OK, asta e prima carte din viaţa mea care nu mi-a plăcut deloc! Aşa m-am gândit când am citit ultima pagină din Minunata lume nouă de Aldous Huxley. Nu am rezonat cu niciun personaj, nu am înţeles procedurile acelea futuriste prin care se obţin embrioni noi, nu am înţeles cum se nasc oamenii, personajele sunt prea slab conturate. Iar la sfârşit, scena aceea de orgie-beţie chiar m-a pierdut. Lucrurile nu se legau deloc la mine în cap. Am intuit ce vrea să spună autorul cu acea lume dominată de tehnologie şi de recompense imediate, dar atât. Mai mult am bănuit decât am înţeles, iar asta nu mi-a plăcut. Nici măcar nu eram sigură dacă am înţeles corect. Iar faptul că asta e prima distopie pe care o citesc nu m-a ajutat deloc. Dar să vedeţi răsturnare de situaţie!

Am citit apoi „Reîntoarcere în minunata lume nouă”. Dacă vă puteţi imagina, acum „Minunata lume nouă” (împreună cu Reîntoarcerea, neapărat) este cea mai bună carte pe care am citit-o anul ăsta! Acum am înţeles tot. Îmi închipuiam că Reîntoarcerea e o continuare a firului narativ din „Minunata lume nouă”. Mă şi gândeam: Ce să mai văd acolo? Aceleaşi întâmplări plictisitoare ale lui Bernard, Lenina sau Sălbaticul? Însă, cartea asta e cu totul altceva. Reîntoarcerea e un eseu scris de autor (la aproape 30 de ani de la „Minunata lume nouă”) în care explică în detaliu tot ce a vrut să spună cu prima carte. Am citit eseul cu gura căscată. Serios.

Las aici câteva citate din „Reîntoarcere în minunata lume nouă” de Aldous Huxley, ca să vedeţi de ce:

• „O societate a cărei majoritate îşi petrece parte a timpului nu la faţa locului, nu Aici, şi Acum, şi în Viitorul previzibil, ci altundeva, în lumea cealaltă, irelevantă, a sportului şi a serialelor siropoase, a mitologiei şi a fanteziei metafizice, va întâmpina mari dificultăţi în combaterea celor care, prin încălcarea libertăţii, vor să manipuleze şi să controleze această societate.”

• „[…]A devenit evident că ţinerea sub control, prin pedepse, a comportamentului inderizabil este mai puţin eficace, pe termen lung, decât ţinerea sub control, prin stimulare, a comportamentului dorit cu ajutorul recompenselor, şi că guvernarea prin teroare funcţionează în linii mari mai puţin bine decât guvernarea prin manipularea nonviolenţă a mediului, a gândurilor şi simţămintelor indivizilor – bărbaţi, femei şi copii.”

• „Grupurile pot fi la fel de morale şi inteligente ca şi indivizii care le formează; gloata este haotică, n-are nici un fel de ţel propriu şi este capabilă de orice în afară de acţiuni inteligente şi de o gândire realistă. Adunaţi într-o gloată, oamenii îşi pierd capacitatea de a raţiona şi liberul artbitru moral.”

• „Individul intoxicat de gloată scapă de răspundere şi evoluează de la inteligenţă şi morală către un fel de iraţionalitate frenetică, animalică.”

• „Filosofia ne învaţă să ne simţim nesiguri în faţă lucrurilor care ni se par a fi prea evidente, în schimb, Propaganda ne învaţă să acceptăm ca de la sine înţeles chestiunile asupra cărora ar fi rezonabil să ne mai amânăm judecata sau să avem îndoieli.”

• „Aceste milioane de oameni anormal de normali, ducând o viaţă cuminte într-o societate la care – dar ar fi fiinţe pe deplin umane – n-ar trebui să se adapteze, mai au „iluzia individualităţii”, însă de fapt ei au fost în mare măsură dezindividualizaţi. Conformismul lor devine treptat asemănător cu uniformitatea. Dar uniformitatea şi libertatea sunt incompatibile. […]”

• „Minunata lume nouă prezintă un tablou imaginar şi puţin cam decoltat al unei societăţi în care încercarea de a recrea fiinţele umane după chipul şi asemănarea termitelor a fost împinsă aproape până la limitele posibilului.”

• „O educaţie pentru libertate (şi pentru dragoste şi inteligenţă care sunt, deopotrivă, condiţiile şi rezultatele libertăţii) trebuie să fie, printre altele, o educaţie în privinţa folosirii corespunzătoare a limbajului” – se referă aici la a învăţa copiii să deosebească afirmaţiile adevărate de cele false, pe cele semnificative de cele fără nici o noimă, dar nu numai la asta.

• „Aşadar, dacă doriţi să evitaţi sărăcirea spirituală a indivizilor şi a unor societăţi în ansamblu, părăsiţi metropola şi reînviaţi mărunta comunitate de la ţară, sau, ca o alternativă, umanizaţi metropola creând în cadrul reţelei sale de organizare mecanică echivalentele urbane ale micilor comunităţi de tipa rural, în care indivizii se pot întâlni şi colabora ca persoane depline, nu ca simple întruchipări ale unor funcţii specializate.”

Ştiţi de ce mi-au plăcut cărţile astea două aşa de mult? Pentru că lucrurile pe care le dezbat sunt actuale. A c t u a l e. Mi-au plăcut, dar mi-au dat şi fiori. Numai să nu ajungă cartea asta în mâna unor răufăcători. Brrr…

Photo by chuttersnap on Unsplash