Bucuria e diferită de fericire. Fericirea e ceva închipuit, ceva larg, ceva care depinde mult de așteptările noastre și, uneori, de circumstanțe. Bucuria e simplă, o poți simți oricând. Bucuria vine din lucruri simple. Bucuria e într-o rază de lumină, în zâmbetul unui copil, în îmbrățișarea unui om bătrân, într-o strângere de mână, într-un ceai fierbinte, băut într-o seară de toamnă, pe răcoare.

Bucuria e în a vedea aceste lucruri mici și simple. Și în a le spune, a le scrie, a le da importanță. Așa că m-am hotărât să fac un jurnal public de bucurii mici și să vă invit și pe voi să o faceți cu mine. Bucuriile mici pot deveni mari, când sunt împărtășite cu cineva.

În fiecare duminică voi posta minim cinci (sau câte o fi) bucurii din săptămâna care a trecut. (LATER EDIT: Acest post ar fi trebuit să se publice automat duminică. Nu s-a publicat așa că îl public azi, așa cum e.)

Haideți și voi. M-aș bucura să împărtășim împreună. Poate să fie vorba despre lucruri mici ca o mâncare bună-bună, poate să fie vorba de oameni pe care îi apreciați, poate să fie vorba de niște nori care vă impresionează, poate să fie vorba despre voi și doar despre voi. Orice lucru care v-a adus bucurie!

Încep eu:

Mângâierea Liei despre care am povestit aici.

Joaca cu copiii, a doua zi după ziua Liei.

Libertatea de a lucra în liniște, la o ciocolată caldă într-o cafenea

Grija și plăcintele mămicii

Vinetele coapte cu sos de roșii la cuptor, mâncate cu brânză sărată.

Hainele aranjate în dulap, chiar și după câteva luni de când am adoptat noul stil de împachetat.

Mulțumirea de sine, că în sfârșit am ajuns să scriu articolul ăsta. De mult timp vreau să încep acest jurnal.

Casa curată după sâmbăta trecută.

Bucuria scrisului.

Pupicii de la și către Tudor.

Când mă cuprinde soțul meu.

Acum voi. Aștept bucuriile voastre în comentarii. Și dacă vă întrebați de ce acest jurnal, pentru că bucuria e strâns legată de a fi recunoscător. Pentru ce ai, pentru ce ești, pentru ce primești sau pentru ce dai. Pe duminica viitoare, nu uitați!