***Acest articol este susținut de platforma de educație financiarā Money Bistro. Cu seria de articole #BugetulFamiliei, aduc în față familii de la care învățăm despre cum să ne gestionăm banii. Din acest episod vei afla cum trăiește o familie de mici antreprenori cu doar 30% din venituri, având și cheltuieli cu un copil de școală.***

Bugetul Familiei are și 2 secțiuni speciale:

• Sfaturi din partea comunității pe marginea bugetului și
• Sfaturi și idei din partea mea.

Orice persoană care-și face public bugetul aici (anonim) se poate bucura de acest ajutor.

Dacă vrei și tu să contribui la seria #BugetulFamiliei (cu sau fără sfaturi, e alegerea ta), scrie-mi pe contact@nataliadabija.ro pentru a-ți trimite chestionarul. 

Dacă nu ai un buget lunar, îți recomand să ții o lună evidența cheltuielilor și a veniturilor ca să poți să îți analizezi situația.

Tadaa, vă invit să cunoașteți povestea de astăzi:

Mă numesc Sorina, am 42 de ani și avem o familie formată din 3 persoane. Eu, soțul și fetița – 11 ani. Locuim în București într-un apartament luat cu credit CHF cumpărat în 2008 la un preț imens.

Sunt expert contabil. Chiar dacă am studii economice, școala te învață cum să calculezi și să plătești taxe, nu să îți gestionezi banii.

Pe lângă firma de contabilitate autorizată CECCAR, mai am un magazin în piață cu articole copii și produse AVON (când sunt la magazin mă relaxez și când mă duc la marfă consider că sunt la sală), iar soțul face instalații sanitare.

Nu suntem angajați, ci mici antreprenori, care ne desfășurăm activitatea pe 3 firme.

Eu nu mai sunt salariat din 2016, soțul din 2017.

Ca și venit mai avem o garsonieră închiriată și alocația copilului. 

Firmele sunt împărțite așa, eu – două, el – una (nu am vrut să amestecăm lucrurile și îmi este și mie mai ușor să le lucrez pe fiecare în parte nu pe analitice).

Pe fiecare dintre activități și firmă avem câte un salariat.

Veniturile lunare diferă, dar cel mai puțin într-o lună avem un venit cumulat de 13.000 lei.

Media cred că este 15.000-16.000/lună.

Acesta este doar venitul, bugetul este de 4000 lei. De ce doar atât?

Am pornit de jos, de la salarii mici, am avut rate care ne-au depășit salariile la un moment dat și am trăit doar din ce făceam suplimentar.

Am considerat de comun acord că 2000lei/lună este un salariu minim pentru o persoană.

În 2007 câștigam împreună aproximativ 1500eur/lună și nu ne ajungeam de la un salariu la altul. Motiv pentru care am stabilit să facem creditul pentru casă.

Credit prin care am îndatorat toată familia extinsă. Credit care ne-a schimbat viața.

Metoda de organizare a banilor

Pun banii în plicuri pe data de 01 a lunii și iau din ele zilnic în funcție de ce am cheltuit.

Folosesc lunar 4 plicuri, în acest caz îl menționez pe Adrian Asoltanie de la care m-am inspirat anul trecut. Și înainte minimizasem cheltuielile familiei, dar nu aveam o evidență strictă.

Cum și-a împărțit această familie cheltuielile pe plicuri

Plicul 1 – Pentru educație

Folosim banii pentru meditațiile fetei la engleză (60*4 ședinte/lună) +50 lei baschet. Face baschet la o școală din apropiere. Doi profesori pensionari fac baschet cu copiii, iar banii sunt efectiv pentru minge, materiale și tricouri -chiar a fost singur activitate pe care a făcut-o și în pandemie.

Fata mai face dansuri la Clubul copiilor Sector 3, dar costurile sunt suportate de primărie.

Pe perioada verii nu face meditații la Engleză și banii care se strâng îi folosim pentru rechizite și manuale în luna Septembrie.

