
Cu această serie de articole, mi-am propus să aduc în față cât mai multe familii de la care să învățăm despre cum să ne gestionăm cheltuielile.
În curând voi reveni cu un chestionar cu ajutorul căruia voi colecta anonim datele și o să îl pun aici ca să puteți contribui și voi. Dacă nu aveți un buget lunar, vă recomand să țineți o lună evidența cheltuielilor și a veniturilor ca să puteți să vă analizați situația. Pentru detalii despre chestionar, scrieți-mi la adresa: contact@nataliadabija.ro
***
La familia asta mi-au plăcut mult:
- focusul pe creșterea veniturilor pasive
- vacanțele lungi și dese
- detaliile despre investițiile imobiliare
Pentru mine e foarte important să fac bani, dar și să am o viață bună și lejeră și ăsta e motivul pentru care astfel de povești mă inspiră și mă motivează.
Tadaa, vă invit să cunoașteți familia de astăzi:
Suntem o familie de 3 persoane (soț, soție și copil de 11 ani). Domenii de activitate: soț – job companie middle management – 7.500 RON, soție – profesor – 2.400 ron.
Veniturile active sunt de 9.900 RON, la care se adaugă veniturile pasive de 4.800 RON.

Cum gestionează această familie cheltuielile cu casa
Casă este închiriată, dar nu am trecut chiria la cheltuieli întrucât este decontată, ca parte a pachetului salarial și deci nu o consider cheltuială.
La utilități am inclus în medie pe lună, cu amendamentul că iarna e mai mult, iar vara mai puțin, dar cam aceasta este media lunară.
Menajul e pentru 1 sedință la fiecare două săptămâni: 100 RON / ședința.

Hai să vedem cum se descurcă cu cheltuielile de zi cu zi
Deplasările în capitală se fac fie cu mașina, fie pe jos sau cu bicicleta, de preferat ultimele. Distanțele până la locurile noastre de muncă sunt mici și ne permit deplasarea pe jos.
Este unul din avantajele faptului că închiriem, întrucât ne oferă mobilitate și ne putem muta în caz de nevoie astfel încât distanțele de deplasare să fie optime.
Mașina o folosim de obicei în weekend-uri când „evadăm” din București, de obicei la rude și prieteni care fie locuiesc în provincie, fie au case/apartamente de vacanță la munte sau la mare.
Rareori folosim transportul în comun, cum ar fi metroul. Din când in când mai utilizăm serviciile Uber, dar foarte rar. De aceea am estimat un 100 RON / lună pentru transport, deși rareori atingem această valoare.
Cheltuielile cu mașina includ tot: combustibil (nu cel consumat în vacanțe dacă plecăm cu mașina), asigurări, revizii.

Cum gestionează cheltuielile cu copilul
Fiica este la școală de stat și beneficiază de meditații în privat. Întrucât soția este cadru didactic, am reușit fie să facem bartere, fie să anulăm costurile cu meditațiile pentru fiica noastră din ceea ce încasează pe meditații soția. De aceea nu am trecut costuri cu educația, chiar dacă beneficiază de meditații private.
Jucăriile sunt incluse la gadgeturi (telefon, tabletă, playstation).

Ce alte cheltuieli are această familie
Ieșirile la restaurant sunt incluse la capitolul Distracții, în plus beneficiem des de mese gratuite pentru că mâncăm la restaurantele prietenilor și facem barter de servicii.
Vacanțele le facem exclusiv în afara României, întrucât este suficient cât timp petrecem în România la munte și la mare în week-end-uri.
Vara (sau primăvara mai bine spus – mai – iunie) preferăm să petrecem minim 2 săptămâni în zone din zona Mării Mediterane, precum Grecia, Turcia, Croația etc. Facem în așa fel încât să ne încadrăm într-un buget de maxim 5.000 EUR. Reglajul îl facem fie din transport (mașină, eventual facem car-sharing cu încă o persoană cunoscută care vrea să meargă cu noi în vacanță), fie din cazare.
