Mi-au plăcut atât de mult mărtișoarele Verei de la Adrianart, că am prins aripi și am scris o povestioară. E despre Mornăica, o pisică albă și pufoasă care a învățat să iubească ploaia. Cum vine asta? Păi citește și vezi. Iar dacă vrei să și comanzi (mărtișoare, ce altceva :D?), contacteaz-o pe Vera în privat pe facebook, pe link-ul de mai sus. Eu îi mulțumesc în felul ăsta pentru cel mai fain logo din lume, de care mă minunez și acum cât scriu.
************
Stătea lipită cu boticul de geam. Afară – pic, pic – ploua mărunt și des. Caloriferul călduț o făcea să toarcă și să mormăie de plăcere, dar totuși nu mai ieșise afară de atâtea zile…
–Oare ce mai fac prietenii mei melcii, se gândea. Ah, ce urăsc ploaia! Din cauza ploii, nu pot să mă joc cu ei…
Se temea foarte tare că o să ajungă cu lăbuțele moi într-o baltă. Nu suporta treaba asta. Nu îi plăceau nici firicelele ude de iarbă sau crengile pomilor care se scuturau peste ea. Nici nisipul ud și nici noroiul nu o încânta. Nisipul uscat e mult mai amuzant!
Nici nu a observat când Lipiciosu’, melcul cel verde, s-a cățărat încet (ca un melc, de!) pe geam și a ajuns chiar aproape de boticul ei.
–Hey, ce faci? Ieși un pic afară! Știu că nu-ți place ploaia, dar hai să vezi cum ne distrăm noi!
Geamul era deschis și a auzit tot. Și oricum știa pentru ce a venit prietenul ei la ea.
–Ufff, cum să mă duc pe ploaia asta afară?? Dacă-mi ud blănița, dacă mă zgribulesc toată de frig și umezeală? Dacă vine o ploaie și mai mare?
Gândurile o duceau departe într-o lume sumbră, iar prietenii o așteptau afară. Și-a făcut curaj și a ieșit. Doar datorită lor.
Se jucau amândoi într-o baltă. Deși erau foarte entuziasmați și se distrau grozav – se vedea pe chipurile lor – s-au oprit din joacă să o salute. Și lor le era dor de ea.
– Salut, Mornăico! Tare ne bucurăm să te vedem!
-Mrrr, și eu…dar aș fi fost mult mai bucuroasă să vă văd în casă!
-Și în ploaie e distractiv! Ia să vezi!
Și au revenit la jocul lor, cu gândul să o ademenească și pe ea. Mai întâi, și-a luat fiecare câte o petricică mică și o aruncau în mijlocul băltoacei. Cine făcea mai multe inele pe apă, acela câștiga. Apoi au inventat niște mini-undițe și se prefăceau că prind pește.
– Ohhh, ce greu e peștele ăsta! Haideți, ajutați-mă și voi să îl scot.
Au scos peștii imaginați și s-au apucat să facă baraje. În unele locuri puneau o crenguță și se oprea nițel apa, în alte locuri puneau o pietricică, pe care apa să o ocolească. Au găsit pe lângă casă și un colțar din tinichea, din care au făcut un pod peste apă și au trecut câte unul peste pod.
-Dar câte jocuri știu ei! Și toate sunt cu apă! Apă care mie nu îmi place deloc… Că îmi ud blana și iar mă zgribulesc toată…
Era cât pe ce să se lase pradă gândurilor ei negre, când pe cer a apărut curcubeul! A ridicat ochii în sus când a apucat-o un căscat pisicesc și atunci l-a văzut.
Se vedeau clar toate culorile și îi insufla poftă de joacă și de viață! Îi venea să se urce pe el, așa cum prietenii s-au urcat pe podul de tinichea mai devreme…I-ar fi plăcut cu siguranță, mai ales că părea să fie și cald.
Ea l-a văzut prima, dar nu mai conta. Era un curcubeu special, pentru că-l împărțea cu prietenii ei!
–Până la urmă, ploaia nu e așa de rea! spuse ca pentru sine, încă nu era gata să recunoască în fața tuturor…
************
Tu iubești ploaia?
Mandra sa va cunosc pe amandoua!!!!!!
Ce onoare sa aud asta, draga Pam Pam! Multumesc! Si noua ne plac salvarii tai :D!
Ce mult mi-a placut povestea! Ai scris tare frumos <3. Iar martisoarele sunt intr-adevar wooow! Foooarte fain!
Si ziceai de logo – cel cu ochii e facut tot de ea? Intreb pentru ca ma tot gandesc sa-mi fac si eu, dar inca nu stiu unde.
Multumesc mult, Alexandra! Da, Vera mi-a facut logo-ul cu ochelari :).
Frumoasa povestioara, Natalia! ✨Frumoase sunt si mărțișoarele, minunate chiar! ✨🐱🐌🐌🌧🌈
Logo-ul tău este interesant, îmi place mult.
O zi frumoasa! Pentru cei cu imaginație, viața este cu adevărat minunata: energia lor buna atrage binele si lumina.
Merci mult, Ingrid, pentru cuvintele bune! Ma bucura foarte mult vizitele tale!
Ah ce plăcere să te descopar ce mult m-a incantat povestea! ❤ Mărțișoarele Verei sunt pe măsura povestioarei. În grădină erau și floricele drăgălașe, nu-i așa? Iar pe vulpea somnoroasă nu a băgat-o nimeni în seamă, dormea în vizuina ei 🙂
Daaa, Vera are si vulpi si lupi si tot felul de animalute dragute! Chiar si arici! Toate ar merita cate o poveste!
jucăușă și amuzantă poveste! mărțișoarele sunt adorabile
Îmi place cum ai croşetat povestea pe baza mărţişoarelor Verei 🙂 Mie îmi place norişorul cel mai mult şi mai mult!
Wow, ce articol deosebit! Imi place foarte mult modul inedit in care ai ales sa prezinti aceste martisoare faine- chiar ai talent la scris, felicitari! Mai asteptam si altadata asemenea povestioare originale 🙂