Se freacă la ochi, nu mai ştie ce îi place şi ce nu. Se apucă de o joacă, o lasă în câteva milisecunde. Îmi este clar că îi este somn. O culc pe canapea, cu sânul în gură. Adoarme aproape imediat, iar în clipa următoare mă sustrag să mai stau şi eu la calculator.  Nu citesc mai mult de 3 rânduri dintr-un articol, că o văd ridicată-n fund. Mă strigă în felul ei bebeluşesc să îmi dea de ştire că s-a trezit. Las totul şi fug la ea. Îmi simte răsuflarea, adoarme aproape imediat la loc, cu un ochi semideschis, de veghe asupra mea. Nu e nevoie să îi dau sân să o readorm, dar e musai să stau lângă ea.

Ea este Lia, fetiţa mea de fix 8 luni.

Cum mai e Lia? Este foarte curioasă şi atentă la tot ce se întâmplă în jurul ei. Se mişcă mereu şi abia aşteaptă să mai apuce ceva, să guste chestii sau să se caţere. Noi îi mai spunem Veveriţa. Nu-mi imaginam că vreun copil poate să fie mai curios decât Tudor. Dar da, se poate. Şi nu numai că e curioasă, dar nu se lasă uşor de lucrurile pe care şi le pune în gând şi ştie cum să ceară ce vrea. Mă trage de mână sau picior când vrea să o iau în braţe. Suge scurt două degete când vrea să îmi spună că îi este foame. Recent m-am prins că asta e semnalul ei de ‘Hey, îmi daţi şi mie ceva de mâncare azi?!’

Este un bebeluş liniştit, care nu prea plânge, dar şi foarte activ în acelaşi timp. E o provocare să o speli la fund la chiuvetă, fără să dăm jos tot ce e pe acolo.

Între 7 şi 8 luni i-au ieşit 2 dinţi, primii 2 dinţi! Încă un motiv să semene cu o veveriţă. Îi place să roadă cu ei tot ce prinde, dar, în special, vreun deget de-al meu. Îi place să mănânce şi se uită lung la noi atunci când mâncăm ceva fără ea. A gustat până acum fructe, legume fierte, iaurt şi ceva carne. Pe toate le studiază, le pipăie, le mototoleşte în mână şi le bagă în gură cu mult tact. Nu acceptă să îi dau eu cu linguriţa, vrea să se descurce singură.

Îl iubeşte mult pe Tudor, la fel ca la 4 luni. Se luminează foarte tare la faţă şi e numai un zâmbet când îl vede. Abia aşteaptă ca el să îi vorbească, să sară sau să facă ceva, orice. De ceva timp, a început să reacţioneze când Tudor îi smulge jucăria din mână. Se supără şi plânge sau trage jucăria la ea şi nu se lasă cu una, cu două. Parcă îi văd în câteva luni cum se vor bate de la jucării. Îi mai place să roadă fermuare şi tot felul de şnururi. O atrage foarte mult mătura. Şi e pasionată de toate murdăriile minuscule de pe covor. Hm, poate e cazul să fac vreo legatură între astea două?!

Îi place mult să se uite pe geam, la ce se întâmplă afară – cum se mişcă frunzele, iarba, cablurile sau cum sare Tudor în trambulină. Uneori poate să stea minute în şir să se uite cum soţul meu coseşte iarba.

E matinală, ca tati al ei. Nu ca mine, nu. Aşa că dimineaţa între 5:30 – 6:30 facem schimb de copii – eu mă duc la Tudor care doarme până pe la 7:30- 8:00, iar soţul meu o ia pe Lia în primire. Pe parcursul zilei adoarme uşor şi de multe ori pe zi. Cel mai mult îi place să adoarmă cu o mână în gură şi cu a doua mână să mângâie pe mine pe faţă, pe nas, pe ochi, în special.

Are o piele fină şi pufoasă cum nu mai există altceva mai pufos pe lumea asta. Ador să o ţin în braţe dezbrăcată şi să îi simt din plin pielea. Ador să îi strâng în palme pumnii mici, pufoşi şi ei. E ca un fel de terapie pentru mine.

Stă bine în fund de pe la 7 luni, merge de-a buşilea de ceva timp şi tot de atunci a început să facă exerciţii de tonifiere a picioarelor. Se ridică în picioare sprijinindu-se de noi, de vreun dulap sau scaun şi face un fel de aşezări. La 8 luni fără o săptămână a urcat prima treaptă în viaţa ei. Iar în câteva zile de exerciţii, a urcat 7 trepte laolaltă, tot prima oară în viaţa ei.

E tare Lia noastră, nu-i aşa?! 🙂

♥ Dacă vreţi să fiţi la curent  cu ce mai face Lia, vă invit să daţi Like paginii de Facebook sau să vă abonaţi la newsletter cu ajutorul butonului Follow. ♥