Dacă urmăriţi pagina noastră de facebook, probabil ştiţi că ne-am întors recent dintr-o călătorie în Austria. Dacă nu, aflaţi acum. Prima noastră călătorie în patru (+bunica) în afară, dacă nu punem la socoteală ieşirile până în Moldova. Cum a fost? Păi să vedem…
Frumos, Puţin, …Mult, Râs şi Plâns, Obositor, Civilizaţie, Aer Curat, Frumos am spus? După ce termin Jurnalul de Olanda, sper să încep un Jurnal de Austria. Cu focus pe senzaţiile şi întâmplările din călătoria noastră. Mai puţin despre obiectivele pe care le-am bifat. Până atunci, las aici câteva „pastiluţe” amuzante din discuţiile cu Tudor din această călătorie.
1. Suntem la restaurant, la 1550 m altitudine. Ne-am dat la dos înăuntru, că a început ploaia. Tudor linge geamul. Bunica îi spune:
-Nu mai linge geamul.
-De ce?
-O muscă a făcut caca acolo, îi spune bunica
-Da’ de ce nu s-a dus la toaletă să facă caca? întreabă Tudor vădit contrariat.
♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦
2. Suntem pe drum, în maşină. E în scaunul lui, cu centurile puse. Aruncă o jucărie pe jos şi nu o mai poate recupera. Plânge tare supărat. Bunica vrea să îi distragă atenţia, aşa că îl întreabă:
-Tudor, în ce ţară suntem noi?
Tudor enervat răspunde:
-Nu suntem în nicio ţară, suntem pe drum!
♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦
3. Luăm o gură de aer înainte de somn. Pe o bancă, lângă casa unde ne-am cazat. Ne jucăm jocul preferat al lui Tudor: de-a tati şi copiii. El e tati, noi ceilalţi 3 (eu, taică-su şi Lia) suntem copiii lui. Copiii vin cu „o mie” de întrebări despre ce ne înconjoară. El răspunde cu mare plăcere. Îmi vine mie rândul să întreb:
– Tati, dar ce sunt astea de deasupra noastră? şi arăt la firele electrice. El răspunde:
– Sunt fire care duc curentul.
– Tati, da’ ce facem cu curentul?
– Alimentăm maşinile care merg pe baterii… Răspunde el, cu un aer de parcă am face asta in fiecare zi.
♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦
4. Suntem în maşină, în drum spre casă. Vreau să simt pulsul fiecăruia – să văd cu ce ochi au văzut ei mini-vacanţa asta a noastră. Îl întreb pe Tudor:
-Tudor, ce ţi-a plăcut în vacanţa noastră?
-Muntele, răspunde el.
-Care munte? Că am urcat în mai multe locuri.
-Acolo unde am urcat cu telecabina, spune el. Mi-a mai plăcut şi acolo unde am urcat cu trenul (funicular, de fapt – nota mea) până la castel, adaugă.
-Aha, am înţeles. Ţi-au plăcut mijloacele astea de transport, nu muntele, îmi zic în sinea mea. Dar ce nu ţi-a plăcut?, adaug cu voce tare.
El aruncă o privire pe geam şi spune:
– Nu mi-a plăcut iarba asta, care creşte lungă.
♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦
Să aveţi o zi cu zâmbete! 🙂
♥ Dacă vă plac anecdotele noastre, vă invit să daţi Like paginii de Facebook sau să vă abonaţi la newsletter cu ajutorul butonului Follow de mai sus, din dreapta paginii. ♥
Pingback: Jocul De-a Copilul sau…cum îmi mai trag şi eu sufletul – Natalia's Blog | Lucrarea ta esti Tu.
[…] doarmă. Îl imit pe el practic şi îi observ reacţiile şi ce face ca să mă împace. Alteori îi pun întrebări de tot felul în rolul meu de copil şi el răspunde cu toată răbdarea şi seriozitatea din lume. În […]
aia cu nu suntem în nicio țară, suntem pe drum – e de anecdote… 🙂 poate se face dramaturg pentru că așa duce lipsă România de când vechea generație s-a dus…
eu nici nu stiu ce e aia dramaturg :)), ma rog, nu aud prima oara termenul, dar nu as sti sa spun diferenta dintre un scriitor si un dramaturg 😀
Ii merge mintea la puști.Interesant blogul, abia l-am descoperit!
Merci mult pentru vizita si pentru cuvintele bune! Te mai astept pe aici!