Am renunțat la pachetele de vacanță în momentul în care fiica a fost suficient de mare încât să nu avem nevoie de all-inclusive, iar Aribnb a fost o „mană cerească”.
În prezent, vacanțele noastre se bazează pe descoperiri locale, preferând să luăm cazare doar pentru primele nopți într-un loc, urmând ca ulterior, pe baza recomandărilor localnicilor și a ceea ce aflăm la fața locului să decidem unde să ne deplasăm în următoarea perioada a sejurului.
Cred că acesta este și motivul pentru care avem mulți prieteni care abia așteaptă să împartă aceste experiențe cu noi, oferindu-ne astfel posibilitatea să închiriem o locație mai mare pe care să o împărțim (ex. costul per familie pentru o casă pe malul marii cu 4-5 dormitoare pe care le împărțim între 2-3 familii este mai mic decât o camera de hotel pentru noi trei).
Iarna mergem de obicei într-o zonă muntoasă pentru schi (Bulgaria, Slovacia, Germania, Austria), dar nu petrecem mai mult de 5-6 zile întrucât nu toți membrii familiei schiază. Buget maxim alocat = 2.000 EUR
Restul vacanțelor sunt de tip citybreak prelungit (4-5 zile) în capitale europene (1-3 / an). Buget maixm alocat = 4.000 EUR
Am pus la cheltuieli, în medie 4.500 RON, dar referință/țintă lunară ar fi cam de 1000 EUR.


Despre datorii, economii și investiții
Avem datorii (unii zic că sunt mari ?) dar le considerăm pe toate ca fiind bune, întrucât în afară de un leasing pentru mașină pe care l-am finalizat într-un an în loc de 5, toate împrumuturile, bancare și nebancare au fost folosite pentru investiții.
Voi menționa doar datoriile la bănci, întrucât celelalte sunt mai mici și aș preferă să rămână confidențiale:
- Credite imobiliare pe 25-30 ani = 5
- Valori credite cuprinse între 20.000 – 50.000 EUR (fiecare)
- Rate lunare = 3.300 RON
Ratele sunt achitate în întregime din chirii.
Venitul pasiv reprezintă ce rămâne din chiriile încasate după ce scădem ratele la credite și restul cheltuielilor aferente (taxe și impozite, asigurări, comisioane etc.).
Economii: Nu am făcut un obiectiv din economisire, dar la fiecare final de lună încercăm să alocăm fondurile rămase în investiții sau rambursări anticipate astfel încât să optimizăm modul în care folosim banii.
De obicei luăm o decizie majoră privind următorul pas în viață și apoi calculăm pașii intermediari.
Dacă este nevoie, punem o parte într-un fond câteva luni pentru o achiziție imobiliară, dar de obicei nu este cazul întrucât avem acces la finanțări în cazul în care apar oportunități.
Pe vremuri, am folosit idei precum diferite pușculițe pentru diferite bugete, iar veniturile erau împărțite procentual între aceste pusculite (fond urgență – 10%, fond investiții – 50%, fond economii – 20%, fond distracție – 10%, fond rezervă / erori de calcul / donații – 10%).
Am început cu mai multe pușculițe și am constatat că ne concentram mult prea mult pe cum să împărțim „sărăcia” (aveam discuții aproape în fiecare seară), în loc să ne focusăm pe creșterea veniturilor.
În cazul nostru a funcționat și funcționează să ne concentrăm pe creșterea veniturilor (de preferat pasive prin investiții) în loc să ne gestionăm drastic cheltuielile.
Investiții: Am investit și investim în imobiliare închiriate în București și în provincie. Este plasa de siguranță și viitoarele venituri de tip pensie. Am început din primii ani de căsnicie, prin preluarea unui imobil ca urmare a îngrijirii unei bătrâne și am crescut ușor-ușor, trecând prin multe situații atât plăcute cât și neplăcute și învățând în permanență.
