-Aaa, şi eu despre ce scriu?

E sâmbătă dimineaţă, sunt într-un birou undeva pe la Unirii. Stau într-un fotoliu de culoarea cărbunelui, cu un pix şi un caiet în mână. În stânga mea sunt nişte croissante care îmi fac cu ochiul, în dreapta mea e un aşa zis coleg de bancă. În cameră mai sunt încă vreo trei fotolii şi câteva pufuri de stat pe jos. În fiecare fotoliu stau câte doi oameni, un fel de colegi de bancă şi ei. Toţi scriu de zor. Fiecare işi scrie povestea lui. Sunt la un curs de scriere creativă, am şi eu de scris o poveste, dar gândurile mă duc tare departe.

Oare ce face Lia? Oare doarme, se joacă sau plânge? Oare îmi simte lipsa? Oare Tudor cum e? Se distrează cu tati al lui? Mi-ar plăcea să pot să mă relaxez total fără să mă gândesc ce fac ei…

Se termină timpul alocat exerciţiului, iar eu răsuflu uşurată. Nu mai suportam presiunea aceea de a scrie ceva. Liviana Tane, „profa” de scriere creativă, ne dă din start o veste bună – nu e nevoie să citim textele fix atunci la început. Cu greu, dar hotărâtă, îmi adun gândurile şi încerc să mă bucur de o zi doar pentru mine.

Cam ăsta a fost începutul zilei de sâmbătă, 11 martie, când am participat prima oară la un workshop de scriere creativă. Am aflat de acest curs acum ceva timp prin intermediul Digital Parents Talks. Ştiam că vreau să învăţ să scriu mai organizat şi, poate, într-un fel care să atragă mai mult, dar nu ştiam încotro să o apuc. Am citit despre experienţa unor bloggeri care au participat la o întâlnire cu Liviana Tane şi în acel moment am ştiut că workshopul How To Tell The Story e pentru mine.

Mai sunteţi pe fir ? Vă interesează să aflaţi câteva tipsuri de scriere creativă?

Includ mai jos câteva dintre notiţele mele de la curs, într-o ordine aleatorie:

♦ Descriem contextul – îl ajutăm pe cititor să înţeleagă de ce scriem sau de ce scriem în momentul respectiv.

♦ Documentarea este importantă şi ne poate schimba perspectiva. Chiar şi atunci când scriem despre experienţe personale, ne putem documenta punând întrebări persoanelor implicate în poveste.

♦ Scriem în baza experienţelor proprii.

♦ Indentificăm şi ne folosim Vocea şi Stilul personal.

♦ O întrebare care stârneşte curiozitatea plasată chiar la începutul unui text e ca o invitaţie la  lectură.

♦ Facem jocuri de cuvinte.

♦ Când scriem la prezent, cititorului îi este mai uşor să rămână alături de noi.

♦ Alternăm timpurile verbelor cu ajutorul scenelor şi a paragrafelor.

♦ Construim un text începând cu elementele concrete, alunecând către cele abstracte.

♦ Alternăm Reflecţia cu Acţiunea, cu ajutorul paragrafelor.

♦ Folosim subtitluri. Trei este cifra magică în scriere.

♦ Dăm ritm unui text alternând frazele scurte cu cele lungi.

♦ Redăm trăsături de caracter, evitând adjectivele şi adverbele.

♦ Cuvântul de lângă punct dă tonul.

♦ Echilibrăm cantitatea de informaţii.

♦ Nu uităm să scriem un final, ca să închidem povestea.

♦ Şi, nu în ultimul rând, scriem corect gramatical.

Am mai discutat despre surse de inspiraţie, despre tehnica Show, Don’t Tell, cât şi Show And Tell, despre cum structurăm un text. Am avut o mie şi una de momente Aha!, presărate cu o mie şi una de hlizituri. O grămadă de exemple practice şi niscaiva timp de lucru cu fiecare cursant. Toate astea îmbinate cu ceaiuri, cafele, dulciuri şi faptul că am reuşit să îmi organizez ceva timp doar pentru mine, m-au făcut să simt că am trăit o zi pe picior mare.

Dacă vreţi să experimentaţi pe propria piele tot ce v-am povestit, vă recomand cu drag să mergeţi la acest curs. Din ce am văzut, pe 1 Aprilie se ţine o nouă întâlnire în Bucureşti. Găsiţi detalii aici. Cine ştie poate vă inspiră şi vă apucaţi imediat să scrieţi o carte?!

Sursa foto: Unsplash.com

♥ Dacă vă plac articolele mele şi vreţi să fiţi la curent  cu ultimele noutăţi, vă invit să daţi Like paginii de Facebook sau să vă abonaţi la newsletter cu ajutorul butonului Follow. ♥