Eu am cursuri de specialitate anuale la CECCAR plătite de firmă. Când lucrez acasă, mai ascult podcast-uri sau caut ce am nevoie pe internet.

La fel și soțul.

Internetul este o sursă de învățat gratis, dacă nu te pierzi în jocuri.

10 lei sunt pentru gazeta matematică lunară a copilului (acum s-a făcut 12, dar 2 lei pot rămâne din altă parte).

La anul cred că începe și franceza și o să suplimentăm suma de meditații. Limibile străine sunt singurele la care nu o putem ajuta.

Copilul l-am avut la creșă de stat, grădiniță de stat și acum este la școală de stat, care are și afterschool suportat de primărie.

Au fost ani în care am plătit partea de afterschool.

Din ce am sesizat de-a lungul timpului, la stat este personal mai pregătit, iar la particular sunt condiții mai bune, dar este mult personal necalificat.

Am ales condițiile de la stat.

Plicul 2 – Cheltuielile vitale

Acesta se sub-împarte în:

• 1000 lei supermarket și alimente,
• 100 lei masa de prânz (nu prea luăm masa în oraș, foarte rar când nu apuc să-i las copilului mâncare, iau ceva de la un fastfood din apropiere),
• 100 lei medicamente, slavă domnului nu prea este nevoie să-i consumăm fiindcă înafara de paracetamol și nurofen ocazional nu prea este cazul de așa ceva),
• 100 lei igienă și
• 100 lei detergenți + altele.

Menționez că pentru supermarket am aplicația LIDL și produsele de igienă și detergenți le cumpără din DCN. În funcție de necesități, mă duc la 4-6 luni și iau cantitate mai mare de detergenți și produse de igienă. De asemenea și din LIDL iau produse care nu sunt perisabile la ofertă.

Am două frigidere și o lada frigorifică care mă ajută să iau mult și ieftin. Conserve, ouă, carne de porc de Crăciun și câte un pui de țară am de la mama.

Părinții mei sunt la 150km de București, dar apucăm să ajungem la ei în medie de 6 ori pe an.

Un weekend pe vară mă duc la mama să facem zacuscă și bulion.

Ce nu are ea în grădină cumpărăm de la un târg săptămânal unde legumele sunt și la 30% din prețul legumelor aflate în piețele din București.

Am în apropiere și Kaufland și AUCHAN, dar le evit. În Auchan este spațiu mare și pierd mult timp, Kaufland are circuit distinct pe clienți și până nu treci printre toate rafturile nu ajungi la case, ceea ce mă enervează maxim.

Mai întrăm în Mega după pâine pentru copil sau vreun produs care nu-mi place în LIDL, dar destul de rar.

Legumele și fructele le luăm din piață (magazinul îl am intr-o piață din Sect 3 și ajung la două zile acolo) și știu cine este producător și cine samsar.

Nu ne plac fructele extrasezon (au preț mare și gust de iarbă). Aici foarte mult mă ajută gătitul acasă și fac asta frecvent.

Gătesc duminică după amiază, ca să avem mâncare măcar până Miercuri/Joi săptămâna viitoare.

Unii se relaxează, alții muncesc. Apă nu cumpărăm. A montat soțul un fitru 3M la bucătărie și folosim apă de la robinet, filtrată. Înlocuim cartușul periodic, dar asta este treaba soțului. Pentru sănătate ne bazăm pe asigurările de stat pe care oricum le plătim, plus maxim o ecografie pe an (banii rămân de la medicamente).

Nu avem vicii de tutun sau alcool.

Rareori mai cumpărăm câte o doză de bere, dar intră la supermarket. Vin avem pe stoc primit și neconsumat (atât îmbuteliat, cât și de țară, de la părinți). Sucuri nu bem. Dulciurile sunt pasiunea noastră.

