Am revenit. După o vacanţă plină, tumultoasă, cu multe zâmbete, îmbrăţişări, dar şi multe plânsete şi ţipete. Am fost acasă. Am stat la fratele meu, 5 copii şi 4 adulţi într-un apartament. Intr-un oraş în care a năpădit iarna, în plin Aprilie. Cum spuneam, a fost cu de toate. A fost şi foarte fain, dar şi greu. A fost şi prima vacanţă fără tati al nostru pe-aproape, moment bun să îmi încerc puterile de super-mamă care reuşeşte să culce 2 copii în acelaşi timp. Am reuşit. Dar nu mai vreau. Nu pentru o perioadă de timp, cel puţin. 🙂

Am revenit cu veşti bune şi despre Margo. La o săptămână după operaţia de extirpare a tumorii, fetiţa e bine. Merge, vorbeşte, povesteşte, râde, mai şi dansează uneori. Tumoarea nu a fost scoasă de tot, din păcate, dar ne rugăm în continuare că tratamentele care urmează să o ajute să se facă sută la sută bine.

Am revenit cu o poftă şi mai mare de călătorii, de drumuri lungi, de opriri în localităţi necunoscute, de pierdut în timp şi în spaţiu. Aşa că articolul Loredanei Ionescu, despre cum a ajuns ea, cu sine însuşi, în cel mai nordic punct din Danemarca, mi-a venit ca uns pe suflet. Am intrat bine de tot în pielea ei şi mai că nu aş fi ieşit prea curând din ea. Noroc că m-a adus la realitate un piţigăiat dulce de fetiţă mică, semn că e timpul să îi dau ceva de mâncare.

Îi transmit ştafeta Loredanei, că prea le zice bine:

Un vis împlinit plătit cu o pălărie

Happy reading! Să ne auzim cu bine în zilele următoare!

♥ Dacă vreţi să fiţi la curent cu ultimele noutăţi de pe blogul meu, vă invit să daţi Like paginii de Facebook sau să vă abonaţi la newsletter cu ajutorul butonului Follow. ♥