei capătă o claritate și începe să se așeze, vine ceva/cineva din trecut și îi strică toate aranjamentele. La un moment dat, își găsește un apartament fain pentru ea și pentru fetița ei și vine soțul ei și adoarme beat în sufrageria proprietarei apartamentului și se duce totul pe apa sâmbetei.
Dacă mă detașez de acest subiect, trecutul ne urmărește în mai multe feluri. Toate lucrurile toxice pe care le-am trăit în trecut rămân, într-un fel, cu noi. Și nu doar că rămân, dar se văd în alegerile noastre din prezent.
Ai avut parte de bullying în școală? Ți-ai pierdut încrederea în tine și apoi fugi de oameni. Ai avut parte de un abuz? E posibil să fi învățat atunci să te disociezi de emoțiile tale și apoi greu te mai conectezi la ele. Astea sunt doar niște exemple, însă ideea e că aducem trecutul în prezent (uneori fără să ne dăm seama) și ne-ar ajuta să facem distincție între ce a fost și ce este.
Lecția #5: Abuzul emoțional e ca o nebuloasă, pentru că este greu de dovedit fără martori.
M-a descurajat să văd cât e de fină linia dintre abuz emoțional și o ceartă normală.
Alex, eroina principală, la început nici nu consideră că să arunce cineva cu sticle în tine și în pereți e un abuz. Nu e un abuz fizic, nu lasă urme la suprafață, își zice ea.
Pentru mine abuzul emoțional e mai perfid, e cu mii de fațete, care dor uneori mai tare decât o lovitură.
Dacă tot suntem aici, recomand acest articol despre formele pe care le poate lua abuzul emoțional, scris de Lucia, Mămica Autentică:
Lecția #6: Fantomele trecutului se transmit din mamă în fiică.
Pentru că mama ei era mai tot timpul instabilă emoțional, la un moment dat a început să aibă și ea dubii. Îi era teamă că avea să devină și ea la fel, în relație cu fetița ei.
Later edit: Am intrat de curând în contact cu ideea cum că traumele se transmit chiar din generație în generație. Încă nu știu prea multe despre acest subiect, dar are sens pentru mine. Copilul simte ce trăiește mama când încă e în burtă. Mi-e clar că dacă mama trăiește un abuz cât e însărcinată (de exemplu), îl trăiește și copilul la nivel subconștient. Suntem legați de părinții noștri la un nivel mult mai profund decât credem și ducem cu noi saci întregi de rușine, frică, insecurități, din familie în familie.
Soluția e doar să aducem subconștientul în conștient, să-l vedem, să-l înțelegem și să-l schimbăm pas cu pas, să retrăim acele traume, dar în spații sigure (în terapie, grupuri de suport și relații sănătoase).
Lecția #7: Vine un moment când e nevoie să ai grijă tu de tine și să-i lași pe adulții care te-au crescut să-și poarte singuri de grijiă.
Crescând cu o mamă dezechilibrată și un tată alcoolic care o abuza pe mama, a avut grijă de mama ei încă de la 6 ani. Pe tot parcursul serialului are povara asta pe suflet. Uneori zici că nu are doar un copil (pe cel biologic), ci doi. Abia spre sfârșit se eliberează într-un fel, însă cred că, în viața reală, grija pentru o mamă instabilă emoțional rămâne mereu pe umerii copiilor.
Uneori e nevoie să alegi între a o salva pe mama (sau pe tata) și a te salva pe tine.
Lecția #8: Niște bani puși deoparte te pot scoate din multe necazuri (ca să nu zic rahați).
Din toată sărăcia pe care o trăiește, Alex pune bani deoparte atunci când își găsește de lucru. Însă când pleacă prima oară și are doar câțiva dolari în buzunar, trăiește o sărăcie cruntă cu tot pachetul de discriminări, mimici strâmbate prin magazine etc.
Cel mai grav e că lipsa banilor o face dependentă de el. Cred cu tărie că uneori chiar și o sumă mică (cum ar fi 100 euro) te poate ajuta să o iei pe o cale mai bună.
Lecția #9: Victimele abuzului rareori acceptă ușor ajutorul.
În film, sunt 2 persoane care încearcă să o susțină, dar ea acceptă foarte greu ajutorul lor. Deși mi-a fost greu să accept fuga ei de oamenii buni, înțeleg de ce se întâmplă asta și ce mecanisme ar putea să o țină departe de oamenii ăștia (dorința de a nu fi o povară, credința că nu merită să fie ajutată, disperarea de a-și dovedi că se poate descurca singură etc).