Plicul 3 – Cheltuieli cu casa

Cheltuieli cu locuința avem așa:

1. Rată la garsonieră 650 lei (am luat un credit de avans pentru apartamentul în care stăm cu ipotecă pe garsoniera care este închiriată). Aș avea bani să achit acest credit în acest moment, dar pentru apartamentul în care stăm avem proces de dare în plată.

Nu știu ce mă așteaptă, așa că prefer să avem ceva lichidități în caz de rezultat nefavorabil. În garsonieră, deși am stat 13 ani, nu ne mai putem întoarce (efectiv nu mai încăpem).

Momentan la apartament, pe perioada procesului, ratele sunt suspendate.

Ca și idee, în 2008 am avut o rată inițială de 1800 lei, acum suntem pe undeva pe la 4500lei.

2. Gaze 100 lei

3. Lumina 100 lei (la astea două mi-am bugetat în funcție de consumul pe ultimele 12 luni luat din online),

4. Impozit la cele două imobile 35 lei/lună și asigurare obligatorie 30 lei/lună

5. 130 lei RDS(internet, cablu și 3 abonamente de telefon câte unul pentru fiecare)

6. 135 lei/lună întreținerea la bloc (am făcut o medie în baza chitanțelor păstrate).

Cheltuieli de transport nu avem (fiecare conducem câte o mășină ale cărei cheltuieli sunt suportate de firmele pe care le avem.)

Eu am un LOGAN MCV pe gaz + benzină cu care car marfă sau mă deplasez la clienții la care am contracte de contabilitate, soțul – un Opel pe motorină cu care se deplasează (și cară sculele) la clienții unde face lucrările de instalații sanitare.

V-am scris și mărcile mașinilor ca să înțelegeți că, și aici, fiind pe firmele noastre, ne-am gândit la varianta cea mai ieftină și cea mai eficientă pentru noi.

Mașinile pentru noi sunt investiții și niciodată nu le-am cumpărat pentru prestanță.

Am mers mult cu mijloacele de transport, fiindcă era o varianta mai ieftină decât mașina (momentan nu fac față activității fără mașină). Încă mai cunosc traseele mijloacelor de transport din București.

Cred că dacă cineva ar merge cu transportul în comun, abonamentul la STB este 50 lei/luna și la Metrorex 70 lei/lună. Banii ăștia cred că i-ar putea avea oricine reducând din alte rubrici.

Plicul 4 – Diverse

Diverse, care se împarte în:

• 100 lei evenimente – se strâng acolo în caz de nevoie de vreun botez, turtă etc.

• 250 lei haine/încălțăminte(ne cumpărăm cam 3 perechi de blugi/an fiecare eu și soțul, două perechi de adidași/tenesi, tricouri ieftine, iar restul pentru copil. Până acum copilul a mai și primit de la alți copii și noi doar am completat.

Șosete și lenjerie intimă am cumpărat din engross când am fost la marfă pentru magazin. În casă folosim tricourile uzate. Cumpărăm doar pantaloni de trening ieftini, care nu sunt de marcă și pantaloni de pijama.

• 70 lei/lună coafor pentru mine(soțul se tunde singur, eu mă duc la coafor la câteva luni și las mai mult de 70 lei, dar am la mine suma pe 3 luni.

Vopsit, epilat etc le fac acasă cu produse de igienă luate din DCN plicul 1.

• 30 lei – animale (avem doi peruși).

• 300 lei elecrice, electrocasnice, mobilă (nu le schimbăm în fiecare an). De exemplu, în ianuarie am schimbat mobila de bucătărie, avea vreo 20 de ani. Ne-a costat cu tot cu accesorii în DEDEMAN 2000 lei și ne-am luat și mașină de spălat vase.

• Ultima este 250lei/lună pentru vacanțe.

De ce atât de puțin? Nu prea mergem în vacanțe. Aici sunt incluse taberele copilului (una vara cu doamna și una iarna la ski) + 1000lei un weekend sau maxim două la munte sau la mare (la mare avem casa și masa asigurată). Nu avem timp de mai multe plimbări pe an în acest moment.

