E întuneric în cameră și o simt cum mă atinge pe umăr. O dată și apoi încă o dată. Am crezut că m-a atins din greșeală, dar m-am înșelat. Ea mă mângâie. Mă mângâie câteva secunde lungi și îmi spune ceva ca și cum mă adoarme. Se joacă, tot pe întuneric, cu un iepuraș ș-apoi iar mă mângâie îndelung pe umăr. Buricele degetelor ei trec peste pielea mea de multe, multe ori și aș vrea să nu să se mai oprească niciodată. Și nici șoaptele ei dulci aș vrea să nu mai contenească.

Își apropie gura umedă de nasul meu și mă pupă de cinci ori. Atunci chiar că mă lasă mută și sunt cea mai fericită.

E o fetiță tare dulce, hotărâtă, bună la suflet, iubește oamenii și are încredere în ei. E bucuroasă de viață, mai și plânge, mai ales de când și-a dat seama că plânsul îi aduce atenție imediat. E curajoasă, îi place mult să se cațere peste tot, se atașează imediat de oameni. Are curaj să rămână în urma mea, fără să mă caute cu privirea. Îi place să mănânce singură și îi mai place să mănânce din farfuria lui Tudor atunci când el dispare din bucătărie. Iubește legumele și fructele, iaurtul gras și smântâna și desigur…înghețata. De fapt, mănâncă aproape orice. Este independentă, îi place să își aleagă singură hainele, iubește rochițele și fustele. Iubește și încălțămintea și o probează pe toată din casă, începând cu pantofii tatei. Îl iubește pe Tudor sau, mai bine zis, el e idolul ei. Tot ce face Tudor e super amuzant, tot ce face Tudor e de copiat. Iubește călătoriile cu mașina și bicicleta. Iubește mini-bicicletele și tot ce înseamnă mișcare.

A crescut mai repede decât mi-aș fi dorit. Nici nu mai țin minte cum. Ne-a fost greu la început (până ne-am acomodat în patru), dar după 1 an și jumătate ne-a fost tot mai ușor. Fetița mea a crescut și face azi fix doi ani. Se rușinează când îi spun că e un copil minunat și nu știe cum să îmi răspundă. S-a rușinat și azi, când toată ziua i-am repetat că e ziua ei. Dar s-a bucurat mult de tort și ar fi vrut să sufle în lumânare la nesfârșit…

La mulți ani, fetița mea mică mare și dulce. Suntem fericiți că ești parte din lumea noastră!

PS: Azi e și ziua blogului (s-a făcut 1 an de când am trecut pe domeniu propriu), dar blogul nu m-a mângâiat așa că mai așteaptă cu postarea. 🙂