Cred că așa se întâmplă și în viața reală, pentru că în momentele alea, ești în stare de supraviețuire, de „fugi sau luptă”, și e normal să nu mai ai încredere în nimeni.
Lecția #10: Uneori doar copilul îți mai poate da suficientă putere să ieși de acolo.
Presupun că multe mame rămân într-o relație abuzivă tocmai de dragul copiilor, pentru a le oferi stabilitate financiară, de exemplu, sau pentru a nu-i lipsi de tată.
În cazul ăsta, în film, a contat totuși faptul că a avut un copil.
A doua oară când a plecat de acasă, a făcut-o doar de dragul copilului, ca să nu treacă și fetița prin teama că mama o să pățească ceva.
Atât.
Altfel, ea deja intrase într-o stare depresivă și nu prea mai avea motive și putere să iasă de acolo.
Concluzie
Cea mai de impact lecție pentru mine a fost lecția din titlul, cum devin femeile dependente de barbati pic cu pic, subtil.
Azi renunți la job ca să stai cu copiii, mâine nu mai niciun ban care să fie doar al tău, poimâine îți scade încrederea în tine și în fiecare zi îți dai din puterea personală.
Se întâmplă fix ca în povestea cu broasca fiartă. Aruncă o broască într-o apă fierbinte și va sări imediat de acolo. Pune-o însă într-o apă care se înfierbântă treptat și când își va da seama că apa e letală, va fi prea târziu, nu va mai avea puteri să iasă de acolo, fiind deja prea fiartă.
Dragi femei, nu renunțați la voi și nu vă cedați puterea!
PS: Serialul se poate urmări pe Netflix.
Pe mine filmul asta m-a cutremurat, dat lacrimile in mai multe randuri.
As extinde Lecția #6, l-ai tratat prea „superficial” pt gustul meu. Pt ca relatiile sanatoase cu banii se invata de acasa, dar si relatiile sanatoase interumane se invata de acasa, increderea in sine, libertatea. Mama ei a fost abuzata in prima casatorie, vezi moemntul cand isi aduce aminte cum s-au despartit parintii ei, si ea avea 5 ani si a venit mama cu sange curgand si a luat copila si plecat. O amintire refulata dar care ii rodea sufletul si care a explodat cu nervi si panica…Mama insa nu si-a rezolvat la timpul ei parerile proprii fata de ea si de barbati (si banui ca de la tensiunea emotionala continua in care a trait a devenit bipolara) si a ales si urmatoarele relatii la fel de prost si gresit asa incat TheMaid a cules in subconstient ca e obisnuit sa stea cu un barbat care a abandonat scoala, care tzipa, consuma alcool si tzigari, care i-a luat cardul, care submineaza valoarea celuilalt, bombane pe ceilalti, nu participa la treburile casei / cu copiii/ingrijit copil etc. In contradictie, o fata crescuta intr-o familie unde toate mecanismele astea sunt firesti la prima intalnire cu un barbat cu mici defectiuni se va indeparta pt ca nu ii se pare normal, reactia fiind mai mult instinctuala sau din subconstient.
Si pt cine nu are aceste mecanisme bine invatate de acasa, solutia ramane sa le invete rational, cu terapie, cu prieteni, cu citit si studiu. Toata viata. Asta ca sa nu trasmita si copilului o viata la fel de stalcita.
Whatever. Totul se invata de acasa. Si psihopatii au avut o mama.
Ai dreptate, acum îmi dau seama cât de puțin am scris acolo. Motivul este că și eu resimt fantomele trecutului și mi-a fost greu să scriu fără să lezez pe nimeni. Poate o să pun o completare când mă detașez un pic. Completarea ta e foarte valoroasă și fix asta se întâmplă da, aducem în viața noastră ce e familiar, chiar dacă familiarul ăsta e nociv.
Natalia, ai scris tare frumos! Recunosc ca in perioada asta ma feresc de filme de genul asta. Sunt in propria mea vindecare si recuperare si mi-e frica sa ma duc in ghemul ala din stomac, desi probabil ca ar trebui sa analizez si frica asta la un moment dat.
Multumesc ca ti-ai luat timp sa ne scrii trairile tale, mai ales pe un subiect asa greu!
Eu am gasit cartea la oferta pe Amazon asa ca am descarcar-o pe Kindle, dar inca nu m-am apucat sa o citesc. Sunt intr-o perioada in care simt nevoia sa citesc doar lucruri senine si cat mai pasnice. Am citit multe carti de tip romance sau chick lit in ultime luni.
Andreea,
cum se numeste cartea?
Multumesc.