Îi place să sară într-un picior atunci când este bucuros, de fapt ăsta e un semn clar pentru mine că Tudor este mulţumit, relaxat şi bucuros – aleargă sărind când într-un picior, când în celălalt.

Îi place să sară în trambulină.

Îi place să construiască cu Lego tot felul de chestii cu forme surprinzătoare, care parcă sfidează legile fizicii.

Îi place să stea cel puţin unul dintre noi cu el pe covor atunci când se joacă. Uneori e de ajuns să stai lângă el şi să îl priveşti, fără să te implici în jocul lui şi e foarte mulţumit.

Îi place să se uite la filmuleţe despre maşini de lucru (excavatoare, maşini de gunoi etc). Bine, de alte filmuleţe şi desene nici nu prea ştie, deci nu prea are din ce alege, dar îi place să le urmărească pe astea şi să tot pună întrebări despre o maşină sau alta.

Îi place să se joace cu apă – Doamne, ce îi mai place!- inventează tot felul de jocuri cu apa, o toarnă şi (răs)toarnă de zeci de ori şi mai că nu se plictiseşte niciodată. Mai nou, cu ploile toamnei, ne-am jucat în bălţi, luând apă dintr-una şi turnând-o în alta. Să nu cumva să rămână vreo baltă mai mică.

Îi place de Lia, surioara lui, dar aşa, mai de la distanţă –  îi place să o mângâie uneori, este blând şi grijuliu cu ea fără ca noi să ii cerem.

Îi place să amestece aluaturi şi să mă ajute la tot felul de activităţi prin bucătărie.

Îi place să îi ceară lui tati să îl ia în braţe fix atunci când o are în braţe pe surioara lui. Atunci braţele lui tati sunt cele mai dulci.

Îi plac plăcintele cu brânză făcute de mami şi mănâncă câte 4 în acelaşi timp.

Îi plac copii, dar mai mult se joacă cu părinţii acestora.

Îi place să meargă cu maşina albastră, pe care o folosim mai mult în călătorii .

Îi place să se dea în leagăn şi asta e principala lui atracţie la locurile de joacă (după trambulină, cred).

Îi place să stăm toţi 4 acasă într-o perpetuă vacanţă. Trebuie să vedem ce putem să facem în acest sens, pentru că asta mi-ar plăcea şi mie tare.

Îi place să îi citim seara multe şi de toate, înainte de culcare.

Îi place să vină lume la noi în ospeţie şi îi primeşte pe toţi cu drag.

Îi place să ia (aproape) singur medicamentele şi în fiecare dimineaţă desface cu mult tact câte o pastiluţă de vitamina D3.

Îi plac pastele, orezul simplu, chifteluţele gen Ikea, smântâna şi iaurtul gras. Şi mierea şi dulceţurile şi biscuiţii, eh, dar dulciurile sunt pe placul tuturor.

Îi plac fructele, aproape de orice fel, dar în special căpşunile.

Îi place să mănânce aluat crud, mereu fură câte o porţie bună de aluat după ce îl amestecăm împreună. Are „interzis” doar la aluaturile crude de brioşe, că-s cu ouă.:)

Îi plac cablurile şi prizele. I-am dat un prelungitor cu prize pe care l-am numit ca fiind al lui şi pune acolo în priză tot ce prinde de prin casă. Lumea povesteşte cât e de plăcut să calci în piese Lego, noi putem să vă povestim cum e să te împiedici mereu în cabluri şi să ai toată seara aspiratorul şi masa de călcat puse în priză, în mijlocul casei. Are voie să se joace doar la acea priză; la restul, la cele reale, ne cheamă pe noi să le folosim.

Îi place să se joace în maşină, cu toate butoanele şi beculeţele posibile. Şi cu cablurile, evident.

Îi place să ne jucăm de-ascunselea şi să strige entuziasmat „Sunt aici!” imediat ce termin numărătoarea.

Îi place să îmi spună unde să mă ascund ca să mă găsească uşor. Ba chiar o dată s-a pus pe plâns că nu-l găsea pe tati care s-a ascuns „ca la carte”.

Îi place să meargă la cumpărături cu tati, iar la final să facă o plimbare prin magazinele de electrocasnice.

Îi place să pună cumpărăturile la loc în frigider, spre mirarea bunicilor.

Iar cel mai mult NU îi place să merg în dormitor să o adorm pe Lia seara, când e timpul de culcare.

PS: Postarea este inspirată din scrierile Cristinei, să îmi rămână şi mie amintire.:)