Am ars sfecla aseară. Am pus să fierb 4 bucăți de sfeclă roșie pentru o salată. Ne-am luat cu joaca și curățenia prin casă și am uitat să îi mai adăugăm apă pe parcurs. Când ne-am dat seama, bucătăria era plină de fum, vasul era negru ca tăciunele. Sfecla am reușit să o salvăm, are un miros ușor de ars, dar o să meargă ca unsă, cu niște usturoi și miez de nucă.
Am ars sfecla și nimeni dintre noi nu a comentat. N-a plutit prin aer niciun „Da’ tu unde erai, de n-ai văzut că arde?”, niciun ” Da’ tu de ce nu i-ai turnat apă?” (doar mult fum :)). Nici măcar o părere de rău nu am schițat. Soțul meu a spălat vasul și asta a fost tot. Și când îmi aduc aminte cum era pe vremuri….câtă vină aruncată asupra celuilalt, câte reproșuri, câtă defensivă, câtă autocritică îmi turnam în cap. De zici că era ultima bucată de sfeclă de pe pământ.
Nu e prima oară când ni se întâmplă asta, dar e prima oară când am trecut cu grație peste pățanie. Fără nervi și fără nici o remușcare. De asta am ținut să vă povestesc.
Ok, ok, dar cum am ajuns aici?
Am trecut prin mai multe faze până să ajung aici. Au fost momente când știam că nu are niciun rost să caut un vinovat, dar tot o făceam. Funcționam pe pilot automat. A urmat faza când am început să reușesc să îmi țin gura. Dar tot clocoteam de nervi în sinea mea. De data asta, însă, chiar am acceptat lucrurile așa cum sunt. Fără nicio critică.
Cartea Comunicarea Nonviolentă de Marshall B. Rosenberg m-a ajutat cel mai mult în acest proces. Am înțeles de ce e important să vorbesc fără să lezez (nici măcar pe mine), de ce este important să empatizez înainte să cer ceva, de ce reproșurile nu aduc nimic bun în discuție. Cartea asta aș recomanda-o tuturor, de la mic la mare, de la om simplu la om care conduce lumea.
Ieri am aflat de încă un instrument, care o să mă ajute în acest proces.
Gáspár György, psiholog clinician şi psihoterapeut relaţional, a anunțat la el pe pagină că mâine, pe 4 noiembrie, între 16:00 -22:00 (ora locală), are loc un workshop online gratuit ținut de celebrii Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt pe tema Safe Conversations. Safe Conversations e un concept dezvoltat de ei, care își propune să ne ajute să aducem pacea în familiile noastre. Eu m-am înscris deja și abia aștept workshop-ul. Dacă vreți să participați și voi, înscrieți-vă aici. Participarea e liberă, dar înscrierea e obligatorie.
Data viitoare sa pui sfecla la cuptor!
Sper sa faci un rezumat al workshopului.
In cuptor nu se arde? Sigur, sigur???:D
Ei, uite de asta eu cumpăr direct sfeclă fiartă ???
Si asta e unicul vostru motiv de cearta? 😀
Chiar, cum a fost la Gaspar?Asa imi doresc sa il aud vorbind, cred ca e pansament pentru suflet.Sper doar sa nu fiu pe canapeaua din biroul lui:))
Buna Roxana, workshopul a fost online si a fost tinut de cei doi – Harville si Hellen. Gaspar doar a promovat vestea in Romania.
Workshopul a fost foarte interesant si practic. Cuplurile prezente in sala au facut exercitii de ascultare activa, mirroring – atunci cand omul care te asculta, spune in cuvintele lui ce a inteles din ce ai spus tu. Asta ajuta ca mesajul sa fie clar si, de obicei, indeamna la si mai multa deschidere. Cel care vorbeste se simte inteles si este deschis sa povesteasca mai mult.
Au vorbit despre impactul pe care il are copilaria noastra in relatia de cuplu – cautam sa ne indeplinim in cuplu nevoile care ne-au fost ignorate cand am fost copii.
Doua sfaturi care mi-a placut:
-sa intrebam partenerul daca e un moment bun sa vorbim, inainte sa incepem dialogul. Asa ne asiguram ca cel care asculta este dispus sa asculte si este prezent cu adevarat in discutie (nu are altele pe cap). Iar daca nu e un moment bun, amanam pana ambii suntem deschisi pentru dialog. Desigur, asta se refera la discutiile profunde, nu la cele de genul ” Mergi sa cumperi paine? ” 🙂
-partenerii stabilesc un cuvant, pe care sa il foloseasca ca avertizare atunci cand se simt lezati intr-o discutie. De ex. ” ouch” sau de ce nu – ” love” . Cand cineva se simte lezat, spune acest cuvant, iar celalalt va sti ca a intrecut o limita si va reformula.
Conceptul de Safe Conversations creat de ei are la baza cam aceleasi principii pe care se bazeaza Comunicarea Nonviolenta, in caz ca ai auzit de cartea asta – sa vorbim fiecare despre sine, nu despre partener, sa fim empatici, sa ne exprimam nevoile clar si sa spunem ce asteptari avem de la partener, cu actiuni clare, gen ” vreau sa faci asta pentru mine”. Sa nu lasam loc de interpretari, pentru ca asta ingreuneaza discutia, iar la final e posibil sa apara si dezamagirea.
Cei doi au si o carte Safe Conversations, banuiesc ca este interesanta.
Cam asta imi aduc aminte pentru moment. Sper ca am fost de ajutor . 🙂