De când lucrez pe cont propriu, acel Nu se poate din articolul lui Valentin despre 10 atitudini care te mențin sărac îmi dă de furcă de multe ori.

Nu se poate să faci bani din blogging. Nu se poate să scrii onest când o faci pentru bani. Nu se poate să scrii din suflet atunci când vrei să trăiești din asta. Nu se poate să ieși în față până nu ai nu știu câți cititori pe lună.

Nu se poate. Nu se poate. Nu se poate.

Povestesc despre mine, dar știu că orice om care o ia pe un drum nou, nebătătorit aude o mulțime de Nu se poate la noi. De la rude, de la vecini, de la bătrâni și tineri, de la străini, de peste tot. Zic la noi, pentru că în alte părți nu știu cum e.

Nu se poate, maică!

Când aud vorba asta mai întâi îmi vine să mă răzvrătesc și să strig:

Ba se poate, lasă că vă arăt eu vouă!

Știu că nu e o poziție tocmai ok, știu că nu ar trebui să dovedesc nimănui. Partea bună e că sentimentul de răzvrătire mă pune la lucru, de parcă aș vrea să le arăt acelor cârcotași că Se poate.

Alteori, însă, recunosc, acest Nu se poate mă pune la pământ. În momentele mele de nesiguranță, când mă întreb dacă fac bine ce fac, acel Nu se poate se arată țanțoș în prag și îmi spune:

Ei vezi, ți-am zis eu că nu se poate!

Scriu acest text dintr-o frustrare personală, dar știu că ne-ar ajuta pe toți să înțelegem acest mesaj și să îl distribuim mai departe.

Haideți să ne schimbăm perspectiva!

Haideți să credem unul în celălalt. Haideți să nu ne mai descurajăm unul pe altul. Mai ales că atunci când te plângi de ceva sau povestești despre greutățile prin care treci, nu cauți o soluție. Nu vrei ca cineva să te aducă pe pământ, spunându-ți verde în față că Nu se poate.

Nu vrei ca cineva să o facă pe scepticul. Vrei doar să te audă. Atât.

Restul le rezolvi chiar tu.

Haideți să ne alegem cuvintele. Haideți să vedem ce putem face cu ce avem. Haideți să nu mai lăsăm mâinile în jos a delăsare înainte de vreme!

Și dacă noi ne-am convins că nu se poate, haideți să îi lăsăm pe alții să se convingă și ei (sau să ne convingă pe noi de opusul).

Știu că acel Nu se poate vine din pornirea că vreau să îți fac un bine. Uneori vine din frică.

Nu vreau ca tu să faci aceleași greșeli ca mine.

Deși uneori e bine să înveți din greșelile altora, generalizarea Nu se poate care iese din gura multora nu are cum să ajute.

Pentru că e o generalizare.

Pentru că de multe ori, acel om nici măcar nu știe ce planuri ai și ce vrei să faci. Pentru că acel om nu-și face timp să te asculte. El are soluția și răspunsul gata.

De ce ne-ar face bine să renunțăm la Nu se poate?

Dacă l-am lăsa la o parte, am fi creativi și deschiși să ne ajutăm. Am fi deschiși să primim idei noi. Am fi curioși să vedem cum face celălalt. Am putea să ne reparăm greșelile și să reușim și noi.

Dacă am renunta la Nu se poate, am fi mai optimișți. Am fi mai curajoși.

Am crea împreună știind că fiecare își are locul lui și am renunța la descurajare și competiție.

Dacă am renunța la Nu se poate, am crede că Se poate și am face. Am reuși să facem bani, am reuși să ne îndeplinim vise care par irealizabile. Am reuși doar pentru că am crede cu adevărat în acele vise și am acționa ca atare.

Uneori am greși, dar tot ar fi util.

Dacă l-am îmbrățișa pe Da, se poate am fi o societate prosperă, care crede în sine și care crede în puterea de creare a fiecărui om.

Și am duce-o cu toții mai bine.

Ce zici acum, se poate?