Stai cu spatele drept; ocoleşte pietonii, dar nu şi maşinile; ia cu tine pe bicicletă cel puţin 2 copii; cumpără-ţi cea mai veche şi ieftină bicicletă pe care o găseşti. Cred că astea sunt regulile nescrise ale bicicliştilor din Amsterdam. Cel puţin, asta cu spatele drept se aplică la toţi fără excepţie. Glumesc, nu sunt scrise nicăieri regulile astea. De fapt, nici nu sunt reguli, sunt doar observaţiile mele. Dar e amuzant să văd diferenţele dintre ce mi-am imaginat eu că e Amsterdamul pe două roţi şi ce e acesta în realitate. Eu vedeam în capul meu doar biciclişti cu căşti, echipaţi corespunzător, pe biciclete simpatice de oraş. Îmi imaginam că toţi folosesc vreun Pegas local. Îi vedeam pe piste bine definite, organizaţi. Mulţi.
Sunt Mulţi, într-adevăr. Cred că nu există olandez care să nu aibă bicicletă şi nu doar de dragul avutului, ci de dragul mersului cu părul în vânt. În rest, haosul pe străzi e la ordinea zilei.
Merg pe unde apucă, cu viteză mare, pe şosele şi pe piste, pe alocuri pe trotuare. Se supără când mergi pe pistele destinate lor şi îi înţeleg. Dar nu se supără când trec pe trotuar. Şi atunci piere înţelegerea mea. La orele de vârf sunt puzderii şi puzderii în tot oraşul. Atunci merg sau se întorc de la serviciu, merg la cumpărături. Am auzit că şi casa şi-o mută tot cu bicicleta. E curios faptul că nu prea am văzut copii care să pedaleze prin oraş. Cei mai mulţi (de până în 5 ani) sunt căraţi de părinţi în tot felul de remorci sau direct pe bicicletă.
Şi asta:
Şi le-am primit. Dar nu m-am aşteptat să văd asta:
În ultima poză e o parcare de biciclete, chiar lângă gară. E de bine acest lucru, dar a fost un şoc pentru mine să văd atâââtea biciclete la un loc.
Ştiţi care sunt lucrurile care îi ajută să funcţioneze în ciuda haosului? Bunul simţ şi relaxarea. Respectă semafoarele, respectă pietonii şi au multă experienţă. Nu prea le pasă de maşini. Dar şi şoferii sunt foarte precauţi. Sunt biciclişti şi ei probabil. În schimb la noi, fluierăturile sunt încă la ordinea zilei. La noi casca şi un set de reguli sunt obligatorii.
Acum o lună şi ceva, am primit o invitaţie la un eveniment Pegas despre siguranţa în trafic. M-am bucurat mult când am primit invitaţia. Dar la fel de tare m-am întristat, când Tudor a început să vomite chiar cu o zi înainte de eveniment. Aş fi vrut să mergem să testeze vreo 2 biciclete pentru copii. Nu am putut. Am ţinut totuşi să vă arăt un set de reguli făcut de Pegas. De citit înainte să plecăm la drum cu bicicletele. Multe din aceste reguli se referă doar la copii, iar unele se aplică şi adulţilor. Să nu uităm nici de regulile Codului Rutier.
-Spatele drept şi-nainte! Regula asta putem să o împrumutăm de la olandezi. Măcar până dăm de primul şofer nesimţit de Bucureşti.
Eu aş fi terminată în Amsterdam, nu merg pe bicicletă deloc :))) Regulile sunt bune de printat şi pus în camera copilului, noi avem un loc unde sunt expuse regulile casei şi un manifest anti-bullying. Numai că fii-mea nu merge cu bicicleta, îmi calcă pe urme :)))
E bine si pe jos in Amsterdam, totusi :). Si maine m-as intoarce intr-o vizita!
Tare mi-ar placea sa merg si eu in Amsterdam, mi-am tot dorit si niciodata nu am reusit sa ne mobilizam! Mi se par foarte utile regulile, nici nu stiam ca sunt atatea reguli pentru biciclisti!
Chiar – tu mergi pe bicicleta?
Eu (re)învăț să merg pe bicicleta la 32 ani. Până acum reușesc să îmi țin echilibrul și să merg în linie dreaptă. Dar la Amsterdam aș merge, chiar dacă l-as la pas și nu de pe bicicletă. 🙂
Eu mereu am crezut ca mersul pe bicicleta nu se uita niciodata. Tu cum ai reusit? 🙂
Da, da si sa nu uitam de mamele care carau si cate doi copii, unul in fata pe bara!!! si unul in spate, fara casca de protectie.
Cred ca am vazut un tip cu 3 copii, toti pe o bicicleta. Unul in fata, altul in spate si unul pe rama. Evident, toti fara casca. Sunt extremisti, pe alocuri…