În anii precedenți nu aveam bani.

Dacă tabăra copilului depășește 1500lei, completează ea de la pușculița proprie (venit din bursă, arendă de la pământul donat de bunica mea înainte să moară și cadouri de Paște, Crăciun etc).

Când mă mai ajută la magazin în weekend, mai primește câte o sumă modică de bani.

Azi, de exemplu, m-a ajutat la marfă (am luat-o cu mine și mi-a recomandat ce tipuri de fidget-toys să cumpăr). Știe mai bine decât mine cu ce se joacă în pauze la școală. Azi nu a primit bani, ci câte un exemplar din jucarille recomandate.

Am început să-i cer părerea chiar dacă este destul de mică.

De alte jucării nu mai este cazul și, dacă vrea ceva anume, își ia din pușculiță după ce vorbește cu noi. Bani de buzunar, de asemenea, din pușculița ei, dar ne spune înainte pentru ce și cum.

Cadouri nu prea facem și când este cazul mă folosesc de cele de la AVON (cosmetice damă/bărbat, ceasuri și mai nou obiecte casnice) primite în urma atingerii unor ținte.

Datorii, economii, investiții

Restul, peste cei 4000 lei, care se strâng în plic pe data de 1 a lunii următoare merg la economii. Îi încasăm prin bancă, nu scoatem niciodată ca să nu plătim comisoane.

Momentan depunem surplusul, nu scoatem nimic.

Din economii am reușit să închid creditele de nevoi personale.

În 2008, când am luat casa, în afară de creditul de apartament luat pe numele nostru, am luat de nevoi personale cu ipotecă pe garsonieră noastră, pe numele surorii mele și de nevoi personale pe numele părinților.

Pe ăsta care avea rată de 500 eur + cardurile de credit le-am închis pe toate. La creditul de la garsonieră care era tot în CHF, am negociat conversia și am mai depus ceva în avans și am redus rata de la 302CHF la 650RON.

Momentan avem fond de urgență și de siguranță, plus ceva economii care nu sunt nici măcar într-un depozit (nu știu ce mă așteaptă mâine în raport cu apartamentul), iar copilului i-am făcut depozit Centenar Junior.

Singura investiție care ne aduce un venit pasiv este garsoniera. 

Despre stilul de viață și alegeri de zi cu zi

Anul 2020 pentru noi a fost cel mai bun an finaciar, dar am avut multe provocări și am muncit foarte mult. Momentan, atât eu cât și soțul, muncim foarte mult (12-14 ore/zi), plus în weekend.

Am început de la munca de jos și salarii mici conform cunoștințelor și experienței pe care le aveam atunci amândoi.

Întotdeauna am făcut și altceva peste salariu.

Eu acum 15 ani a ajutat o vecină să fac curat după o zugrăveală contra cost, acum 13 ani mergeam cu o prietenă în weekend să fac aranjamente pentru evenimente, acum 12 ani deja furasem meserie și făceam lumânări de nuntă și buchete de mireasă.

După, am început să ajut cunoștințe să își înmatriculeze mașinile, fiindcă nu se descurcau în hârtii. Din 2010, când am devenit expert contabil, mai țineam și acasă contabilități deși eram angajat cu normă întreagă și deschisesem și magazinul în 2013.

Soțul la fel.

Venea de la lucrări în miez de noapte și dimineața se trezea și pleca la serviciu.

În afara faptului că am avut întodeauna venituri suplimentare, treptat am încept să ne uităm și la cheltuieli (am învățat asta și de la părinții noștri, dar cam uitasem când nu aveam obligații și aveam salarii mari). 

De exemplu, la garsonieră am pus parchet care a stat montat într-un showroom fix două săptămâni. La vremea aceea femeia de serviciu, chiar dacă avea salariu 35% din al meu, a zis că nu-l ia că au călcat toți pe el.

