Dacă m-aş apuca să vă povestesc despre cât de fericită am ajuns acasă după a doua întâlnire a clubului de carte, o să spuneţi că exagerez.

„- Nu-i posibilă atâta fericire din… nimic”, aţi zice. „Ba-i posibilă!”, aş riposta eu şi aş declara că Joi e ziua mea de fericire. Nu orice joi, ci anume ultima joi din lună, când ne adunăm în club să vorbim despre cărţi. Chiar dacă în ultimele 24 de ore înainte de întâlnire am tot primit mesaje cu „nu mai pot să ajung”, chiar dacă am fost parcă prea puţine, eu tot m-am simţit foarte bine (de bine ce m-am simţit, mi-a ieşit şi rimă 🙂 ). Pentru că îmi place enorm de mult să descopăr dedesubturile unei cărţi. Mai mult decât îmi închipuiam. Îmi place să cunosc oameni noi şi să văd cartea prin ochii acelor oameni. Îmi place să întorc fiecare scenă pe toate părţile să fiu sigură că nu-mi scapă nimic. Sigur că îmi scapă, că toate-s relative şi interpretabile. Dar tot acest proces îmi place foarte mult.

Cum a fost, totuşi, la a doua întâlnire a clubului de carte?

La a doua întâlnire am discutat despre „Vânătorii de zmeie” de Khaled Hosseini. Pe Bookhub.ro am găsit o recenzie frumoasă pentru această carte – dezvăluie atmosfera din carte exact cât trebuie şi păstrează, totodată, suspansul. O puteţi găsi aici. Mă voi feri şi eu să dezvălui acţiunea, ca să vă las să o savuraţi pe îndelete, în caz că vreţi să o citiţi.

…Uf, cartea asta a stârnit multe lacrimi şi senzaţii de inimă strânsă în fiecare dintre noi. Şi a ridicat multe semne de întrebare. Nu am plâns chiar acolo la bibliotecă :), dar întrebările le-am trecut prin filtrul personal, aşa că a rezultat o discuţie foarte interesantă.

Cine dintre noi ar fi putut să dea dovadă de atâta devotament pentru un prieten asa cum Hassan i-a fost devotat lui Amir? Cu ce personaj am vrea să ne întâlnim din carte şi ce am vrea să îi spunem? De unde vine felul de a fi a lui Assef – s-a născut cu agresivitate în sânge sau a dobândit-o pe parcurs? Astea au fost câteva dintre întrebările pe care le-a dezbătut.

Am mai discutat despre scenele care ne-au marcat cel mai mult – cei care aţi citit cartea ştiţi că sunt acolo câteva scene care nu te lasă să adormi prea uşor. Ne-am întrebat care a fost momentul zero de ruptură în relaţia lui Amir şi Hassan. Sfârşitul cărţii ne-a mulţumit oarecum pe toate, chiar dacă nu a fost un „happy end” demn de filmele americane. Zâmbetul desprins de pe faţa baiatului lui Hassan – Sohrab – a fost suficient cât să ne dea de înţeles că greşelile pot fi îndreptate, într-un fel sau altul.

Ce facem la a treia întâlnire?

La a treia întâlnire, ne mutăm din Afghanistanul anilor ’80 în America anilor ’60 cu ajutorul lui John Steinbeck şi a lui carte „Iarna vrajbei noastre”. Aţi observat ce putere au cărţile să ne plimbe din ţară în ţară şi din vremuri în vremuri?

Pe 25 Mai, de la 10:30, pe pufurile comode ale bibliotecii Emil Gârleanu, povestim despre “Iarna vrajbei noastre”. Detalii de înscriere aici.

O carte despre transformarea prin care trece omul în goana după bani, care m-a surprins cu notele excelente de ironie existente cam în toate dialogurile. Preiau câteva rânduri de pe mihalca.ro, ca să vedeţi mai exact despre ce e. Eu mai am de citit 2/3 din ea.

„Povestea prezintă frământările unui om corect într-o societate care aplică toate metodele posibile, mai puțin cele etice. Urmaș al unei familii cu tradiție, și dintre cele mai renumite – cea a vânătorilor de balene – Ethan Hawley este acum vânzător într-o băcănie. Cu averea pierdută de către tatăl sau în timpul crizei, personajul este un fel de intelectual trimis la ocnă. Nu că nu ar face treabă bună. Firește că face. Marullo, patronul băcăniei – un mafiot italian emigrat ilegal în SUA – este foarte mulțumit și totodată surprins că Ethan nu încearcă să-l fure la mica ciupeală. Atunci când ai ajuns la o anumită dezvoltare personală și intelectuală, iar viață te aruncă în direcția opusă celei pe care ți-ai fi dorit-o, nu ai cum să nu ai frustrări, supărări, insomnii și chiar gânduri ciudate cum ar fi acela de a sparge o bancă.”  Recenzia întreaga este aici.

Zilele următoare voi face şi evenimentul de facebook unde voi include detaliile de înscriere. Iar până atunci, vă puteţi înscrie pentru întâlnirea de pe 25 Mai la adresa de email blog.pepiciormare@gmail.com. Later Edit: Aici este evenimentul de facebook cu toate detaliile!

M-aş bucura foarte mult  să vă alăturaţi clubului nostru! Eu, una, abia aştept întâlnirea!

♥ Dacă vreţi să fiţi la curent cu noutăţile despre clubul de carte, vă invit să daţi Like paginii de Facebook sau să vă abonaţi la newsletter cu ajutorul butonului Follow. ♥