Acum 10 ani stăteam pe un peron de gară din Chişinău. În şlapi albaştri de cauciuc, pantaloni scurţi kaki, ca de safari, şi un top în dungi colorate, prea scurt pentru gusturile mele de acum. Aveam breton, eram roşcată şi îmi purtam părul prins în coadă, la spate. Ai mei – fratele şi cumnata – erau cu mine, mă conduceau la gara de unde urma să iau autobuzul spre Bucureşti.
Lucrasem un an contabil junior într-o firmă mică, privată. Şefa firmei mă aprecia. Mă rog, atât cât putea ea să aprecieze o biată studentă. Aveam un locşor călduţ pentru un om care abia terminase facultatea. Viitorul meu suna bine. Cel puţin pe plan profesional.
Însă în momentul când am păşit în acea gară, nu mai aveam job. Mi-am dat demisia cu 2 luni înainte să plec la drum. Am lăsat în spate tot ce aveam stabil – serviciu, părinţi, susţinerea fratelui, o chirie drăguţă pe care o împărţeam cu prietene – şi am urcat într-un autobuz de noapte. Biletul era într-o singură direcţie. Nu prea mai exista drum înapoi.
De ce?
L-am întâlnit pe el. Tot din Moldova, proaspăt absolvent şi el, doar că stabilit la Bucureşti. Relaţia noastră dura de vreo 7-8 luni sau poate mai mult, dar era o relaţie la distanţă. Ne vedeam cam o dată la 2 luni pentru 2-3 zile. Aici e buba. Nu îl cunoşteam cu adevărat. Nu ştiam exact la ce mă duc, nu aveam un serviciu la Bucureşti, iar acasă tocmai renunţasem la job.
Şi totuşi, am îndrăznit. Am lăsat tot şi am plecat şi nu m-am uitat niciodată cu regret în urmă. De fapt, nici nu vreau să mă gândesc ce viaţă aş fi avut acum, dacă nu m-aş fi hotărât să fac acest pas.
Revin des cu gândul la etapa asta din viaţa mea. Iar atunci când Webstock mi-a servit întrebarea – Ce experienţă din trecut ţi-a transformat prezentul? – n-am mai putut să o evit. Exagerez, nu mi-a pus nimeni pistolul la tâmplă :). Dar am ţinut să scriu un articol pe care chiar să îl citeşti. Nu doar să ridici din sprâncene: „Iar un articol despre Webstock?!”
Am făcut şi greşeli care mă afectează şi-n prezent. Însă locul lor nu e aici. Azi vreau să mă uit la partea bună a lucrurilor. Vreau să zic mulţumesc pentru ce am.
Tu ce făceai acum 10 ani? Ce decizie de atunci ţi-a modelat prezentul? Spune-mi în comentarii!
Dacă, totuşi, n-ai aflat încă cum a fost la Webstock – cel mai mare eveniment de Social Media de la noi, am strâns aici câteva articole faine care povestesc la obiect, nu pe alături, ca mine. Deşi, dacă stau să mă gândesc, mie cel mai mult îmi plac evenimentele care mă inspiră, care mă răscolesc. Iar Webstock, cu întrebarea asta, exact asta a făcut.
Webstock 2017, în cifre M-a distrat articolul ăsta, foarte uşor de urmărit şi foarte interesant în acelaşi timp.
Cum să reușești după ce 15.848 de oameni te-au refuzat. Lecții de viață la Webstock 2017 Ina ar putea să scrie despre orice şi eu tot aş fi la ea pe blog să o citesc. De data asta mi-a plăcut cum a subliniat ideile principale din prima parte a conferinţei.
Lecții de jurnalism la Webstock 2017 Şi mie mi-a plăcut foarte mult Cristina Bazavan.

Photo preview by ian dooley on Unsplash
Minunat articolul. Imi place sa aud povestile de viata ale oamenilor. M-ai pus pe ganduri 🙂
Multumesc! Dar tu ce faceai acum 10 ani? Nu mi-ai spus. 🙂
Acum 10 ani abia îl întalnisem de 2-3 săptămâni pe soțul meu. Și dacă nu plângeam astăzi la articolul pe care îl am în draft, sigur plângeam la al tău. :)))
Am citit acum articolul tau! Ce frumos l-ai scris! Pacat ca nu ai plans la al meu totusi… Era un motiv de mandrie pentru mine :)).
Acum 10 ani, eram deja in Bucuresti de 1 an.
Eu am doua momente importante care mi-au schimbat parcursul vietii:
– martie 2005, cand le-am zis in treacat alor mei de burse Erasmus la care nu as fi visat din cazua banilor, si tatal meu a zis sa incerc si daca sunt acceptata vedem ce facem cu banii. Si am obtinut bursa iar in septembrie 2005 plecam in Franta pentru 9 luni (1 an universitar)
– adoua a fost in iulie 2006 cand am decis sa nu raman in Craiova (unde facusem facultatea) si am plecat in Bucuresti sa ma angajez. Am fost vreo 2 luni la interviuri, am stat pe la prietenele cunoscute in Franta dar care facusera facultatea in Bucuresti, iar din Septembrie 2006 m-am mutat cu chirie si am inceput serviciul. De atunci parca am inceput o noua viata, o viata mai buna, cel putin asa o vad eu.
Ce tare! Cica exista o carte, „4 3 2 1” se numeste, care te pune pe ganduri cum ar fi fost viata ta, daca in momentele de rascruce o luai pe alt drum. Nu am citit-o inca, dar mi-a dat o idee de articol. Sper sa am timp si curaj sa vorbesc despre asta in curand. 🙂
Pingback: În spatele cortinei | Secţiune nouă pe blog • Natalia Dabija
[…] Ce experienţă din trecut ţi-a transformat prezentul? Sau cum m-a răscolit Webstock […]