Am întrebat soțul „îl montezi?” A zis „da” și l-am luat.

În dormitoarele din apartament avem parchet recuperat de el de la un client care cumpărase un apartament nou și nu se potrivea culoarea cu designul omului. 

Chiuveta, bateria și hota de la bucătărie sunt la fel recuperate de soț de la diverși, fiindcă nu le mai plăceau sau erau puțin zgârâiate. De exemplu, o baterie nouă, ca cea pe care o am eu, în IKEA am văzut-o 700lei (bani recuperați). 

Hainele le purtăm până se deteriorează, nu până se demodează. Nu cumpărăm produse de band. De exemplu, chiriașa mea care de abia își leagă banii de la o lună la altă se lăuda luna trecută că și-a luat ramă de ochelari cu reducere de la 700eur la 500eur. În aceeași perioadă, mi-am făcut ochelarii la un centru de cartier cu o ramă superbă de 300 lei.

Am în casă ghiveci cu leuștean (iarna este 3 lei/legătura), ardei iute (la piață sunt 2/leu și eu nu cumpăr niciodată) și busuioc. Menta mi s-a uscat anul trecut, dar îmi aduc de la țară peste două săptămâni.  Anul ăsta mi-am cumpărat și 4 petunii, fiindcă îmi plac mult.

Pungile care se strică sau murdăresc le folosesc ca saci de gunoi și, la fiecare pungă pe care aș arunca-o, salvez un sac.

În mășină am sacoșe de cumpărături și în bucătărie un suport plin cu pungi care se pot refolosi.

Mașina de spălat am luat-o de capacitate mare și nu o pornesc decât dacă este plină. Nu învârt mășina zilnic pentru o pereche de blugi și un tricou.

De obicei, spăl sâmbătă ce am murdărit într-o săptămână.

Lenjeriile și prosoapele le înlocuiesc când se deteriorează, nu când apar modele noi.

Veselă am și nu este cazul să cumpăr în următorii ani. Telefoanele pe care le avem le ținem minim 3 ani și nu sunt cele mai scumpe după piață. Laptopul și imprimanta sunt investiții pentru firma de contabilitate și, de obicei, când le cumpăr caut să fie cât mai rezistente.

Anul trecut, am schimbat laptopul după 6 ani și imprimanta după 18(optsprezece) în condițiile în care au fost folosite zi de zi. Gândiți-vă că valoarea lor eu am produs-o într-o lună.

Vacanțe de câte o săptămână am avut în 2008 și 2017. În 2008 am stat o parte la nași la Mangalia și în 2017 am fost în Maramureș în condițiile în care jumătate din această vacanță a fost suportată de AVON.

În afară țării n-am fost niciodată, deși finii noștri, când au fost în țară în 2009, ne-au ascuns în casă 500 eur și ne-au zis de ei când au ajuns în Spania.

Încă insistă să ne ducem la ei și s-ar putea să ne facem bucuria asta de Sărbătorile de Iarnă dacă trece pandemia.

Verișoara mea, după ce a stat mulți ani la Paris și ne-a chemat cu copilul la Disney, s-a mutat la Londra, dar tot n-am ajuns la ea. Poate în următorii 5 ani.

Targhetul pentru următorii 5 ani e să terminăm odată cu creditul la apartament și la 55 de ani să dobândim independența financiară, chiar dacă în acest moment stăm cel mai prost la acest capitol.

Consider că pot studia această problema după ce terminăm creditele.

Cam asta este bugetul nostru și metodele de economisire. Nu este perfect, nu suntem perfecți, muncim mult în detrimentul timpului petrecut împreună (zilnic îmi reproșează copilul), dar ăștia suntem noi în acest moment.

Sper să inspire și pe alții cum și eu m-am inspirat de la alții.

Dacă ar fi să rămâi de aici cu un singur gând, acel gând ar putea fi…