Unii spun că am sacrificat primii ani, întrucât am reinvestit tot ce am câștigat. A fost greu neavând nici cunoștințe în domeniu, nici mentori și nici resurse financiare, dar cu timpul, întrucât știam amândoi limba engleză, am învățat despre strategii aplicabile în Occident și le-am adaptat la piața din România.
Cel mai mult am învățat din experiențele proprii, iar dificultățile ne-au întărit ca și echipa și ca și personalități. Am reușit să ne completăm reciproc și am avansat la situația din ziua de azi. Lipsa banilor ne-a forțat să apelăm la credite, dar și această variantă s-a terminat în momentul în care am atins plafonul maxim de îndatorare.
Problema a devenit oportunitate întrucât ne-a obligat să fim creativi și să găsim resurse financiare în afara creditelor bancare.
Continuăm investițiile imobiliare, într-un ritm mult mai relaxat comparativ cu anii de început. Avem în vedere 1-3 investiții imobiliare / an, ceea ce este extrem de simplu acum când avem atât cunoștințele cât și posibilitățile financiare necesare.
Cum a fost să faceți prima achiziție imobiliară?
(text reconstituit după ce am vorbit la telefon)
Am început cu o greșeală și anume, am cumpărat prima noastră garsonieră în care să trăim. Am cumpărat-o cu avans împrumutat de la rude și o donație de la părinți (pe care am insistat să o returnăm în vreo 10 ani) + credit ipotecar. Am băgat foarte mulți bani în renovare (și asta e o greșeală pe care o fac mulți români – bagă bani în amenajări care să-i țină până la moarte).
Cineva ne-a spus că din punct de vedere financiar am făcut o greșeală cu acea garsonieră și ne-a îndrumat așa:
Du-te în piață și caută alternative să o faci rentabilă.
Am dat în chirie garsoniera cumpărată și ne-am mutat cu chirie în altă garsonieră.
Garsoniera pe care am cumpărat-o avea 30 metri pătrați și rata de 200 euro.
A doua garsonieră (cea în care am decis să stăm cu chirie) era de 50 metri pătrați și chiria costa 180 euro.
Era un câștig mic, de doar 20 de euro, dar am prins gustul investițiilor imobiliare și ne-a dat sentimentul că se poate.
Când s-au întâmplat lucrurile astea fiică-mea avea 1 an, nu a fost ușor pentru că au existat și diferențe între noi doi, eu și soția mea.
În timp, fiecare și-a asumat rolul lui în cuplu – eu sunt pe partea de calcule și cifre, soția mea analizează și dirijează amenajările apartamentelor.
Acum, după ce am căpătat multă experiență, alocăm aproximativ 1 lună pe an pentru achiziție – amenajare – închiriere pentru o achiziție nouă, nu e ca un job full time. Și aia 1 lună e printre altele, nu ne ocupăm excluxiv de apartament în acel timp.
Concluzia mea
Am subliniat și mai sus ce mi-a plăcut cel mai mult la această familie, dar aș vrea să subliniez din nou curajul și faptul că nu toți pornim la drum învățați. Uneori, când asculți oameni care se pricep la un anumit lucru îți vine să spui: „Bine, bine, dar tu știi, tu ai experiență/ tu ești bun la asta.” Ca și cum pentru acei oameni a fost întotdeauna ușor.
Uităm, uneori deliberat, de efortul și greșelile prin care au trecut acei oameni. Efortul, perseverența, greșelile te duc înainte spre acel moment când nu mai contează greșelile, ci doar reușitele.
Și banii pe care îi faci în mod pasiv. 🙂
Ce frumos suna. Dar mi se pare foarte mica valoarea ratelor la cele 5 credite pe care le au. S-au gandit si la protejarea lor ca sa poata beneficia la pensie de cele N apartamente inchiriate? Imi place mult cum si-au impartit rolurile si e clar o familie foarte frumos inchegata. Voi investiga si eu ce credit mai pot lua pt o garsoniera. Sau astept criza sa scada preturile.Toate cele bune, frumoasa doamna!
a spus ca mai au si datorii ne-bancare, mai multe si mai mici. Probabil si imprumut de la rude/prieteni.
