Am citit la multă lume că 2025 a fost un an rău. Un an pe care ar fi vrut să îl lase cât mai repede în urmă.

Eu nu aș îndrăzni să mă plâng de 2025. Onorez experiențele altor oameni și înțeleg că pentru fiecare dintre noi e diferit, zic doar cum e la mine.

• 

A fost, pe de o parte, un an foarte provocator, în care a trebuit să țin pasul constant și fără oprire cu micile și marile schimbări prin care am trecut.

Însă ce a fost diferit față de alți ani pe care i-am considerat mult mai grei este faptul că EU am cerut aceste schimbări.

De mulți ani am visat să trăiesc și în altă țară (nu doar în MD și RO), am primit asta și am dus – cu un amestec de copleșire și recunoștință – toate sarcinile care au venit către mine, odată cu acest dar.

De multe ori, din afară se vede doar darul pe care ni-l oferă viața, însă – după acest an – știu sigur că orice dar mare vine și cu provocări mari.

Provocările fac parte din dar. În momentul în care acceptăm asta, viața devine mai ușoară.

Spre deosebire de 2024, anul pe care l-am considerat mult mai greu și când mi se părea că nu mai pot să trăiesc într-o confuzie fără sens, în 2025 toate au început să capete un sens și o nouă direcție.

Acestea sunt primele concluzii care explică de ce acest an nu mi s-a mai părut atât de greu/rău.

Un alt lucru care a contat – am început și mai mult să renunț la luptele mele interioare. Am avut spre sfârșitul lui 2024 un moment când, din neputință, am renunțat să mai lupt – mi-am zis “facă-se voia Domnului”.

De atunci asta am făcut, dar 2025 mi-a arătat că am încă multe-multe locuri unde mă țin cu mâinile strânse de tot felul de atașamente.

Pe unele le-am păstrat (să am de ce să mă lepăd și la anu’ :)), pe altele le-am lăsat în urmă.

Cele mai multe atașamente le-am lăsat nu din conștiință înaltă sau din alte spiritualități, ci din faptul că nu am mai putut să le susțin – e și ăsta un lucru de care se vorbește prea puțin.

Nu mereu ne “înălțăm” și înaintăm în viață prin alegerea noastră, uneori renunțăm la ce nu ne mai servește din neputință. E tot o alegere, dar care nu prea primește recunoaștere, pentru că neputința e încă respinsă.

Am renunțat la atașamente ce țin de rezultate (legat de mutarea noastră aici) și am obținut rezultate mult mai bune chiar. Am renunțat la diverse mici atașamente din relațiile apropiate (cu soțul meu, cu copiii, cu prietenii).

Am început să las lucrurile să fie – cu toate fricile mele de a rămâne singură sau de a nu supraviețui emoțional (vorbesc aici clar despre cele mai mari frici).

Ca o consecință directă a faptului că am început să lupt mai puțin, am aflat că nu se întâmplă nimic grav când mă opresc din luptă.

Ba dimpotrivă, începe să-mi fie mai ușor și viața îmi aduce soluții la care eu nici nu aș fi putut să mă gândesc din acea luptă interioară.

Deși a fost un an provocator, 2025 a fost un an bun și pentru că mi-a adus multă creștere pe toate planurile. Nu ai cum să te muți într-o cultură cu totul nouă și să rămâi la fel.

Nu ai cum.

Iar asta se adaugă la faptul că eu sunt unul dintre acei oameni care caută “creșterea” cu lumânarea. E ceea ce îmi dă sens în fiecare dimineață, fie că vreau sau nu.

Chiar dacă businessul meu de coaching trece printr-o nouă transformare și veniturile au scăzut (odată cu mutarea aici și o dată cu pauza pe care am luat-o în vară), simt creșterea și pe acest plan. Pentru că acum îmi este mai clară direcția și știu ce am de făcut ca să ajung acolo.

Acest an mi s-a părut mai puțin greu și pentru că mi-am dat voie tot mai mult să simt ce am de simțit. În ultimele două luni m-a cuprins un doliu mare legat de tot ce am lăsat în urmă (atât în Moldova, cât și în România). Primele luni de la mutare am rezistat.

Acum îmi dau voie să simt. Iar asta, suprinzător, mi-a făcut anul mai ușor, nu mai greu.

Sunt recunoscătoare acestui an și pentru că, deși mi-a adus vești rele din familia extinsă, încă suntem aici toți și nu am pierdut pe nimeni definitiv.

2025, ca un șarpe adevărat ce ai fost și încă ești conform calendarului chinezesc, m-ai determinat să schimb multe piei și pentru asta îți mulțumesc. ❤️

În 2026 intru cu dorință mare de a mă face auzită cu toate darurile mele și cu o dorință mare de a fi prezentă mai întâi pentru mine, pentru familia mea și pentru clientele mele.

În 2025 am reușit să revin și la niște obiceiuri bune de-ale mele, în 2026 sper să le mențin și să adaug altele care așteaptă să fie incluse pe listă.

În 2026 sunt deja sigură că evoluția își va face treaba mai departe.

Indeferent sub ce formă, indiferent cu ce rezultate concret, știu că viața mă va duce spre și mai bine pe termen lung.

Uneori nu o cred (pe viață), uneori îi opun rezistență, dar știu că în mâinile ei nu voi fi niciodată cu adevărat pierdută.

Cum a fost pentru tine 2025 și cu ce intenții intri în 2026?

Scrie-mi în comentarii – citesc și răspund cu drag!