Roxana, cu protejare te referi la asigurari pentru apartamente? Nu am inteles exact.
Venit pasiv egal cu jumatate din venitul activ lunar este ceva rar intalnit. Felicitari pentru strategia aplicat!
doamna roxana asteptati criza daca aveti bani cash…in criza nu se mai dau credite asa usor
100 de lei haine si 100 sanatate.. nu prea suna a ziua de azi…
mie mi-ar placea sa ne povesteasca mai mult de investitiile imobiliare, cum le-au achizitionat, cum s-au mobilizat cu cautat/vizitat/decis achizitie, cum au facut calculele, cum organizeaza intretinerea si administrarea lor etc.
Am rugat sa ne raspunda in comentarii, sper sa primim raspuns.
Răspuns la întrebarea privind achizițiile și managementul imobiliarelor:
Achizițiile inițiale au fost parțial sentimentale, in sensul ca unele au fost făcute pentru ca ne-ar fi plăcut sa locuim noi acolo. Ulterior și in prezent, toate investițiile au la baza doar cifrele și povestea spusa de acestea: diferența dintre chirie și rata la banca precum și celelalte cheltuieli aferente sa fie pozitivă (cu cat mai mare cu atât mai bine).
Tot la început, înainte de prima investiție am făcut extrem de multe vizionari (probabil peste 100) și înainte de fiecare noua achiziție făceam câteva zeci. In timp am învățat aproape pe de rost zonele in care am investit, am ajuns sa ne cunoaștem cu mulți agenți imobiliari cu care am colaborat. De-a lungul timpului, agenții care urmăreau exclusiv un profit rapid s-au autoexclus din relația cu noi și au rămas doar cei serioși, cu care colaboram și astăzi.
Privind managementul, inițial ne-am ocupat noi, dar a devenit o corvoada pe măsura creșterii numărului imobilelor. Nevoia ne-a împins sa căutam soluții și am fost dezamăgiți ca la acel moment nu am găsit o firma serioasă care sa se ocupe de partea de management. Așa ca am apelat la prieteni și cunoștințe, contra unor comisioane, ulterior inclusiv la agenți imobiliari care in timp au făcut din managementul Proprietăților o activitate full-time. In prezent, managementul tuturor proprietăților noastre este asigurat de astfel de persoane. Prin management înțeleg: relația cu chiriasii, rotirea chiriasilor, reparații și renovați când este cazul. Pentru toate aceste servicii (exclusiv costurile cu reparațiile / renovările) plătim 10% din valoarea chiriei lunare / proprietate.
Inchiriati imobilele in regim hotelier sau pe termen lung ?
Pe termen lung.
Pt mancare doar 1200 pe luna pt 3 persoane e extrem de putin. La fel pt haine 100 lei/ luna este iar prea putin. Sumele sunt nerealiste.
Sunt partial de acord cu tine, dar depinde, nu e bine sa ne dam cu presupusu daca nu cunoastem situatia.
Nu toti mananca exclusiv in oras, sunt si oameni care isi gatesc acasa, si poti face o economie semnificativa.
Unii mananca mai putin, sau mai „prost”.
Fiecare cu deciziile lui.
Se mentioneaza ca mananca pe la prieteni la restaurantele lor si in sistem barter.
Pingback: Bugetul familiei #5: Cum își cheltuiește banii o familie nonconformistă din Brașov • Natalia Dabija
[…] Bugetul Familiei #3: Pe ce-și cheltuie banii o familie din București (+cum îi investește în imo… […]
Ceea ce nu am inteles eu, poate nu am citit cu atentie este cate imobile au in chirie? sa fie 5( am vazut ca atatea credite imobiliare/ipotecare au mentionat) si din inchirierea acestora 5 sa obtina cei 4800lei/ luna? in cat timp le-au achizitionat pe toate? si eu sunt de acord ca imobiliarele pot fi o sursa pasiva de venit destul de buna.